O.G. nr. 5/2001, art. 1 alin. (1)
Procedura somaţiei de plată este una specială, care impune existenţa unui înscris însuşit de debitor. Simpla susţinere a creditoarei, în sensul că factura a fost achitată parţial, necoroborată cu alte probe, nu poate conduce la concluzia acceptării facturii. De asemenea, împrejurarea că marfa a fost livrată nu poate acoperi lipsa unui înscris însuşit de debitoare.
Jud. Sectorului 2 Bucureşti, sent. civ. nr. 9765 din 18 octombrie 2010, nepublicată
Creditoarea SC A.B.K.S. LTD ST1 a chemat în judecată pe debitoarea SC T.P. SRL, solicitând instanţei emiterea unei somaţii pentru plata sumei de 28.000,89 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea produselor livrate.
In motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părţi s-au desfăşurat raporturi comerciale în executarea cărora creditoarea a livrat debitoarei materiale textile în condiţiile FCA prevăzute dc uzanţele comerciale internaţionale Incoterms. Astfel, vânzătorul şi-a îndeplinit obligaţia de livrare în momentul în care a predat marfa vămuită pentru export, în grija cărăuşului desemnat de cumpărător. Precizează creditoarea că s-a emis factura nr. (…)/26.0l.2009, acceptată de debitoare, având o valoare de 109.385,90 dolari S.U.A., achitată parţial, rămânând o diferenţă de 28.000,89 dolari S.U.A.
Debitoare, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare, nepreci-zându-şi poziţia faţă de cererea formulată de creditoare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Intre părţi s-au derulat relaţii comerciale în executarea cărora creditoarea a emis factura fiscală nr. (…)/26.01.2009, factură care însă nu este semnată de către debitoare. Din însuşi cuprinsul facturii susmenţionate rezultă că livrarea mărfurilor s-a realizat în condiţiile FCA prevăzute de uzanţele comerciale internaţionale Incoterms, în conformitate cu care vânzătorul şi-a îndeplinit obligaţia de livrare în momentul în care a predat marfa vămuită pentru export, în grija cărăuşului desemnat de cumpărător. Cu toate acestea, se constată că procedura reglementată de O.G. nr. 5/2001 este una specială, care impune existenţa unui înscris însuşit de debitor, înscris ce nu a fost depus în cauza de faţă, simpla susţinere a creditoarei în sensul că factura a fost achitată parţial, necoroborată cu alte probe, neputând conduce la concluzia acceptării facturii. De asemenea, împrejurarea că marfa a fost livrată nu poate acoperi lipsa unui înscris însuşit de debitoare.
Aşadar, având vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 5/2001, deoarece nu s-a făcut dovada unei obligaţii care să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege. Or, în aceste condiţii s-a concluzionat că valorificarea pretenţiilor creditoarei nu se poate realiza pc calca somaţiei de plată, ci numai pe dreptul comun.
Cerere a fost respinsă ca neîntemeiată.
