Plângere împotriva refuzului  executorului judecătoresc de a continua executarea silită prin poprire. Incidenţa dispoziţiilor OUG nr. 71/2009


Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 424 din data de 31.05.2013

Prin cererea introdusă la Judecătoria Videle la nr. 2575/335/2012, petenta M.L. a formulat în contradictoriu cu BEJ Î.N. ș.a. plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a proceda la executarea silită prin poprire pe conturile M.J în dosarul de nr. 104/2012, pentru recuperarea drepturilor salariale obținute prin hotărâre judecătorească, invocând încălcarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO precum și art. 6 din CEDO.

Prin sentința civilă nr. 383/27.02.2013 Judecătoria Videle a respins plângerea ca nefondată, reținând că refuzul său este justificat față de OUG nr. 71/2009, neavând competență să verifice compatibilitatea actului normativ cu CEDO și cu jurisprudența Curții Europene.

Prin decizia civilă nr. 424/31.05.2013 recursul declarat de petentă a fost respins ca nefondat, apreciind că refuzul executorului judecătoresc, în speță, nu este unul nejustificat, față de disp. OUG nr. 71/2009.

Astfel, urmare a adoptării actului normativ sus citat, prin care plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011 a fost eșalonată până în anul 2016, judecătoresc a constatat în mod întemeiat, că nu mai poate continua executarea silită prin poprire începută în dosarul de executare, întrucât , potrivit disp. art. 1 alin. 2 din Ordonanță, pe perioada eșalonării, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

Tribunalul a reținut că măsura eșalonării plăților prin OUG nr. 71/2009 a fost analizată de Curtea Constituțională a României prin decizia nr. 190/02.03.2010 prin care s-a decis că măsura este constituțională și compatibilă cu art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție iar prin decizia nr. 1533/28.11.2011, Curtea Constituțională a analizat constituționalitatea legii pentru aprobarea OUG nr. 71/2009 și a respins excepția de neconstituționalitate reținând că prin eșalonarea efectuată Statul nu a afectat în esență, dreptul de proprietate, nu a adus atingere substanței acestui drept și cu atât mai puțin nu a negat existența acestuia