Consecinţe
Deşi cererea a fost îndreptată împotriva a două instituţii publice – Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti în rejudecare, fără a mai cita ministerul, fără a pune în discuţia părţilor calitatea procesuală pasivă a acestuia şi calificarea corectă a cererii pe care petentul a formulat-o împotriva sa, instanţa a constatat pur şi simplu în considerente, fără motivarea acestei constatări, că părţi în cauză sunt contravenientul şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, aspect ce încalcă principiul disponibilităţii şi al contradictorialităţii ce guvernează procesul civil.
Trib. Bucureşti, s. a VIII-a confl. muri., asig. soc., cont. adm. şi fisc.,
dec. civ. nr. 273/R/2006, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti sub nr. 5116/2004, petentul T.N., în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, a solicitat anularea procesului-verbal seria B nr. 0587353 din 20 aprilie 2001. Prin sentinţa civilă nr. 5604 din 3 noiembrie 2004 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, s-au admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I. şi excepţia tardivităţii şi s-a respins plângerea ca tardivă. Prin decizia civilă nr. 1293
din 19 mai 2005, Tribunalul Bucurcşti a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru nelegala citare a petentului.
In rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 6335 din 8 noiembrie 2005, s-a admis excepţia tardivităţii plângerii şi s-a respins plângerea ca tardiv formulată, instanţa respingând prin încheierea din 9 decembrie 2005 şi cererea petentului de îndreptare a sentinţei. Petentul a formulat recurs împotriva sentinţei şi a încheierii, arătând că nu a fost citat în rejudecare şi M.A.I., împotriva căruia a formulat o cerere de chemare în judecată în temeiul art. 112 C. proc. civ., iar instanţa de fond s-a manifestat abuziv în privinţa sa.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: cu privire la cererea de amânare pentru lipsa de apărare formulată de petent pentru judecarea recursului declarat împotriva sentinţei, tribunalul a considerat că este neîntemeiată şi a respins-o, apreciind că aceasta nu este temeinic motivată.
Tribunalul a respins ca nefondat şi recursul formulat împotriva încheierii din 9 decembrie 2005, având în vedere că aspectele învederate de recurent nu reprezintă erori materiale sau omisiuni vădite, pentru a fi îndreptate conform art. 281 C. proc. civ., ci dezlegarea dată de instanţa de fond cauzei de faţă, soluţie ce poate fi cenzurată pe calea recursului.
Tribunalul a considerat însă că este fondat recursul declarat împotriva sentinţei, subzistând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, deşi la prima judecată în fond a cauzei a fost citat şi M.A.I., în rejudecare, fară a mai cita această instituţie, fară a pune în discuţia părţilor calitatea procesuală pasivă a ei şi calificarca corectă a cercrii pe care petentul a formulat-o împotriva sa, instanţa a constatat pur şi simplu în considerente, fară motivarea acestei constatări, ca părţi în cauză sunt contravenientul şi D.G.P.M.B., aspect ce încalcă principiile disponibilităţii şi al contradictorialităţii ce guvernează procesul civil.
Prin urmare, soluţia instanţei de fond este nelegală, deci recursul a fost apreciat ca întemeiat şi a fost admis, tribunalul trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., pentru ca judecarea cauzei să se facă după legala citare a M.A.I. şi cercetarea calităţii acestei părţi în raport de calificarea dată cererii formulate împotriva ei.
