– Codul de procedură fiscală: art. 70 alin. (1), art. 124, art. 135
– Legea nr. 554/2004: art. 11 alin. (2), art. 19 alin. (1) şi (2)
Termenul legal de prescripţie pentru pretenţii băneşti fiscale este de 5 ani, potrivit Codului de procedură fiscală.
(Decizia civilă nr. 442 din 29 septembrie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin sentinţa civilă nr. 534 din 22 martie 2010, Tribunalul Arad a respins acţiunea
în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamanta persoană juridică,
împotriva pârâtelor Administraţia Finanţelor Publice Chişineu Criş, şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad, pentru plata sumei de 13.058 iei reprezentând dobânzi.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei şi, prin decizia civilă nr. 932 din
29 septembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 4824/108/2010, Curtea de Apel
Timişoara a admis cererea, a casat sentinţa, conform art. 312 alin. (5) C. pr. civ., şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru că prima instanţă a reţinut că odată cu plata sumelor cuprinse în deconturile de TVA reclamanta putea să constate şi care sunt dobânzile pe care le datorau pârâtele pentru nesoluţionarea în termen a cererilor de rambursare, iar de la data plăţii TVA curgea şi termenul de prescripţie prevăzut de art. 19 din Legea nr. 554/2004, iar câtă vreme reclamanta a promovat acţiunea abia la 15 februarie 2009, instanţa a apreciat cererea ca fiind prescrisă, conform dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004.
Curtea reţine că soluţia astfel pronunţată este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, întrucât în speţă cererea reclamantei privind acordarea dobânzilor datorate pentru nesoluţionarea în termen a rambursării de TVA este supusă prevederilor Codului de procedură fiscală ca şi prevederilor cu caracter special iar nu dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 554/2004 ce au caracter general. Astfel, instanţa de fond a reţinut ca incidente în cauză dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată poate cere pe cale separată despăgubiri, caz în care termenul de prescripţie curge de la data când aceasta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, cererea urmând să fie formulată în termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege.
Curtea reţine că cererea de despăgubiri materiale reglementată de art. 19 este subsumată în tot noţiunii „repararea pagubei” utilizată în cuprinsul art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 şi este în sensul că legea dă posibilitatea formulării ei pe cale separată în termen de un an de la data când persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, dar, în fapt, cererea reclamantei de acordare a dobânzilor legale potrivit art. 124 C. pr. fisc. nu urmează dispoziţiile Legii contenciosului administrativ şi, implicit, pe cele ale art. 19, ci urmează prevederile exprese cuprinse în Codul de procedură fiscală şi O.M.F. nr. 1899/2004.
Astfel, potrivit art. 70 alin. (1) C. pr. fisc., cererile depuse de contribuabili potrivit Codului de procedură fiscală se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 zile de la înregistrare, iar potrivit art. 124 alin. (1) din acelaşi act normativ, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au drept la dobândă din ziua expirării termenului prevăzut la art. 70, acordarea dobânzilor realizându-se la cererea contribuabililor şi la nivelul majorării de întârziere prevăzută de Codul de procedură fiscală. Chiar dacă Codul de procedură fiscală nu cuprinde o dispoziţie expresă privind termenul de prescripţie a dreptului de a solicita acordarea dobânzilor prevăzute de art. 124 C. pr. fisc., Curtea reţine că O.M.F. nr. 1899/2004 privind procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, stabileşte la Cap. 2 procedura de restituire a dobânzilor, iar în condiţiile în care nu se face o referire expresă la termenul în care se depune o astfel de cerere Curtea concluzionează că şi în privinţa dobânzilor fiscale cererea de restituire este supusă prevederilor art. 135 coroborat cu art. 124 C. pr. fisc., termenul legal de prescripţie a dreptului de a cere restituirea este de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire.
Concluzionând, Curtea reţine că cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata dobânzii reglementate de art. 124 C. pr. fisc. trebuia soluţionată de prima instanţă în lumina dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, iar nu din perspectiva dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, care nu-şi găsesc aplicativitatea în speţă, astfel încât soluţia primei instanţe, care a respins acţiunea reclamantei ca prescrisă în baza art. 19 din Legea nr. 554/2004, apare ca o soluţionare greşită a cauzei fără a se intra în cercetarea fondului astfel încât, în baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (5) C. pr. civ., Curtea a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la Tribunalul Arad.
