Deşi în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, în practica judiciară internă se reţine în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor. Prin urmare, este evident că o persoană care are calitatea de contravenient nu beneficiază de o prezumţie de nevinovăţie, aşa cum s-ar fi întâmplat dacă fapta ar fi fost calificată ca fiind penală. Este adevărat că nu se poate nega forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a unei contravenţii, acesta fiind totuşi un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. Astfel, în măsura în care procesul-verbal nu este sustinut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăţie, nu se mai poate susţine temeinicia acestuia fără a se încălca prezumţia de nevinovăţie instituită
de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi recunoscută de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase
cauze referitoare la contravenţii.
A »
In speţa de faţă, raportat la declaraţiile martorilor, care nu au putut preciza faptul că petenta a fost cea care a parcat necorespunzător, ţinând cont că autoturismul aparţine în proprietate tatălui său şi este condus de toată familia, s-a creat un dubiu în ceea ce priveşte vinovăţia contravenientei, dubiu ce profită acesteia (in dubio pro reo).
Jud. Deva, sent. civ. nr. 2839/2008, portal.just.ro
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 11 februarie 2008, petenta P.N.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata I.P.J. Hunedoara, anularea procesului-verbal seria PCA nr. 3482948 din 13 ianuarie 2008. In motivarea plângerii, petenta arată că, în data de 13 ianuarie 2008, autoturismul proprietatea tatălui petentei era staţionat pe trotuarul din faţa blocului, situat perpendicular pe autoturismele staţionate lângă zidul blocului. S-a învederat faptul că în data respectivă agentul constatator i-a solicitat să mute autoturismul din poziţia în care se afla, iar când s-a deplasat în faţa blocului, proprietarul autoturismului unui alt autoturism a început să o ameninţe, deşi petenta le-a explicat faptul că nu a fost ea cea care a parcat vehiculul în acel loc, după care a procedat la mutarea maşinii. Petenta a precizat că agentul constatator nu a încercat să stabilească exact starea de fapt, nefacându-se vinovată de faptele pentru care a fost sancţionată, procesul-verbal nerespectând nici condiţiile de formă prevăzute de lege, în sensul că fapta nu a fost suficient descrisă, data, ora şi locul încheierii procesului-verbal nefiind menţionate, trecându-se doar localitatea în care s-au petrecut faptele. S-a arătat că agentul constatator nu i-a adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni, atingându-i-se dreptul la apărare, şi nici nu i-a solicitat documentele, petenta nefiind pusă astfel în situaţia de a refuza prezentarea acestora.
In termen legal, intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii, întrucât motivele învederate de către petentă sunt neîntemeiate, săvârşirea faptei rezultând din procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi din raportul agentului constatator.
Prin încheierea din data de 11 aprilie 2008, instanţa a încuviinţat pentru petentă proba testimonială, fiind audiaţi la termenul din data de 23 mai 2008, respectiv din data de 4 iulie 2008, martorii G.V. şi O.C., declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosar. La
solicitarea petentei, instanţa a emis adrese cătrc intimată şi Consiliul local Deva, acestea răspunzând prin adresele nr. 390.629 din 5 iunie 2008, respectiv nr. 2862 din 5 iunie 2008, însoţite de înscrisuri.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele: la data de 13 ianuarie 2008, petenta a fost sancţionată contravenţional, întrucât, în data respectivă, la ora 10,00, în Deva, a staţionat autoturismul în faţa blocului, blocând calea de acces din parcare a altui autoturism parcat regulamentar şi a refiizat să prezinte documentele personale. Pentru aceste contravenţii prevăzute de art. 143 lit. d) şi art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi sancţionate de art. 100 alin. (2) şi art. 101 alin. (3) din acelaşi act normativ, petenta a fost sancţionată cu 10 puncte amendă în cuantum de 500 lei şi 7 puncte de penalizare.
împotriva procesului-verbal seria PCA nr. 3482948 din 13 ianuarie
2008 petenta a formulat plângere. In baza art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa a analizat legalitatea şi temeinicia procesului-verbal atacat, verificând şi sancţiunea aplicată. Din punct de vedere al legalităţii procesului-verbal, raportat la motivele de nulitate absolută, instanţa a constatat că la întocmirea acestuia au fost respectate toate dispoziţiile art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 vizând menţiunile ce în mod obligatoriu trebuie să fie cuprinse în procesul-verbal cu privire la numele, prenumele şi calitatca agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data săvârşirii şi semnătura agentului constatator, elemente pe care instanţa le verifică şi din oficiu.
In ceea ce priveşte faptul alegat de cătrc petentă, în sensul că agentul constatator nu i-a adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni, instanţa a avut în vedere Decizia nr. XXII din 19 martie
2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie dată în recursul în interesul legii având ca obiect unificarea practicii în aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, în sensul că acest motiv nu face parte dintre cele de nulitate absolută enumerate limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi poate atrage doar o nulitate relativă, în condiţiile dovedirii acestei împrejurări şi a unei vătămări încercate.
Petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări, în condiţiile în care obiecţiunile referitoare la încheierea procesului-verbal au fost expuse în faţa instanţei de judecată, urmând să fie analizate fiecare în parte de către aceasta. Astfel, cauza nulităţii relative s-a acoperit prin formularea obiecţiunilor şi analizarea acestora în faţa instanţei de judecată. Nu au putut fi reţinute nici susţinerile petentei în sensul că nu au fost
consemnate în procesul-verbal data, ora şi locul săvârşirii faptelor, actul administrativ cuprinzând aceste elemente. Este adevărat că la locul faptei este trecut generic Deva, însă din descrierea faptei rezultă care este locul de săvârşire, agentul constatator indicând strada şi numărul blocului. De asemenea, nici motivul de nulitate constând în descrierea generică a faptei nu este întemeiat, agentul constatator individualizând contravenţia prin suficiente elemente de fapt, nerezu-mându-se doar la reluarea abstractă a textului legislativ care consacră contravenţiile reţinute în sarcina petentei.
Asupra temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria PCA nr. 3482948 din 13 ianuarie 2008, instanţa a reţinut următoarele: deşi în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, în practica judiciară internă se reţine în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Prin urmare, este evident că o persoană care are calitatea de contravenient nu beneficiază de o prezumţie de nevinovăţie, aşa cum s-ar fi întâmplat dacă fapta ar fi fost calificată ca fiind penală. Este adevărat că nu se poate nega forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a unei contravenţii, acesta fiind totuşi un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-1 pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. Astfel, în măsura în care procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este susţinut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăţie, nu se mai poate susţine temeinicia procesului-verbal Iară a se încălca prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi recunoscută de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze referitoare la contravenţii (cauza Oztiirk c. Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, cauza Ziliberberg c. Moldovei, Hotărârea din 1 februarie 2005, cauza Garyfallou AEBE c. Greciei, Hotărârea din 24 septembrie 1997, cauza Anghel c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Analizând faptele şi sancţiunile aplicate prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCA nr. 3482948 din 13 ianuarie 2008, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în soluţionarea unor plângeri formulate de persoane care, fiind sancţionate contravenţional, au sesizat Curtea cu privire la încălcarca de către instanţele naţionale a art. 6 din Convenţie
prin nerespectarea garanţiilor prevăzute în acest text cu privire la „acuzaţiile în materie penală”, instanţa a constatat că în speţă normele juridice pretins a fi fost încălcatc se adresează tuturor participanţilor la trafic, sancţiunea aplicată este amenda de 500 lei, aceasta din urmă având caracter punitiv, nu recuperator, petentei aplicându-i-se şi
sancţiunea complementară constând în 7 puncte de penalizare. In această situaţie, instanţa a apreciat că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, cu toate garanţiile conferite de acesta, contravenientul beneficiind de prezumţia de nevinovăţie (cauza Anghel c. României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalităţii armelor, garanţie instituită tot prin articol sus-menţionat din Convenţia europeană a drepturilor omului. De altfel, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului impune respectarea principiului egalităţii armelor nu numai în procedura penală, ci şi în cea civilă (a se vedea, în acest sens, § 33 din Hotărârea din 27 octombrie 1993, cauza Dombo Beheer B. V. c. Olandei), cu particularitatea că exigenţele inerente conceptului de „proces echitabil” nu sunt în mod necesar similare în cauzele care vizează stabilirea drepturilor şi obligaţiunilor cu caractcr civil cu cele care vizează stabilirea unei acuzaţii penale.
Cu respectarea principiilor prezumţiei de nevinovăţie şi a egalităţii armelor impuse de exigenţele art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi a principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare prevăzute de Codul de proccdură civilă, s-a dat posibilitate ambelor părţi de a propune probe, părţile folosindu-se de proba cu înscrisuri, iar petenta şi de cea testimonială. Din declaraţiile celor doi martori rezultă că, în data de 13 ianuarie 2008, autoturismul în proprietatea numitului P.N. era staţionat în faţa, blocând un alt autoturism aparţinând martorului G.V. Niciunul dintre cei doi martori audiaţi nu a putut însă preciza faptul că petenta P.N.M. a fost cea care a parcat vehiculul în spatele autoturismului, blocând accesul acestuia, ceea ce reprezintă un element faptic de o importanţă deosebită pentru a se putea stabili fară putinţă de tăgadă vinovăţia petentei, mai ales în condiţiile în care vehiculul nu aparţine în proprietate petentei, ci tatălui acesteia, P.N., fiind folosit de toată familia, astfel cum declară martorul O.C., vecin al petentei. Astfel, era necesar ca agentul constatator să identifice cu exactitate persoana care a parcat vehiculul cu numărul blocând accesul din parcare şi ulterior să procedeze la sancţionarea acesteia. In situaţia de faţă, raportat la declaraţiile martorilor, care nu au putut preciza faptul că petenta a fost cea carc a
parcat necorespunzător, ţinând cont că autoturismul cu aparţine în proprietate numitului P.N. şi este condus de toată familia acestuia şi având în vedere jurisprudenţa C.E.D.O. menţionată mai sus, se crcează un dubiu în ceea ce priveşte vinovăţia petentei, dubiu ce profită acesteia. Din aceste considerente, rezultă că procesul-verbal este netemeinic în ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de art. 143 lit. d) şi art. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Referitor la contravenţia constând în refuzul petentei de a prezenta documentele, martorul O.C., a cărui declaraţie instanţa o consideră mai obiectivă decât cea a martorului G.V., întrucât nu a fost implicat direct în incident, spre deosebire de cel de-al doilea martor, a precizat şi faptul că nu a observat ca agentul constatator să fi cerut petentei să prezinte actele, astfel încât s-a concluzionat că petenta nu a fost pusă în situaţia de a refuza prezentarea acestora. Prin urmare, şi în privinţa acestei contravenţii se creează dubiu, ce profită petentei, procesul-verbal nefiind temeinic şi sub aspectul contravenţiei prevăzute de art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Raportat la cele arătate în preccdent şi având în vedere prezumţia de nevinovăţie de carc se bucură petenta potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, prezumţie care poate fi răsturnată doar prin probe pertinente, instanţa a reţinut că petenta nu se facc vinovată de săvârşirea contravenţiilor reţinute în sarcina sa şi, prin urmare, procesul-verbal seria PCA nr. 3482948 din 13 ianuarie 2008 nu este temeinic. Din toate aceste considerente, instanţa a admis plângerea formulată de cătrc petenta P.N.M. în contradictoriu cu I.P.J. Hunedoara şi a anulat procesul-verbal scria PCA nr. 3482948 din data de 13 ianuarie 2008, cu consecinţa exonerării petentei de la plata amenzii de 500 lei şi a înlăturării sancţiunii complementare a celor 7 puncte de penalizare.
