în situaţia în care prima instanţă a reţinut în mod nelegal că a intervenit prescripţia executării sancţiunii amenzii contravenţionale, aspect ce nu vizează fondul cauzei, ci faza de executare, acesta nu poate fi analizat ca motiv de nulitate a procesului-verbal de contravenţie.
Trib. Brăila, s. corn., dec. civ. nr. 20/R/2005, portal.just.ro
Prin sentinţa civilă nr. 20 din 20 ianuarie 2005, pronunţată de
Judecătoria însurăţei, s-a admis ca fondată plângerea formulată de petentul P.S., s-a dispus anularea procesului-verbal nr. 3104 din 9 octombrie 2003, întocmit de Ocolul Silvic Ianca, şi exonerarea petentului de plata amenzii de 20.000.000 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, pe baza probelor administrate, că plângerea petentului este fondată, pentru următoarele considerente: în primul rând, agentul constatator l-a amendat pe P.S., dar petentul se numeşte altfel. Cu ocazia întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei atacat de petent, agentul constatator a consemnat faptul că acesta „refuză să semneze procesul-verbal şi nu posedă buletin de identitate”. Cu toate acestea, procesul-verbal conţine datele actului de identitate. Acest lucru înseamnă că agentul constatator a aflat ulterior seria şi numărul actului de identitate al petentului. Pe de altă parte, ţinând cont de faptul că martorul I.M. îşi desfăşoară din anul 2000 activitatea de zilier la Ocolul Silvic Ianca, instanţa a apreciat că indicarea sa ca martor în procesul-verbal de constatare a contravenţiei intră în contradicţie cu dispoziţia imperativă conţinută de art. 19 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, carc statuează că „nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator”. Chiar dacă martorul I.M. nu are calitatca de agent constatator în sensul legii mai sus amintite, calitatea sa de angajat al Ocolului Silvic Ianca aruncă o lumină de subiectivism asupra declaraţiilor sale.
In acelaşi timp, instanţa a apreciat că petentul P.S. a făcut dovada efectuării plângerii cătrc Ocolul Silvic Ianca cu recipisa anexată (data
poştei fiind 10 noiembrie 2003), plângerea fiind depusă în termenul legal, iar acest lucru se coroborează cu adresa prin care contra-
venientul P.S. era dat în debit la Administraţia Financiară însurăţei. Deci darea în debit a contravenientului a fost anterioară datei de 6 noiembrie 2003 când, conform adresei aflate la dosarul de fond, a fost expediat contravenientului procesul-verbal de constatare a contravenţiei. Din aceeaşi adresă rezultă că procesul-verbal a fost predat destinatarului la 10 noiembrie 2003, iar această dată concordă cu data poştei – ştampila aflată pe verso recipisei nr. 158, ataşată la dosar fond. Rezultă că prima grijă a agentului constatator a fost aceea de a-1 da în debit pe contravenient, şi nu aceea de a-i comunica procesul-verbal, pentru ca acesta să aibă posibilitatea legală a-1 contesta. Deşi în culpă, agentul constatator încearcă să susţină în precizările sale că la Ocolul Silvic Ianca nu s-a primit nicio plângere a numitului P.S. şi susţine că procesul-verbal de contravenţie pus la poştă la 6 noiembrie 2003 abia la 18 octombrie 2004 a ajuns la contravenient. Conform logicii agentului constatator, rezultă că, în situaţia dată, în cauză a intervenit prescripţia executării amenzii contravenţionale. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, „executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii”. Ţinând cont că procesul-verbal a fost încheiat la data de 9 octombrie 2003, iar petentului i-a fost comunicat abia la 18 octombrie 2004, înseamnă că, trecând mai mult de 6 luni, în cauză a intervenit prescripţia dreptului de a executa sancţiunea amenzii.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs agentul constatator RNP R., D.S.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemei-nicie. S-a arătat că agentul constatator a menţionat în procesul-verbal numele şi prenumele indicate de contravenient, care nu a prezentat la cerere buletinul de identitate. Datele au fost solicitate ulterior de la organele de poliţie, conform dispoziţiilor art. 18 din O.G. nr. 2/2001. Recurenta a menţionat că martorul I.M. nu are calitatea de agent constatator, instanţa reţinând în mod greşit dispoziţiile art. 19 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. S-a susţinut că procesul-verbal de contravenţie a fost comunicat petentului la data de 6 noiembrie 2003, deci în termenul legal de o lună de la data încheierii, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, astfel încât nu se poate reţine prescrierea executării amenzii contravenţionale.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul P.S. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, apreciind ca legală şi temeinică hotărârea
instanţei de fond, întrucât agentul constatator a completat ulterior datele contravenientului, iar procesul-verbal a fost comunicat la peste 1 an de la constatarea contravenţiei.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, tribunalul a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: potrivit art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu datele personale din actul de identitate inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului, iar lipsa menţiunilor privind numele şi prenumele contravenien-
tului atrage nulitatea procesului-verbal (art. 17). In cauză s-a constatat că în procesul-verbal de contravenţie au fost înscrise numele şi prenumele contravenientului P.S., aşa cum au fost indicate de acesta la momentul constatării contravenţiei, când a refuzat să semneze actul de
sancţionare şi nu a prezentat buletinul de identitate. In consecinţă, agentul constatator a apelat la organele de poliţie pentru aflarea
datelor de identificare ale contravenientului carc au fost mentionate în
procesul-verbal, în temeiul dispoziţiilor art. 18 din O.G. nr. 2/2001. Neconcordanţa privind prenumele petentului nu reprezintă o cauză de nulitate a procesului-verbal de contravenţie, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
De asemenea, a fost făcută o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, întrucât martorul care a semnat procesul-verbal, I.M., nu are calitatea de agent constatator, astfel încât tribunalul a apreciat că procesul-verbal a fost legal întocmit. Depoziţia martorului trebuie analizată în contextul probelor administrate, potrivit art. 43 din O.G. nr. 2/2001, fară a fi apreciată ca subiectivă numai prin prisma calităţii sale de angajat al Ocolului Silvic Ianca. Procesul-verbal de contravenţie întocmit la data de 8 octombrie 2003 a fost înaintat oficiului poştal la data de 6 noiembrie 2003 în vederea comunicării către contravenient, iar potrivit relaţiilor existente la dosarul de fond, recomandata AR nr. 210 a fost predată destinatarului la data de 10 noiembrie 2003, fiind respectat astfel termenul de o lună pentru comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată, conform art. 26 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001. Prima instanţă a reţinut însă în mod nelegal că a intervenit prescripţia executării sancţiunii amenzii contravenţionale, aspect ce nu vizează fondul cauzei, ci faza de executare, astfel încât nu poate fi analizat ca motiv de nulitate a procesului-verbal de contravenţie.
Faţă de considerentele expuse, tribunalul a constatat că motivele de recurs invocate sunt întemeiate, iar instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat plângerea contravenţională fară a intra în cercetarea fondului, deşi procesul-verbal a fost legal întocmit. In consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., tribunalul a admis ca fondat recursul declarat de recurenta D.S.B., a casat sentinţa pronun-
ţaţă de Judecătoria însurăţei şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru soluţionarea fondului.
Capitolul al Vlll-lea. Individualizarea sancţiunii contravenţionale
