JUDECĂTORIA POGOANELESENTINŢA CIVILĂ NR.756/12.09.2007PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ OUG 195/2007NERESPECTAREA REGIMULUI VITEZEI DE CIRCULAŢIE PE DRUMURILE PUBLICE.APLICAREA NORMEI DE METROLOGIE LEGALĂ NR.O21-05
Prin sentinţa civilă nr.756 din 12.09.2007 Judecătoria Pogoanele a admis în parte plângerea contravenţională formulată de petent şi a anulat în parte procesul verbal de contravenţie în sensul anulării sancţiunii complementare prevăzută de art.96 alin.2 lit.b din OUG nr.195/2002,intimatul urmând să restituie petentului permisul de conducere auto.
Instanţa a reţinut că la data de 28.05.2007 petentului i s-a încheiat un proces verbal de contravenţie prin care s-a reţinut că a circulat pe drumurile publice,la volanul unui autoturism,cu o viteză de 103 km/h,depăşind cu peste 50 de km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv.I s-a aplicat sancţiunea principală a amenzii contravenţionale, corespunzătoare a 9 puncte-amendă, şi sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere.
Verificând legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie,în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,instanţa a constatat că în materie contravenţională sunt aplicabile garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care face parte din dreptul intern în baza art.11 şi are prioritate în temeiul art.20 alin.2 din României,reţinând totodată că Convenţia trebuie interpretată astfel încât să garanteze drepturi concrete şi efective iar nu teoretice şi iluzorii,precum şi că în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că şi contravenţiile privind regimul circulaţiei rutiere intră în sfera materiei penale la care se referă primul paragraf al art.6,deoarece norma juridică sancţionatoare are caracter general iar sancţiunile urmăresc un scop represiv şi nu preventiv.
De asemenea,instanţa a mai reţinut că în atare situaţie petentului îi sunt recunoscute şi garanţiile specifice în materie penală,printre care şi prezumţia de nevinovăţie,astfel încât sarcina probei revine acuzării,în speţă organelor de poliţie,iar de situaţia îndoielnică beneficiază cel acuzat,precum şi că în cauză,întrucât sancţiunea aplicată aduce restrângere dreptului de a conduce pe drumurile publice,măsura luată trebuie să se fundamenteze pe probe indubitabile furnizate de intimat.
Din Normele de metrologie legală privind utilizarea cinemometrelor,nr.021-05 pct.3.1.1.,reiese că erorile maxime tolerate pentru cinemometrele care funcţionează în regim staţionar sunt de plus/minus 3% din valoarea convenţională adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h.
Existând o eroare tolerată a aparatului radar,agentul constatator trebuia să o aibă în vedere şi să reţină că viteza reală cu care circula contravenientul a fost de 100 km/h şi nu de 103 km/h,că acesta nu depăşise cu peste 50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv şi drept consecinţă să îi aplice sancţiunea legală.
Potrivit prevederilor art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.1195/2002 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce,depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv.
Conform art.49 alin.1 viteza maximă cu care putea circula în localitate autoturismul condus de petent era de 50 km/h şi circulând cu 100 km/h nu a depăşit viteza legală cu mai mult de 50 km/h şi drept urmare contravenţia săvârşită era cea prevăzută de art.102 alin.2 raportat la art.102 alin.1 şi la art.108 alin 1,lit.d pct.3 din lege.In atare situaţie contravenientului putea să i se aplice un nr.de 6 puncte de penalizare şi amenda prevăzută de clasa a IV-a de sancţiuni,respectiv între 9 şi 20 puncte amendă,fără a se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce.
Cum şi pentru contravenţia reţinută în sarcina petentului cât şi pentru cea real săvârşită legea prevede o amendă de 9-20 de puncte rezultă că amenda aplicată de agentul constatator subzistă,instanţa de judecatămenţinând-o. şi reţinând că neaplicarea celor 6 puncte de penalizare este în beneficiul petentului întrucât agentul constatator a făcut o aplicare greşită a normelor legale în materie,legiuitorul nelăsând instanţei de judecată posibilitatea să schimbe încadrarea juridică şi să stabilească o altă sancţiune,ci a instituit numai un control asupra legalităţii şi temeiniciei procesului verbal.
A mai reţinut instanţa că prezumţia de legalitate de care se bucură procesul verbal de contravenţie a fost răsturnată şi drept consecinţă a admis în parte plângerea, şi a anulat în parte procesul verbal încriminat,respectiv sancţiunea contravenţională complementară prevăzută de art.96 alin.2 lit.b din OUG nr.195/2002.
Recursul declarat de intimat a fost respins prin decizia nr.917 din 21.11.2007 a Secţiei comerciale şi de administrativ şi fiscal a Tribunalului Buzău.
