Potrivit art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prin sentinţa nr.2967 din 26 iunie 2012, Tribunalul Mehedinţi a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC SSA.
A suspendat executarea actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond, în dosar nr.5586/101/2012.
Principiul legalităţii actelor administrative presupune atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată pentru a sigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-şi producă efecte asupra celor vizaţi.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie însă o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
În plan intern, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t) şi ş).
În speţă, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, s-a constatat că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de conţinutul de Raportul de inspecţie fiscală nr. F – MC 40/15.02.2012 în baza căruia s-a emis Decizia de impunere F –MC 43/15.02.2012 şi de anexa deciziei comisie fiscale centrale nr.6/2011 care arată la alineatul nr.3 că nu sunt avansuri încasate de companiile de apă pentru servicii efecuate în scopul realizării de investiţii.
Actele dosarului şi ansamblul circumstanţelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, raportat la cuantumul sumei în discuţie şi specificul activităţii societăţii reclamante executarea silită care a fost declanşată putând genera dificultăţi reale în executarea obligaţiilor contractuale asumate, sistarea serviciilor, precum şi grave probleme sociale.
Î.C.C.J în decizia de speţă, nr.1672/2008 a apreciat că noţiunea de pagubă iminentă a fost definită în art.2 alin. (1) lit.ş) din Legea nr.554/2004 ca prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau unui serviciu public, în cauză fiind vorba de afectarea alimentării cu apă a Municipiului.
Potrivit art.2 litera f din OG nr.79/2003, activitatea de constatare a creanţelor bugetare rezultate din nereguli este activitatea prin care se verifică, se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată sub forma unui titlu de creanţă;
Potrivit art. 3 alineat 1 (1) Obiectul constatării existenţei creanţelor bugetare îl constituie stabilirea neregulilor, prejudiciilor şi/sau a persoanelor juridice ori fizice debitoare, ca urmare a nerespectării legalităţii, conformităţii şi regularităţii utilizării şi administrării fondurilor comunitare şi a fondurilor de cofinanţare aferente.
Văzând art. 3 din HG nr.1306/2007 alineat (1) procesul-verbal de constatare, care reprezintă titlul de creanţă, se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexă şi va conţine obligatoriu următoarele elemente:
f) motivele de fapt;
g) temeiul de drept;
h) descrierea contextului în care s-au produs neregulile, actele normative încălcate;
Preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executării actelor administrative au existat şi la nivel european, prin perspectiva acestora , potrivit recomandării nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, instanţa putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
Pentru a evita excesul de putere din partea autorităţii fiscale, ţinând seama de circumstanţele cauzei, instanţa apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinţe grave în patrimoniul reclamantei, cât şi asupra serviciului public de alimentare cu apă a Municipiului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta ANAF
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea prevederilor legale cuprinse în art.14 alin. 1 din legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
În vederea dovedirii îndeplinirii primei condiţii, cea a cazului bine justificat, instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că intimata-reclamanta a invocat o serie de motive privind nelegalitatea actului administrativ atacat, aspecte care ţin de fondul dreptului dedus judecaţii prin acţiunea în anulare.
Prin decizia nr. 6784/2012 din 11 Septembrie 2012 s-a respins recursul ca nefondat.
Instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile pentru a dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale menţionate, iar principiul legalităţii actelor administrative presupune ca toate autorităţile administrative să nu încalce legea, iar deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată. În procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.
Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată pentru a sigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-şi producă efecte asupra celor vizaţi. Astfel, suspendarea executării actului administrativ trebuie privită ca o situaţie de excepţie, dispusă în considerarea celor două principii incidente în materie – al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu.
În ceea ce priveşte a doua condiţie, cea referitoare la iminenţa producerii unei pagube, astfel cum este aceasta definită de art.2 alin. (1) lit. s) din Legea nr.554/2004, Curtea apreciază că îndeplinirea aceastei condiţii poate fi stabilită în raport de circumstanţele cauzei, cuantumul ridicat al sumei ce urmează a fi executată în raport de disponibilităţile financiare ale reclamantei şi specificul activităţii acesteia. Aceste circumstanţe reies din documentele depuse la dosar, instanţa de fond apreciind în mod corect faptul că executarea actelor administrativ fiscale în discuţie poate genera dificultăţi reale în executarea obligaţiilor contractuale asumate, sistarea serviciilor, precum şi grave probleme sociale, în cauză fiind vorba de afectarea alimentării cu apă a Municipiului. Totodată, iminenţa producerii pagubei nu e condiţionată de începerea executării silite, de vreme ce, odată emisă, decizia de impunere este de imediată executare.
