Practică civilă relevantă
1. Prin cererea sa reclamanta SC P SRL a solicitat in contradictoriu cu parata comuna M, prin primar, pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act de vanzare-cumparare in forma autentica pentru urmatoarele bunuri: teren in suprafata de 2000 mp situat in com.Mogosoaia, sos. Bucuresti-Targoviste nr.57A, zona Moara Veche, teren in suprafata de 400 mp, situat in zona Fort, com. Mogosoaia si baraca metalica situata pe acest teren.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca in data de 23.12.2004 a incheiat cu primarul Comunei Mogosoaia antecontractul de vanzare-cumparare nr. 11939 privind 2 terenuri aflate in proprietatea comunei si baraca metalica de pe acestea, pe baza avizului favorabil exprimat prin hotararea consiliului local M, a raportului de evaluare intocmit de expert T.G., cu plata integrala a pretului. Primaria s-a obligat sa incheie contractul de vanzare-cumparare dupa achitarea integrala a pretului, insa a refuzat.
In drept reclamanta a invocat disp. art. 5 alin.2 din Titlul X Circulatia juridica a terenurilor din Legea nr.247/2005, art.112 cpciv, art.969 cod civil.
Parata a raspuns prin intampinare si note scrise in sensul ca terenurile si baraca metalica la care face referire reclamanta sunt proprietatea Primariei M conform Hotararii de Guvern nr.930/16.09.2002, fiind inregistrate in domeniul public, nu au fost niciodata transferate in domeniul privat pentru a fi instrainate, antecontractul face referire la HG. nr. 930/16.09.2002, anexa la această hotărâre cuprinzand inventarul bunurilor care apartin domeniului public. Parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat ca terenul si baraca metalica situata pe acest teren sunt in proprietatea comunei M conform HG nr.930/16.09.2002, făcând parte din domeniul public al acesteia.
In cauza, este stabilita existenta antecontractului, regimul juridic de domeniu public sub care fiinteaza bunurile si refuzul noului primar de a incheia contractul.
Instanta a apreciat ca in speta exista cateva probleme care trebuie solutionate: a) in ce masura avizul initial al primariei M de a vinde terenul a operat trecerea in domeniul privat; b) daca primarul comunei M poate refuza legal incheierea contractului; c) in ce masura caracterele inalienabil, imprescriptibil, insesizabil al domeniului public al comunei impiedica aplicarea disp. art.5 alin.2 din Titlul X Circulatia juridica a terenurilor din Legea nr.247/2005.
Avizul initial al primariei Mogosoaia are natura unui act administrativ preparatoriu care nu a operat trecerea bunurilor din domeniul public in domeniul privat. Trecerea unor bunuri din domeniul public in domeniul privat nu se poate realiza in mod implicit asa cum a sugerat reclamantul. Este necesar un act adminstrativ care sa prevada expres aceasta.
Primarul comunei a refuzat continuarea formalitatilor administrative pentru a trece bunul din domeniul public in domeniul privat. Se poate pune problema unei necesitati de continuitate in decizia aparatului adminstrativ si aceea a unor daune, insa ar aparea in discutie si natura politica a conducatorilor autoritatilor-administrative, aspecte care exced analiza de drept civil.
Caracterele domeniului public- inalienabilitatea, insesizabilitatea, imprescriptibilitatea- prevazute de Constitutie se opun instrainarii unor bunuri din domeniul public, asa cum sunt bunurile comunei din dosarul de fata. Constitutia are rang superior Legii nr.247/2005 si aceasta din urma nu poate avea o aplicare care excede cadrului stabilit de legea fundamentala.
Fata de cele aratate, instanta a constat neintemeiata actiunea reclamantei.
2. Prin s.c. nr.161/07.03.2007 a fost admisa plangerea contraventionala, a fost anulat procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
S-a retinut ca procesul verbal de contravenţie este încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor legale imperative, de ordine publica, prevazute de OG nr. 2/2001 cu modificarile ulterioare.
Conform art. 16 pct.1 din OG nr.2/2001, procesul verbal de constatare va cuprinde in mod obligatoriu, printre alte consemnari, numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator.
Art. 17 din acelasi act normativ prevede expres ca lipsa mentiunilor privind calitatea agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal , nulitate care se poate constata si din oficiu.
In procesul verbal incheiat nu a fost indicata calitatea agentului constatator, fiind incalcate prevederile art. 16 pct.1 din OG nr.2/2001.
3. Petentul D.P. în contradictoriu cu IPJ Ilfov a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria AY nr. 1050688 din 15 iulie 2006.
În fapt, petentul arată că procesul verbal atacat i-a fost comunicat în data de 8 august 2006, fiind amendat pentru că circula pe raza localităţii Şindriliţa cu viteza de 114 km/h, agentul de poliţie comunicându-i că urmează să i se suspende permisul de conducere.
Petentul mai arată că aparatul radar la surprins la intrarea în localitate şi că organul de poliţie nu i-a comunicat hotărârea de a i se suspendat permisul de conducere aşa cum prevede art. 88 alin 5 din şi, pe acest fond, măsura suspendării permisului nu poate fi luată, organele de poliţie nefăcând dovada emiterii unei hotărâri în acest sens.
Intimata a depus întâmpinare în care arată că petentul nu a avut asupra lui permisul de conducere, aspect care se reţine şi în procesul verbal atacat, şi că nu i s-a putut reţine permisul de conducere din acest motiv.
Faţă de înscrisurile de la dosar, instanţa reţine că în cauză nu este aplicabil art. 88 alin. 2 şi 5 din OUG 195/2002.
Dacă petentul ar fi avut asupra lui permisul de conducere şi ar fi fost oprit în trafic pentru a i se încheia procesul verbal, o sancţiune suplimentară în afara amenzii ar fi fost şi suspendarea pe loc a permisului de conducere fără a i se comunica vreo hotărâre în acest sens. Faptul că i se suspendă permisul de conducere, ca o sancţiune complementară, nu presupune comunicarea vreunei decizii a organului de poliţie care să îmbrace forma scrisă.
Aceasta reiese din interpretarea corelativă a următoarelor norme: art. 98 din OUG 195/2002 „Permisul de conducere se reţine în următoarele cazuri: d) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile pentru care prin regulament se dispune ca măsură administrativă reţinerea pe loc a permisului de conducere” art. 231 din HG 85/2003 :”(1) Permisul de conducere se reţine de către poliţie o dată cu constatarea faptei, potrivit art. 98 lit. d) din ordonanţa de urgenţă, în următoarele cazuri: c) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice certificate;” art. . 155 din HG 85/2003: „Limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h”.
Deci permisul, în cazul contravenţiei săvârşite de petent, se reţine pe loc, fără comunicarea vreunei hotărâri de către organul constatator.
De altfel, art. 88 în vigoare în prezent, şi nu la data faptei, nici nu mai cuprinde această obligaţie a organului de poliţie de a comunica hotărârea de suspendare a permisului de conducere, ceea ce denotă că dispoziţia era nepotrivită la data 15 iulie 2006, data procesului verbal atacat, şi chiar contradictorie cu celelalte dispoziţii ale legii, în ansamblu.
4. Reclamanta CV, a chemat în judecată pe pârâtele AM, Primăria Comunei C solicitând instantei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate calitatea de mostenitor gradul II de pe urma defunctului I.N.A. decedat în conditii necunoscute la Penitenciarul Aiud, în perioada anilor 1947-1948, făcând mentiunea totodată că cei 4 mostenitori de gradul II conform actelor din dosarul de validare existent la Primăria C sunt: CV, AM si RM – nepoate si, CA, soră a defunctului.
In motivare, reclamanta a arătat că autorul ei defunctul I.N.A. a decedat în perioada anilor 1947-1948 în Penitenciarul Aiud, nu detine informaţii concrete cu privire la existenta unui certificat de deces, a făcut demersuri la Primăria Aiud si Directia Penitenciarelor ( Arhiva Natională) însă nu i s-a comunicat că ar deţine vreun document, Primăria C le-a comunicat că figurează mort, probabil declarat de către părintii săi, fiind detinut politic, proprietatea sa a fost preluată de CAP C, nu apare la Arhivele Nationale-recesemântul din ianuarie 1948, arhivele comunicându-le la cerere, lista definitivă de împroprietărire a locuitorilor din comuna Tamas, judetul Ilfov.
De asemenea, a mai arătat că mai solicită în afara stabilirii calitătii de mostenitor ai defunctului si dreptul de retrocedare a proprietăţii în vederea validării dosarului de retrocedare si implicit eliberarea a titlului de proprietate pentru 4 mostenitori.
În cauză a fost promovată şi o cerere de interventie în interes propriu, formulată de intervenienta RD, mentionându-se faptul că este mostenitoare alături de reclamanta din actiunea principală, cu pârâta AV si CA.
Instanta, a invoct din oficiu şi a pus în discutia părtilor, exceptia inadmisibilităţii actiunii.
Din considerentele cererii pricipale, ale cererii de interventie, din copia actului de identitate nr.121, adeverinta nr.352/01.03.2007 emisa de Primaria Municipiului Aiud, rezulta ca decesul numitului INA, nascut la 16.03.1919, in localitatea C, judetul Ilfov, aflat o perioada in penitenciarul Aiud, nu a fost inregistrat in evidentele de stare civila pana in prezent.
Potrivit art. 651 c.civ., succesiunile de deschid prin moarte, data deschiderii succesiunii corespunde cu data mortii persoanei.
In sistemul dreptului civil roman, prin moarte se intelege numai moarte naturala a unei personae, care a fost constatata fizic, sau declarata prin hotarare judecatoreasca, in cazul imposibilitatii constatarii fizice, simpla declarare a disparitiei unei personae fizice neavand ca efect deschiderea succesiunii, pentru ca cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarare declarative de moarte, ramasa definitive, conform art. 19 din decretul nr.31/1954..
Deoarece mostenirea se deschide prin moarte, data deschiderii succesiunii coincide cu momentul mortii celui care lasa mostenirea.
Rezulta ca persoana care pretinde mostenirea sau anumite drepturi asupra mostenirii trebuie sa dovedeasca moartea, precum si data mortii celui pe care vrea s ail mosteneasca
Dovada mortii , inclusive data ei, se face cu certificatul de deces eliberat dupa intocmirea actului de deces, ca urmare a constatarii mortii in mod direct, de catre organelle abilitate de lege, sau pe baza hotararii declarative de moarte ramasa definitive, care cuprinde si data stabilita de instanta ca fiind aceea a mortii.
Cum in cauza nu exista nici o dovada cu privire la decesul numitului INA, si la data decesului acestuia, fata de dispozitiile art. 651 c.civ., cererea principala si cererea de interventie in interes propriu vor fi apreciate ca inadmisibile si vor fi respinse ca atare.
