Plata parţială a facturilor. Prezumţii simple


O.U.G. nr. 119/2007, art. 2, art. 10 C. civ. 1864, art. 969 C. com., art. 43

Prezumţiile ce se pot trage din plata parţială a uneia dintre facturile neacceptate sau din caracterul constant al livrărilor, precum şi din alte probe, nu pot fundamenta admiterea pretenţiilor în cadrul procedurii sumare a ordonanţei de plată, ce trebuie să se bazeze pe înscrisuri necontestate şi asumate de părţi, iar nu pe prezumţii.

Jud. Sectorului 4 Bucureşti, s. civ., sent. nr. 7237 din 26 octombrie 2010, nepublicată

Prin ccrerca înregistrată pe rolul instanţei la data de 08.07.2010 sub nr. 13503/4/2010, creditoarea SC R.D. 2000 SRL a solicitat emiterea ordonanţei de plată împotriva debitoarei SC G.C. SRL pentru suma de 13.969,13 lei, reprezentând contravaloarea produselor neachitate.

Legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare şi nu a propus apărări.

Analizând cauza, instanţa a constatat că reclamanta creditoare a livrat debitoarei produse diverse, conform facturilor depuse la dosar,

facturi acceptate de debitoare. In urma plăţilor parţiale efectuate (în condiţiile în care debitoarea nu a făcut proba plăţii integrale ce i se incumbă), s-a constat că, în speţă, creditoarea deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de 4859,43 lei împotriva debitoarei.

Ca atare, în baza art. 2 şi art. 10 din O.U.G. nr. 119/2007, art. 969 C. civ. 1864 şi art. 43 C. com., a fost admisă în parte cererea şi a fost obligată debitoarea la plata acestei sume, la care s-a adăugat dobânda legală de la data scadenţei fiecărei facturi.

Pretenţiile decurgând din celelalte facturi nu au fost primite, întrucât, în lipsa acceptării facturilor respective de către debitoare, nu se poate vorbi despre o creanţă certă.

Prezumţiile ce se pot trage din plata parţială a uneia din facturile neacceptate sau din caracterul constant al livrărilor (aşa cum rezultă completând facturilc neacccptatc cu cele acccptate), precum şi alte probe nu pot fundamenta admiterea acestor pretenţii în cadrul procedurii sumare a ordonanţei de plată, ce trebuie să se bazeze pe înscrisuri necontestate şi asumate de părţi, nu pe prezumţii, dar pot fi formulate separat, într-o acţiune dc fond.