Plângere contravenţională. Construcţii care nu respectă autorizaţia de construire


– Legea nr. 50/1991: art. 37 alin. 5

Conform art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 „construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate şi nu pot fi intabulate în cartea funciară. în această situaţie se aplică în continuare sancţiunile prevăzute de lege”, ipoteză care nu exclude aplicarea unei sancţiuni pentru realizarea construcţiei fără respectarea întrutotul a autorizaţiei de construire.

(Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 485/2009,

nepublicată)

Prin sentinţa civilă nr. 2900 din 18.05.2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul B.F. împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. 6610 încheiat la 30.Ol.2009 de către Primarul mun. Bistriţa.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, precum şi sub toate aspectele potrivit disp. art. 3041 C. pr. civ., tribunalul constată că instanţa de fond a

pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, făcând o apreciere corectă a probelor administrate în cauză şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.

Astfel, prin autorizaţia de construire nr. 53769/21.09.2006 eliberată pe numele petentului B.F. s-a autorizat executarea lucrărilor de construire la o casă de locuit în regim de înălţime P+1E+M pe terenul situat în Bistriţa, str. (…), în baza proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor nr. 25/2006 elaborat de SC R.P. SRL.

într-adevăr, prin sentinţa civilă nr. 1838/2008 a Judecătoriei Bistriţa s-a dispus localizarea construcţiei casă de locuit din componenţa lotului nr. 2 şi amplasată pe terenul de 580 mp, în favoarea pârâtului, recurentul din prezenta cauză, conform raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul B. D., sentinţă definitivă, însă chiar dacă intabularea în CF pe numele recurentului a vizat distinct spaţiile corespunzătoare de la parter, etaj, mansardă şi pod, fotografiile depuse la dosarul fond evidenţiază clar diferenţele existente faţă de proiectul ce a stat la baza obţinerii autorizaţiei de construire – pereţii celui de-al treilea nivel (cel situat deasupra etajului din proiect) fiind drepţi, doar forma acoperişului având o configuraţie asemănătoare. Trebuie menţionat că în proiectul depus la dosar pereţii urmează gradul de înclinaţie al acoperişului în treimea superioară a înălţimii nivelului.

în aceste condiţii, în mod corect prima instanţă a reţinut că mansarda este de fapt etaj, iar podul se constituie în adevărata mansardă cu privire la care s-a şi solicitat la începutul anului 2009 transformarea în spaţiu de locuit.

Referitor la nesocotirea prev. art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că numitul M. S. fiind angajat al Primăriei Bistriţa nu putea semna procesul verbal în calitate de martor, tribunalul reţine că din fişa postului rezultă că este inspector de specialitate – şef serviciu monumente istorice, turism urban, artă şi proiectare, atribuţiile de serviciu neincluzând-o şi pe aceea de întocmire a proceselor verbale de contravenţie, aşadar nu este şi agent constatator.

Afirmaţiile recurentului în sensul că dacă hotărârea recurată ar rămâne definitivă ar contrazice conţinutul hotărârii definitive în baza căreia a fost înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză, tribunalul reţine că potrivit art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 „construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate şi nu pot fi intabulate în cartea funciară. în această situaţie se aplică în continuare sancţiunile prevăzute de lege”, ipoteză care nu exclude aplicarea unei sancţiuni pentru realizarea construcţiei fără respectarea întrutotul a autorizaţiei de construire.

Faţă de aceste considerente, văzând că nu sunt alte temeiuri de casare ori modificare a hotărârii atacate prin prisma disp. art. 3041 C. pr. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, nefiind incident niciunul din motivele de recurs prev. de art. 304 C. pr. civ. (judecător Linul Diana Emiliana).