Dosar nr. XXXX/297/2010 Pretenţii civile
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI – SECŢIA CIVILĂ
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
DECIZIA CIVILĂ NR. 161 R
Pe rol judecarea recursului civil formulat de reclamanta – recurentă Agenţia de Plăţi şi Intervenţii Pentru Agricultură – Centrul Judeţean Botoşani, în contradictoriu cu intimatul – pârât R. D., împotriva sentinţei civile nr. 704 din 03 septembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. XXXX/297/2010 al Tribunalului Botoşani, având ca obiect pretenţii civile.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns nici una din părţi.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care evidenţiază părţile şi obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată recursul în stare de judecată şi trece la judecarea acestuia pe fond.
T R I B U N A LU L ,
Asupra recursului civil de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 24 iunie 2010 reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură – Centrul Judeţean Botoşani în contradictoriu cu pârâtul intimat R. D. a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 200 lei reprezentând sprijinul financiar ce i-a fost acordat în mod necuvenit, precum şi la plata dobânzilor legale de la data de 24.01.2008.
În motivare reclamanta a arătat că pârâtul a depus o cerere pentru acordarea de către stat a sprijinului financiar pentru înfiinţarea în toamna anului 2007 a unei culturi de grâu pe o suprafaţă de 1,70 ha, pârâtul obligându-se să restituie în totalitate sumele acordate în cazul în care nu va înfiinţa cultura sau nu va face dovada utilizării unor seminţe certificate cu privire la calitatea şi a asigurării culturii însămânţate.
A mai arătat reclamanta că la controlul efectuat la data de 24.01.2008 a constatat că pârâtul nu a însămânţat cultura pentru care s-a primit subvenţie, nu a prezentat certificate de calitate pentru cultura înfiinţată şi prin urmare este dator să restituie suma de 850 lei, precizând că pârâtul a restituit bonul valoric de 650 lei, rămânând suma de 200 lei, cu dobânda legală aferentă acesteia acordată începând cu data de 24.01.2008 – data procesului-verbal de recepţie şi restituire.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a formulat întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr. 704 din 03.09.2010 Judecătoria Săveni a admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 200 lei, precum şi dobânda legală aferentă această sumă de la data introducerii acţiunii – 24.06.2010 şi până la plata efectivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă, respectiv Judecătoria Săveni a reţinut că în urma analizării cererii formulate la data de 05.10.2007 pârâtului i s-a aprobat sprijinul financiar şi i s-a acordat bonuri valorice în sumă de 850 lei, din care 650 lei pentru îngrăşăminte şi 200 lei pentru motorină.
Cu ocazia controlului efectuat la data de 24.01.2008 s-a constatat că pârâtul nu a însămânţat pe nici o suprafaţă vreo cultură de grâu, astfel că s-a încheiat procesul- verbal prin care s-a stabilit în sarcina pârâtului obligaţia de restituire a sumei de 850 lei, pe procesul-verbal făcându-se menţiunea că s-a restituit bonul valoric de 650 lei şi deşi pârâtul a avut cunoştinţă de obligaţia de a restitui restul sumei aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia nici după primirea somaţiei comunicate la data de 24.11.2008.
Prima instanţă a reţinut în cauză dispoziţiile art. 15 al. 7 din Ordinul nr. 687/2007.
Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzii legale începând cu data de 24.01.2008 data procesului-verbal de recepţie şi restituire, instanţa de fond a reţinut că cererea este întemeiată doar în parte motivat de faptul că potrivit art. 1081 daunele nu sunt debite decât atunci când debitorul este în întârziere de a îndeplini obligaţia sa, iar în speţă nu este dat vreun caz, în care debitorul să fie de drept în întârziere conform art. 1089 Cod civil şi prin urmare, pentru a se pretinde dobânda legală reclamanta era datoare să-l pună pe debitorul – pârât în întârziere cu formalitatea prev. de art. 1079 Cod civil, respectiv prin notificare prin intermediul executorului judecătoresc somaţia nr. 3207/20.11.2008 nefiind conformă cu dispoziţiile legale enunţate.
Împotriva acestei sentinţei în termen legal, a declarat recurs reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură – Centrul Judeţean Botoşani criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că instanţa de fond în ceea ce privesc dobânzile a interpretat în mod eronat situat de fapt şi textul legal aplicabil, întrucât fiind afectat bugetul de stat se aplică Codul fiscal şi Cod de procedură fiscală care în cap. III prevede modul de calcul al dobânzilor, motivele de întârziere sau majorările de întârziere, art. 119 – dispoziţiile generale privind dobânzi şi penalităţi de întârziere prev. în al. 1 că „pentru neachitarea la termenul de scandenţă de către debitor a obligaţiei de plată, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere”, iar art. 120 al. 1 prevede că dobânda se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la stingerea sumei datorate inclusiv.
Că, O.U.G. nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal zootehnic al îmbunătăţirilor financiar şi al organizării şi sistematizării teritoriului în art. 17 prevede că „sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează, cu aplicarea dobânzilor şi penalităţilor prev. de legislaţia în vigoare”. Plata dobânzilor este un factor coercitiv avut în vedere pentru a determina din partea cetăţeanului un comportament conform cu obligaţiile impuse de lege.
A mai arătat recurenta că prin cererea introdusă nu s-a făcut referire la dobânzi civile calculate conform O.G. nr. 9/2000 şi nici nu s-au solicitat daune, nefiind necesară punerea în întârziere, întrucât prin semnarea şi primirea unui exemplar al procesului-verbal prin care s-a constatat debitul, pârâtul a luat la cunoştinţă de obligaţia sa, iar motivarea primei instanţe privind notificarea prin intermediul executorului judecătoresc, nu este conformă cu interpretarea textului legal în contextul juridic actual, această interpretare fiind căzută în desuetudine, punerea în întârziere putând fi realizată printr-o modalitate care să asigure dovada comunicării şi a contextului acelei comunicări.
În concluzie, recurenta a arătat că dobânzile solicitate nu sunt de natură civilă şi nu sunt aplicabile art. 1081 şi art. 1079 Cod civil, fiind vorba de o creanţă a bugetului de stat fiind aplicabilă legea fiscală în vigoare.
A solicitat recurenta pentru motivele arătate admiterea recursului în sensul modificării în parte a sentinţei atacate şi obligarea pârâtului la plata dobânzilor, penalităţilor legal aferente debitului de 200 lei conform Codului de procedură fiscală de la data de 24.01.2008 şi până la plata efectivă a debitului principal.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale, Tribunalul constată recursul ca fiind întemeiat în limitele ce vor fui arătate:
Astfel, reţine Tribunalul că pârâtul, în baza Ordinului nr. 687/2007 al M.A.S.R., la cerere a primit cu titlu de sprijin financiar bonuri valorice în sumă de 850 lei, din care 650 lei pentru îngrăşăminte şi 200 lei pentru motorină.
Cum pârâtul nu a înfiinţat cultura de grâu pentru care s-a acordat sprijinul financiar, în urma controlului i s-a întocmit procesul-verbal de restituire a bonurilor valorice, pârâtul restituind doar bonul valoric de 650 lei la data controlului rămânând de restituit suma de 200 lei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni reclamanta – recurentă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 200 lei reprezentând sprijinul financiar nejustificat plus dobânda legală aferentă acestei sume, invocând dispoziţiile art. 992 – 997, 1092, 1079 Cod civil şi dispoziţiile Codului Fiscal şi prev. OMADR 687/2007, OMADR 850/2006.
Astfel, faţă de prevederile legale, invocate de prima instanţă în mod legal şi temeinic a reţinut că în cauză se aplică dobânda legală prev. de OG 9/2000 şi nu dobânzile şi penalităţile prev. de Codul fiscal, astfel cum sunt solicitate pentru prima dată de reclamanta – recurentă în recursul declarat împotriva sentinţei, recurs ce este inadmisibil.
Deci, având în vedere dispoziţiile prev.de art. 1079 şi art. 1081 Cod civil şi nu dispoziţiile Codului fiscal, Tribunalul va constatat că într-adevăr reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de punere în întârziere a pârâtului, acesta fiind somat la data de 20.11.2008 să-şi îndeplinească obligaţia de restituire a diferenţei de 200 lei în termen de 15 zile de la primirea notificării, debitorul pârât primind notificarea la data de 25.11.2007, dată la care aceasta urma să fie obligat la dobânda legală şi nu de la data introducerii acţiunii cum greşit a reţinut prima instanţă, întrucât textul de lege prevede că „de regulă” punerea în întârziere se face printr-o notificare emisă de judecătoresc, punere în întârziere putându-se realiza prin orice modalitate care să asigure dovada comunicării şi a conţinutului acelei comunicări. A accepta punerea în întârziere a debitorului prin executorul judecătoresc, ar însemna împovărarea acestuia şi la cheltuielile privind onorariul perceput de şi în plus procesul-verbal de recepţie şi restituire a sprijinului financiar nu reprezintă un titlu executoriu în accepţiunea prevederilor art. 371-1Cod procedură civilă.
În consecinţă, tribunalul în temeiul art. 312 al. 1 – 3 Cod procedură civilă şi art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de reclamanta – recurentă Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură – Centrul Judeţean Botoşani, va modifica, în parte, sentinţa recurată în sensul că plata dobânzii aferente debitului se va face începând cu data de 10 decembrie 2008 şi nu data introducerii acţiunii, cum s-a dispus de prima instanţă şi va menţine restul dispoziţiilor sentinţei necontrare prezentei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta – recurentă Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură – Centrul Judeţean Botoşani, cu sediul în municipiul Botoşani, Calea Naţională, nr. 81, judeţul Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul intimat R. D., din satul Bivolari, comuna Dobârceni, judeţul Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 704 din 3 septembrie 2010 a Judecătoriei Săveni.
Modifică, în parte, sentinţa recurată în sensul că plata dobânzii aferente debitului se va face începând cu data de 10 decembrie 2008 şi nu data introducerii acţiunii, cum s-a dispus de prima instanţă.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei necontrare prezentei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 10 februarie 2011.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
