Admiterea excepţiei prematurităţii contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală, împiedică analiza legalităţii obligaţiilor fiscale imputate prin cele două acte administrativ fiscale, altfel se ajunge la contrarietatea dispoziţiilor în cadrul aceleiaşi hotărâri.
Prevederile art. 261 pct. 5 C.proc.civ. au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage casarea hotărârii deoarece nearătarea motivelor şi dovezilor nu permite instanţei de control judiciar să verifice motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 100 din 27 ianuarie 2011
Prin sentința nr. 595/28.05.2010, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, s-a admis excepția prematurității cererii, invocată de pârâtă și s-a respins cererea formulată de reclamanta SC B.P.E. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș, ca fiind prematur introdusă cu privire la Decizia de impunere 478/20.10.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 51/20.10.2008, respectiv ca neîntemeiată cu privire la Decizia nr. 160/06.03.2009, emisă de pârâtă.
în considerentele hotărârii s-a reținut în esență că reclamanta a optat pentru procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de art. 205, 218 din O.G. nr. 92/2003, că nu a așteptat soluționarea contestației și nici nu a notificat decizia de renunțare la această cale de atac, astfel că această contestație împotriva deciziei de impunere nr. 468/20.10.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 51/20.10.2008, apare ca prematur formulată.
în legătură cu cererea de anulare a deciziei nr. 160/06.03.2009, prima instanță reține că această decizie nu a fost criticată, astfel că nu se încadrează în prevederile art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003. Pe de altă parte, reține că sumele stabilite prin decizia de impunere dar și prin raportul de inspecție fiscală sunt datorate de către societatea reclamantă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC B.P.E. SRL, solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul respingerii excepției prematurității invocată de pârâta D.G.F.P. Mureș și admisă de către prima instanță și soluționarea pe fond a contestației prin analizarea criticilor formulate împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală.
în motivarea cererii de recurs se arată că prima instanță a admis excepția prematurității contestației împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală fără să țină seama de împrejurarea că a formulat o precizare de acțiune, prin care a arătat că înțelege să conteste decizia nr. 160/06.03.2009, vizând modul de soluționare a contestației formulată împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală.
Prin această precizare admisă de altfel de prima instanță, a solicitat anularea celor două acte administrative prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații suplimentare către bugetul de stat.
Instanța a încuviințat și o parte din cererile de probațiune solicitate printre care și expertiza financiar-contabile, însă în considerentele hotărârii nu se face nicio referire la probele administrate în cauză, la criticile formulate vizând modul de soluționare a contestației împotriva celor două acte administrativ fiscale, a omis să se pronunțe asupra punctului din contestație vizând înregistrarea în mod eronat a bunurilor și serviciilor achiziționate, asupra punctului privind înregistrarea în contul de materii prime și auxiliare a unor produse, a punctului privind dreptul de deducere a TVA, cele vizând impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți, persoane juridice nerezidente. La toate aceste critici prima instanță a înțeles să răspundă printr-o simplă frază, în sensul că societatea datorează bugetului de stat obligațiile stabilite prin decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală.
în drept își întemeiază recursul pe dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 7, 8, 9, art. 3041 și art. 312 alin. (3) C.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul M.E.F., prin D.G.F.P. Mureș solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, apreciind că argumentele invocate de recurentă nu au nici un suport juridic. Prin cererea de recurs formulată practic reia argumentele pe care le-a expus în fața instanței de fond, argumente la care s-a răspuns prin hotărârea pronunțată de către prima instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 3041 C.proc.civ., curtea a constat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de recurs formulată se invocă ca prim motiv de casare acela că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, ori străine de natura pricinii.
Analizând hotărârea primei instanțe se constată că s-a admis în principal excepția prematurității contestației formulată de către reclamantă, împotriva deciziei de impunere nr. 478/20.10.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 51/20.10.2008, s-a constatat, de asemenea, că prin precizarea făcută de către reclamantă – la fila 70 din dosar, și prin care solicită anularea deciziei nr. 160/06.03.2009, privind soluționarea contestației depusă de către reclamantă împotriva deciziei de impunere fiscală nr. 478 și a raportului de inspecție fiscală din 20 octombrie 2008, nu este criticată modalitatea de soluționare a contestației, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 218 alin. (2) C.proc.fisc., dar cu toate acestea, prima instanță procedează la analizarea legalității obligațiilor fiscale imputate reclamantei, ajungând la concluzia că societatea reclamantă datorează bugetului de stat aceste obligații, fără să arate motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea sau să facă trimitere la dovezile care au determinat această convingere, să arate motivele pentru care au fost înlăturate criticile reclamantei, vizând modul în care organele fiscale au verificat modalitatea de înregistrare a bunurilor și serviciilor achiziționate (pct. 5 din decizie), înregistrarea în contul de materii prime și auxiliare a unor produse, calculul și deducerea TVA, calculul impozitului pe veniturile obținute de persoanele juridice nerezidente din România (pct. 2 din decizie) sau concluziile din raportul de expertiză întocmit ca urmare a încuviințării probei solicitate de către reclamantă.
Prin această modalitate de soluționare a cauzei judecătorul primei instanțe a încălcat dispozițiile art. 261 C.proc.civ., dispoziții care prevăd că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată în fapt și în drept, ceea ce presupune că judecătorii sunt obligați să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care le-au format convingerea să enunțe direct cele constatate și dovezile care au determinat această convingere.
Sub acest aspect prevederile art. 261 pct. 5 C.proc.civ. au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage casarea hotărârii pentru că fără arătarea motivelor și a dovezilor hotărârea pronunțată este netemeinică.
Trebuie reținută de asemenea și contrarietatea dispozițiilor din hotărârea recurată, întrucât, pe de o parte, judecătorul primei instanțe admite excepția prematurității contestației vizând decizia de impunere fiscală și raportul de inspecție fiscală precum și excepția inadmisibilității contestației formulată împotriva deciziei nr. 160/06.03.2009, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 218 alin. (2) C.proc.civ., excepții peremptorii, care împiedică soluționarea pe fond a cauzei, iar pe de altă parte, analizează legalitatea și temeinicia obligațiilor fiscale stabilite prin cele două acte administrativ fiscale contestate.
Prin modalitatea de soluționare a cauzei au fost încălcate și dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, dispoziții care reglementează competența instanței de contencios administrativ ca în situația soluționării acțiunii în anularea unui act administrativ să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
Odată ce instanța de fond a fost sesizată prin precizarea de acțiune cu o plângere împotriva deciziei de soluționare a contestației împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere fiscală, precizare acceptată și prin care sunt aduse critici vizând modul în care organele fiscale au înțeles să stabilească obligațiile fiscale suplimentare, fiind criticat în mod individual fiecare punct din raportul de inspecție fiscală cu argumente în fapt și în drept, o parte a acestor argumente fiind confirmate prin raportul de expertiză efectuat în cauză și încuviințat de către instanță, judecătorul primei instanțe era obligat să analizeze toate argumentele aduse de către reclamantă și să motiveze respingerea lor în condițiile în care a constatat că obligațiile fiscale stabilite sunt datorate.
Pentru toate aceste considerente, instanța în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 7 din același cod, a admis recursul, a casat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va stabili dacă în speță sunt admisibile cele două excepții, cea a prematurității contestației împotriva deciziei de impunere nr. 478/2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 51/2008, a inadmisibilității contestației împotriva deciziei nr. 160/20009 de soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, în caz afirmativ se va avea în vedere caracterul peremptoriu a celor două excepții și efectele acestuia, iar în situația în care se va ajunge la concluzia că cele două excepții nu pot fi admise și se va proceda la cercetarea pe fond a cauzei, instanța de fond va analiza legalitatea și temeinicia actelor administrativ fiscale prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare față de bugetul de stat, urmând să aibă în vedere argumentele de fapt și de drept arătate de către reclamantă în cadrul contestației, dar și cele susținute prin întâmpinare de către pârâtul M.F.P., prin D.G.F.P. Mureș, precum și probele administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză încuviințat.
