Plângere contravenţională. Depunerea în dovedire a unor înscrisuri întocmite pro causa. Consecinţe


La soluţionarea plângerii contravenţionale, instanţa nu va ţine cont de înscrisurile depuse de către contravenient pro causa, iar dacă nu sunt aduse nici alte probe în dovedirea caracterului netemeinic al procesului-verbal, plângerea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Jud. Caransebeş, sent. civ. nr. 337 din 23 februarie 2009,

portal.just.ro

Potrivit procesului-verbal de sancţionare contravenţională, petenta nu elibera bonuri fiscale pentru produsele comercializate en detail. Conform notei de constatare întocmite, aparatul de marcat fiscal nu se afla pus în funcţiune, motiv pentru care gestionara nu a fost în măsură să elibereze bonuri fiscale pentru produsele comercializate. Totodată, nu s-a putut efectua raportul, gestionara neştiind să lucreze pe aparatul de marcat fiscal. Efectuându-se raportul scriptic, rezultatul a fost de 0 lei, iar, pe de altă parte, s-a constatat că monetarul faptic era de 1180 lei. Starea de fapt reţinută în cele două procese-verbale şi în cuprinsul notei de constatare a fost contestată de petentă prin plângerea formulată. S-a susţinut, în primul rând, că aparatul de marcaj fiscal a funcţionat în perioade anterioare, fiind emise bonuri fiscale clienţilor persoane fizice, aspect dovedit prin rola jurnal. Sub acest aspect, instanţa a observat că petenta nu a depus la dosarul cauzei copii ale filelor rolei jurnal, pentru a dovedi emiterea bonurilor fiscale în perioade anterioare. Un al doilea aspect invocat este acela că neemiterea vreunui bon fiscal la data controlului ar fi fost un caz izolat, explicabil prin faptul că, până la ora controlului, nu fuseseră efectuate vânzări.

In dovedirea provenienţei sumei de 1180 lei găsite de către reprezentanţii intimatei în casieria societăţii, petenta a afirmat că suma de 1065 lei reprezenta bani lăsaţi de către patronul societăţii gestionarei, în vederea efectuării plăţii acestei sume către un furnizor, astfel cum rezultă din dispoziţia de plată nr. 211 din 14 octombrie 2008, aflată la dosar, iar restul de 115 lei reprezintă bani personali ai gestionarei, consemnaţi în registrul banilor personali, astfel cum rezultă din copia acestuia, depusă de asemenea la dosar. Insă instanţa a apreciat că apărarea petentei, în sensul că până la ora 12, ora demarării controlului, nu ar fi fost efectuată nicio vânzare, este foarte puţin plauzibilă. Astfel, punctul de vânzare supus controlului se află în incinta Spitalului Municipal Caransebeş, iar controlul s-a efectuat într-o zi de marţi, zi lucrătoare, la ora 12. In aceste condiţii, „cazul izolat” invocat

de petentă este mai mult decât neverosimil. Această concluzie se impune, cu atât mai mult cu cât, conform notei de constatarc întocmite, testarea aparatului de marcaj nici nu a putut fi efectuată, întrucât gestionara nu ştia să lucreze cu acest aparat.

în ceea ce priveşte dispoziţiile de plată depuse la dosarul cauzei, s-a observat că acestea sunt în număr de patru, ele vizând plata următoarelor sume către furnizori: 4009,40 lei, 3363,00 lei, 3573,00 lei şi 1065,00 lei. Dacă afirmaţia martorei audiate în prezenta cauză, conform căreia şeful acesteia i-ar fi lăsat suma de 1065 de lei pentru efectuarea unei plăţi, ar fi fost conformă cu adevărul, în registrul privind banii personali ar fi trebuit menţionate şi celelalte sume cuprinse în dispoziţiile de plată arătate, or, petenta nu a explicat în niciun mod motivul pentru care sumele cuprinse în celelalte dispoziţii de plată nu se aflau la rândul lor în casieria unităţii, aceste din urmă plăţi fiind destinate a fi efectuate în aceeaşi zi. De aceea, instanţa nu a putut decât să concluzioneze că fila registrului privind banii personali, depusă la dosarul cauzei în copie, constituie un înscris întocmit pro causa, astfel că nu a ţinut cont de acesta. Rezultă că petenta nu a făcut dovada că, la data cfectuării controlului, gestionara societăţii era în măsură să emită bonuri fiscale pentru produsele vândute, or, potrivit art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate constituie contravenţie.

In consecinţă, plângerea formulată împotriva procesului-verbal apare ca fiind întemeiată, motiv pentru care a fost respinsă ca atare.