C.A. Piteşti, decizia nr. 1117 din 24 septembrie 2003
Reclamanta SC „R” SRL Piteşti a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Argeş, anularea deciziei emisă de aceasta la 2 septembrie 2002 şi a procesului-verbal de constatare. În motivarea acţiunii, s-a susţinut că reclamanta nu datorează suma de 54.954.038 lei, reprezentând impozit pe profit, impozit pe dividende, precum şi penalităţi şi majorări aferente acestor categorii şi obligaţii bugetare, ca, de altfel, nici majorări aferente fondului de sănătate şi handicapaţi. Justificarea acestui punct de vedere se află în faptul că procesul verbal de control este nul absolut, neavând număr, şi că priveşte o perioadă pentru care s-a prescris datoria bugetară, iar reclamanta a preluat activul şi pasivul unui punct de lucru, ceea ce constituie o cheltuială deductibilă.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa nr. 1091/R-C/2003, a admis în parte acţiunea şi a anulat cele două acte contestate, pentru suma de 37.820.562 lei, reţinând că, aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză întocmit în cauză, reclamanta s-a înfiinţat pe structura unei subunităţi a sa, preluând contractele acesteia cu o unitate militară, dar şi activul şi pasivul evidenţiat în nota de din 31 decembrie 2000.
Recursul pârâtei a fost admis prin decizia Curţii de Apel Piteşti nr. 1117/R-C/2003 şi, în consecinţă, a fost modificată sentinţa, în sensul respingerii acţiunii. Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că tribunalul a preluat, în mod nejustificat şi necenzurat, concluziile raportului de expertiză contabilă, potrivit cărora SC „R” SRL Piteşti s-a înfiinţat pe structura subunităţii Piteşti a SC „R” SRL Dej, preluând activul şi pasivul acesteia. La dosarul cauzei nu există dovezi că între cele două a operat o modalitate juridică de reorganizare şi că s-a înscris o astfel de operaţiune în registrul comerţului. Mai mult, din ansamblul probelor rezultă că reclamanta a fost înfiinţată în martie 2000, de către doi asociaţi, respectiv I.D. şi SC „R” SRL Dej, acest din urmă agent economic, participând la constituirea unei alte societăţi, fără ca prin aceasta să transmită întregul activ şi pasiv, transmitere ce se poate realiza numai cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute de lege. A pretinde că reclamanta a preluat pierderile unuia dintre asociaţi, persoană juridică distinctă, echivalează cu o încercare de recuperare a pierderilor fiscale ale unui contribuabil de către un altul, ceea ce nu este permis. Instanţa de fond, face o confuzie între documentul justificativ şi documentul contabil, inversând importanţa acestora şi neobservând că documentele justificative sunt cele care determină documentul şi nu invers, iar în cauză, înscrisul care are valoare de document justificat, respectiv procesul-verbal din 2 februarie 2001, este ulterior documentului contabil reprezentat de nota de din 31 decembrie 2000. În concluzie, neîndeplinind condiţiile impuse de Legea nr. 82/1991, procesul-verbal, încheiat ulterior notei contabile, nu poate fi un document justificativ care să determine o operaţiune contabilă ce deja se efectuase. Faţă de această concluzie, potrivit căreia obligaţiile bugetare au fost corect calculate de organul de control, s-a reţinut că, în condiţiile O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 53/1997 şi nr. 68/1997, pentru fiecare dintre aceste categorii se datorează şi penalităţi şi majorări de întârziere.
