Refuzul pârâtei de a elibera şi diploma aferentă s-a bazat pe poziţia Ministerului Educaţiei Naţionale de a nu recunoaște diplomele emise de Universitatea Spiru Haret la anumite discipline şi forme de învăţământ, pentru care nu exista acreditare sau autorizare provizorie în condiţiile OUG 75/2005.
Aşa cum corect a reţinut tribunalul, refuzul pârâtei fie el şi bazat pe punctul de vedere al autorităţii ierarhic superioare se impune a fi calificat ca nejustificat.
Aprecierea este determinată în principal de faptul că diploma de licenţă eliberată reclamantei de către Universitatea Spiru Haret pe un formular tipizat al MECT, autoritate responsabilă cu organizarea sistemului de învăţământ, constituie un act administrativ ce nu a fost anulat sau revocat.
În aceste condiţii, actul se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi pe cea de veridicitate şi, atâta timp cât nu a fost desfiinţată în vreun mod, niciunei autorităţi nu îi este permis să îi nege efectele ce le produce de drept.
În subsidiar, se impune să se observe şi faptul că aceeaşi diplomă a fost prezentată de reclamantă cu ocazia înscrierii la cursurile de master, fără ca pârâta să facă obiecţiuni, iar la finalizarea acestora a eliberat adeverinţa de absolvire.
În condiţiile în care diploma de licenţă de care beneficiază reclamanta nu a fost desfiinţată, prin anularea sau prin revocarea ei, iar pârâta nu are atribuţii în cenzura legalităţii actului, cenzură cu care de altfel nu a fost învestită de către legiuitor, se apreciază că nerecunoaşterea unui drept al reclamantei prin emiterea diplomei de master universitar se situează în afara legii şi în mod corect sa fost sancţionată în condiţiile art. 1 şi 18 din Legea 554/2004.
(Decizia nr. 1343/R-CONT/19 Martie 2014)
Prin acţiunea înregistrată la 14 noiembrie 2012, reclamanta S (fostă C) IA, a chemat în judecată pe pârâta Universitatea Piteşti, pentru a se dispune anularea adresei nr.9845 emisă de aceasta la 22 mai 2012 şi obligarea la emiterea diplomei corespunzătoare titlului de master în domeniul Limbă şi Literatură, specializarea Traductologie – Limba Engleză şi a tuturor anexelor şi diplomelor ce o însoţesc în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii sub sancţiunea prev. de art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004.
În motivare, s-a arătat că reclamanta a urmat cursurile de master organizate de pârâtă în perioada anilor 2009 – 2011, în domeniul Limbă şi Literatură, specializarea Traductologie – Limbă engleză, pe care le-a absolvit cu media 10.
În aceste condiţii, a solicitat pârâtei eliberarea diplomei corespunzătoare, solicitare ce i-a fost respinsă, motivat de faptul că la baza acestor studii stă o diplomă de licenţă eliberată de Universitatea Spiru Haret din Bucureşti, diplomă nerecunoscută, întrucât a fost obţinută la forma de învățământ ID, care nu este menţionată în nicio hotărâre de guvern.
Această poziţie a pârâtei constituie un refuz nejustificat şi abuziv, de vreme ce, anterior începeri cursurilor, reclamanta a prezentat diploma de licenţă, ea a fost acceptată, iar la finalizarea acestora a fost eliberată o adeverinţă, ce confirma obţinerea titlului de master.
Aprecierea este susţinută şi de faptul că diploma de licenţă este perfect valabilă, ea nefiind desfiinţată în niciun mod, valabilitate reţinută şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa civilă nr.26916/17 mai 2013, Tribunalul Argeş a admis acţiunea, a anulat adresa nr.9845/22.05.2012 şi a obligat pe pârâtă să elibereze reclamatei diploma corespunzătoare titlului de master, în domeniul Limba şi Literatura Engleză, specializare Traductologie, precum şi toate anexele şi suplimentele ce o însoţesc.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că după finalizarea şi promovarea studiilor de master de către reclamantă, acesteia i-a fost eliberată adeverinţa nr. 6434 din 8 iulie 2011, diplomă cu o valabilitate de 12 luni.
Faptul că reclamanta a prezentat o diplomă de licenţă eliberată de Universitatea Spiru Haret din Bucureşti, nu poate justifica susţinerea pârâtei, câtă vreme aceasta nu a fost anulată sau revocată, aşa încât ea se bucură de prezumţia de legalitate, observând şi că documentul este reprezentat de un formular tipizat aparţinând MECTE a fost cunoscut de la data înscrierii la cursuri.
Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru motive încadrabile în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 304/1 Cod procedură civilă, şi susţinând următoarele:
– instanţa nu face referire la susţinerile din întâmpinare, potrivit cărora reclamanta a absolvit Universitatea Spiru Haret în anul 2007, prin forma de învățământ la distanţă, formă nerecunoscută de actele normative prin care este organizat învăţământul de către Ministerul Educaţiei;
– pârâta se află sub îndrumarea şi controlul Ministerului Educaţiei, fiind obligată să ţină seama de recomandările acestuia, recomandări ce sunt în sensul nerecunoaşterii actelor de studii obţinute la finalizarea unor forme de învățământ nerecunoscute;
– Senatul universităţii a hotărât sistarea eliberării diplomei de master, având în vedere poziţia ministerului şi dispoziţiilor O.U.G. 75/2005 referitoare la autorizarea de funcționarea provizorie, acreditarea şi dreptul de a emite diplome, certificate şi alte acte de studii.
Examinând criticile formulate, se apreciază că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Sub aspectul situaţiei de fapt se impune să se reţină că reclamata a urmat cursurile de master universitar organizate de pârâtă, încheind cu aceasta un contract de studii la 4 septembrie 2009, la finalizarea cărora i-a fost eliberată adeverinţa depusă în copie la dosar din care rezultă obţinerea titlului de master în domeniul Limbă şi Literatură, specializarea Traductologie – Limba Engleză.
Refuzul pârâtei de a elibera şi diploma aferentă s-a bazat pe poziţia Ministerului Educaţiei Naţionale de a nu recunoaște diplomele emise de Universitatea Spiru Haret la anumite discipline şi forme de învăţământ, pentru care nu exista acreditare sau autorizare provizorie în condiţiile OUG 75/2005.
Aşa cum corect a reţinut tribunalul, refuzul pârâtei fie el şi bazat pe punctul de vedere al autorităţii ierarhic superioare se impune a fi calificat ca nejustificat.
Aprecierea este determinată în principal de faptul că diploma de licenţă eliberată reclamantei de către Universitatea Spiru Haret pe un formular tipizat al MECT, autoritate responsabilă cu organizarea sistemului de învăţământ, constituie un act administrativ ce nu a fost anulat sau revocat.
În aceste condiţii, actul se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi pe cea de veridicitate şi, atâta timp cât nu a fost desfiinţată în vreun mod, niciunei autorităţi nu îi este permis să îi nege efectele ce le produce de drept.
În subsidiar, se impune să se observe şi faptul că aceeaşi diplomă a fost prezentată de reclamantă cu ocazia înscrierii la cursurile de master, fără ca pârâta să facă obiecţiuni, iar la finalizarea acestora a eliberat adeverinţa de absolvire.
În condiţiile în care diploma de licenţă de care beneficiază reclamanta nu a fost desfiinţată, prin anularea sau prin revocarea ei, iar pârâta nu are atribuţii în cenzura legalităţii actului, cenzură cu care de altfel nu a fost învestită de către legiuitor, se apreciază că nerecunoaşterea unui drept al reclamantei prin emiterea diplomei de master universitar se situează în afara legii şi în mod corect sa fost sancţionată în condiţiile art. 1 şi 18 din Legea 554/2004.
Pentru aceste considerente, reţinând caracterul nefondat al criticilor formulate, Curtea a respins calea de atac, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, şi a menţinut ca legală şi temeinică sentinţa primei instanţe.
COMERCIAL
