Legea nr. 50/1991, art. 31
în speţă, din cuprinsul procesului-verbal se observă că agentul constatator a indicat că lucrările au fost efectuate în perioada 1 aprilie – 10 august 2003, iar potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991, dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzile prevăzute de art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei. Constatarea faptei s-a făcut la data de 10 august 2005, ziua în care se împlinea termenul de prescripţie de 2 ani, însă întocmirea procesului-verbal şi aplicarea sancţiunii au avut loc în data de 17 august 2005, deci cu depăşirea acestui termen de 2 ani, ceea ce înseamnă că organele de control nu mai aveau dreptul să aplice sancţiunea pentru o faptă comisă cu mai mult de 2 ani în urmă.
Trib. Bucureşti, s. a Vlll-a confl. mun., asig. soc., cont. adm. şi fisc.,
dec. civ. nr. 207/R/2006, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti sub nr. 11962/2005, petenta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimata Primăria sectorului 2 Bucureşti, a solicitat anularea procesului-verbal seria 000633 nr. 185 din 17 august 2005, întocmit de intimată. In motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul-verbal nu a fost nelegal întocmit, întrucât temeiul de drept este eronat, situaţia de fapt nu corespunde realităţii, iar comunicarea procesului-verbal s-a făcut după expirarea termenului în care ar fi trebuit aduse la îndeplinire dispoziţiile organului de control. Prin sentinţa civilă nr. 8847 din 8 noiembrie 2005 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională, reţinându-se că procesul-verbal cuprinde toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar petenta nu a dovedit împrejurări de natură să înlăture răspunderea contravenţională. Petenta a formulat recurs împotriva acestei sentinţe,
întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motivând că instanţa de fond a apreciat greşit că procesul-verbal este legal şi temeinic.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria 000633 nr. 185 din 17 august 2005 al intimatei, s-a aplicat recurentei o amendă de 10.000 RON pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, reţinându-se în sarcina sa că a efectuat lucrări de construire fară autorizaţie de construire în perioada 1 aprilie – 10 august 2003, lucrările fiind finalizate.
Tribunalul a considerat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că procesul-verbal este legal întocmit. Astfel, din cuprinsul acestuia poate observa că agentul constatator a indicat că lucrările au fost efectuate în perioada 1 aprilie – 10 august 2003. Potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991, dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzile prevăzute de art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei. Data săvârşirii faptei nu este aceeaşi cu data întocmirii procesului-verbal sau data efectuării controlului, mai ales că din procesul-verbal rezultă că lucrările erau finalizate la momentul contro-
lului. In speţă nu este aplicabil art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care se referă la contravenţiile continue, pentru care termenul de prescripţie se calculează de la data constatării. La data constatării acestei contravenţii, lucrările erau finalizate, nu erau în curs de derulare, iar săvârşirea faptei de a executa lucrări de construcţie fară autorizaţie nu s-a prelungit până la data constatării. A admite că în materia construcţiilor neautorizate nu operează termenul de prescripţie, pentru că nu s-a realizat recepţia lucrării, conform art. 37 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, echivalează cu lipsirea de eficienţă juridică a dispoziţiilor art. 31, permiţând sancţionarea perpetuă a unei persoane pentru încălcarea normelor contravenţionale.
Constatarea faptei imputate recurentei s-a făcut la data de 10 august 2005, ziua în care se împlinea termenul de prescripţie de 2 ani, însă întocmirea procesului-verbal şi aplicarea sancţiunii au avut loc în data de 17 august 2005, deci cu depăşirea acestui termen de 2 ani. Aşadar, organele de control nu mai aveau dreptul să sancţioneze recurenta pentru o faptă comisă cu mai mult de 2 ani în urmă, deci procesul-verbal a fost întocmit şi recurenta sancţionată, deşi există acest impediment, ceea ce atrage nulitatea procesului-verbal.
Prin urmare, tribunalul a constatat că subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarca greşită a legii, în condiţiile în care s-a reţinut că
procesul-verbal a fost întocmit în mod legal şi temeinic, deci recursul este întemeiat, a fost admis, iar sentinţa recurată a fost modificată, în sensul că tribunalul a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal.
