În speţă nu este aplicabil art. 16 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003, însă este aplicabil primul alineat al textului, care se referă la constatarea neîndeplinirii unor condiţii importante, iar nu a unor condiţii care aduc o gravă atingere interesului public. Pasivitatea autorităţii pârâte nu poate justifica înlăturarea îndeplinirii unor condiţii importante, singura urmare a acesteia fiind admiterea cererii de constatare a aprobării tacite de către instanţă, cu consecinţa demarării lucrărilor dar, totodată, cu obligaţia beneficiarului de a respecta prevederile legale, complinind documentaţia.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2675 din 28 noiembrie 2012
Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2012, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe Primarul Municipiului Rm. Vâlcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata unei amenzi judiciare, reprezentând 20 % din salariul minim net pe economie pentru fiecare zi de întârziere ca urmare a neîndeplinirii obligației prevăzute de art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite în termenul stabilit prin sentința nr. 903/16.03.2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 5167/90/2012, rămasă irevocabilă, precum și la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daunele suferite prin întârziere.
în motivare, a arătat că prin sentința nr. 903/16.03.2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 5167/90/2012, Primarul Municipiului Rm.Vâlcea a fost obligat să emită reclamantului autorizație de construire pentru obiectivul „Mansardare construcție existentă parter pentru realizare locuințe”, situată în Rm.Vâlcea, str. barajului, nr. 36, jud. Vâlcea, în termen de 30 de zile de la pronunțare, în baza căreia pârâtul a emis autorizația de construire nr. 285/11.04.2012, care conține o serie de precizări privind completarea documentației pentru emiterea autorizației, iar în caz contrar se va proceda la anularea acesteia, precizări care în această etapă nu au bază legală, autorizația respectivă nefiind emisă cu respectarea hotărârii judecătorești și a prevederilor art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003, nepermițând reclamantului să procedeze la realizarea construcției.
Condițiile impuse prin autorizație de construire menționată sunt abuzive, neavând o bază legală, invocând prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 și art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 27/2003, precizând că orice solicitare de completare a documentației depuse sau de constatare a unei neregularități trebuie să fie raportată la cerințele certificatului de urbanism unde sunt menționate toate avizele, acordurile și formalitățile care trebuie îndeplinite premergător depunerii cererii pentru emiterea autorizației de construire conform art. 6 din Legea nr. 50/1991 republicată, astfel că autoritatea administrației publice nu a eliberat documentul oficial prin care să permită solicitantului să treacă la realizarea construcției, în sensul art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite în temeiul căruia a fost pronunțată sentința civilă nr. 903/16.03.2012 de Tribunalul Vâlcea.
în dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar certificatul de urbanism nr. 315/7220/21.03.2011, sentința civilă nr. 903/16.03.2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 5167/90/2011, autorizația de construire nr. 285/11.04.2012, eliberată de Primarul Municipiului Rm.Vâlcea.
Pârâtul, Primarul Municipiului Rm.Vâlcea a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, deoarece obligația impusă prin hotărârea judecătorească nu are nicio influență asupra condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul în întocmirea documentației ce trebuie să stea la baza emiterii autorizației de construire solicitată, dat fiind faptul că instanța nu se poate substitui în atribuțiile autorității publice competente la eliberarea autorizației de construire, condițiile impuse prin autorizația nr. 285/11.04.2012, privind completarea documentației sunt condiții minimale ce derivă din prevederile legale în materie, precizând că reclamantul a recurs la aprobarea tacită pentru că era conștient că nu va deține acordul celorlalți coproprietari ai terenului, având în vedere că relațiile cu aceștia au un caracter litigios, iar pe de altă parte, reclamantul a fost notificat prin adresa nr. 13321/12.04.2012 în legătură cu completarea documentației ce a stat la baza cererii de eliberare a autorizației de construire conform art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2003.
De asemenea, cu privire la despăgubirile pentru întârziere, a arătat că acest eventual prejudiciu a fost cauzat de atitudinea reclamantului care nu s-a conformat cerințelor impuse prin autorizația de construire, tergiversându-și singur începerea lucrărilor prin pasivitatea de care a dat dovadă.
Reclamantul a formulat concluzii scrise, solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin sentința nr. 2885/11 septembrie 2012 Tribunalul Vâlcea a admis în parte acțiunea reclamantul P. I., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Rm.Valcea, a obligat pârâtul la plata unei amenzi judiciare de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, potrivit art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2003 și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca urmare a nerespectării prevederilor art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003.
A fost obligat pârâtul la 10000 lei, despăgubiri pentru întârziere, către reclamant și la 1000 lei, cheltuieli de judecată față de reclamant.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul P. I. deține în proprietate o clădire situată în Rm.Vâlcea, str.B., pe care intenționează să o mansardeze, depunând în acest sens la Primăria Municipiului Rm.Vâlcea cererea înregistrată sub nr. 23693/4.08.2011, fiindu-i comunicat un răspuns de către autoritatea publică prin adresa din 10.08.2011, în sensul completării documentației depuse inițial cu alte înscrisuri menționate expres, înscrisurile respective fiind înaintate autorității publice cu adresa nr. 2647/30.08.2011, însă aceasta a considerat că documentația este iarăși incompletă, după care reclamantul cu adresa nr. 27554/9.09.2011 a depus și înscrisurile solicitate la care nu a mai primit nici un răspuns, motiv pentru care în baza art. 7 din O.U.G. nr. 27/2003, s-a adresat instanței judecătorești competente în vederea obținerii autorizației de construire în procedura aprobării tacite.
Prin sentința civilă nr. 903/16.03.2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 5167/90/2011, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 27/2003, privind aprobarea tacită, a obligat pârâtul Primarul Municipiului Rm.Vâlcea, în temeiul art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003 să emită reclamantului autorizația de construire pentru obiectivul „Mansardare construcție existentă parter pentru realizare locuințe”, situată în Rm.Vâlcea, str. B., jud. Vâlcea, în termen de 30 zile de la pronunțare.
S-a reținut că, urmare a acestei hotărâri, pârâtul a emis autorizația de construire nr. 285/11.04.2012, însă cu anumite precizări de completare a documentației depusă de reclamant pentru emiterea autorizației, clauzele respective în număr de patru menționate în autorizație neavând nicio bază legală în această etapă, acestea trebuiau impuse ca și condiții în vederea emiterii autorizației de construire cu ocazia eliberării certificatului de urbanism, potrivit art. 6 din Legea nr. 50/1991, decizia emisă fiind contrară sentinței nr. 903/16.03.2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, rămasă irevocabilă și art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003, potrivit cărora „în cazul în care instanța constată îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență privind aprobarea tacită, pronunță o hotărâre prin care obligă autoritatea administrației publice să-i elibereze documentul oficial prin care se permite solicitantului să desfășoare o anumită activitate, să presteze un serviciu sau să exercite o profesie”, iar după eliberarea documentului respectiv în sensul menționat, potrivit art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2003, dacă „autoritatea administrației publice constată neîndeplinirea unor condiții importante prevăzute pentru eliberarea autorizației, nu va putea anula documentul și va notifica titularului în cel mult 3 luni de la data expirării termenului legal pentru emiterea autorizației, neregularitățile constatate, modul de remediere al tuturor deficiențelor identificate, precum și termenul în care titularul trebuie să respecte această obligație, acest termen nu poate fi mai mic de 30 de zile”, fiind vorba deci de neregularități identificate și constatate în timpul desfășurării activității de construire.
S-a argumentat de către tribunal că pârâtul a emis autorizația de construire nr. 285/11.04.2012, care nu îi permite reclamantului să-și desfășoare activitatea de construire, adresa emisă de către acesta reclamantului în legătură cu completarea documentației trebuia emisă după emiterea autorizației care să permită reclamantului să-și desfășoare activitatea în sensul art. 11 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2003, fiind constatate în timpul construirii și care nu au fost prevăzute anterior, până la intervenirea aprobării tacite.
Apărările pârâtului, în sensul că sentința civilă nr. 903/16.03.2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea nu ar avea nici o influență asupra condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul în întocmirea documentației ce trebuie să stea la baza autorizației de construire solicitată, întrucât instanța nu se poate substitui în atribuțiile autorității publice competente în eliberarea autorizației de construire, nu au fost reținute, deoarece instanța de judecată a făcut doar aplicarea art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003, ca urmare a intervenirii aprobării tacite pentru nerespectarea de către autoritatea administrației publice a prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 27/2003, potrivit cărora „după expirarea termenului stabilit de lege pentru emiterea autorizației și în lipsa unei comunicări scrise din partea autorității administrației publice, solicitantul poate desfășura activitatea, prestări serviciu sau exercita profesia pentru care s-a solicitat autorizarea.”
Pentru obținerea documentului oficial prin care se permite desfășurarea activității, prestarea serviciului sau exercitarea profesiei, solicitantul se poate adresa autorității în cauză sau direct instanței judecătorești, situație în care aprobările sau eventualele completări ale documentației ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, prezumându-se ca fiind realizate ca urmare a pasivității autorității administrației publice de neemiterea unei comunicări scrise în termenul legal, noțiunea de autorizație incluzând avizele, aprobările, licențele sau alte asemenea operații administrative prealabile ori ulterioare autorizării potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 27/2003.
S-a reținut că deoarece pârâtul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003, acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 12 din același act normativ, potrivit căruia „dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea administrației publice nu îndeplinește obligația prevăzută la art. 11 alin. (2) în termenul stabilit prin hotărârea judecătorească, la cererea reclamantului, instanța poate obliga conducătorul autorității publice în sarcina căreia s-a stabilit obligația la plata unei amenzii judiciare reprezentând 20% din salariul minim net pe economie pentru fiecare zi de întârziere precum și la plata unor despăgubiri pentru daunele cauzate prin întârziere”.
în acest sens instanța a reținut că pentru repararea prejudiciului creat prin neemiterea de către pârât a documentului oficial prin care să-i permită reclamantului să-și desfășoare activitatea de construire, acestuia îi este suficientă suma de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru întârziere.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primarul Municipiului Rm. Vâlcea E.F., ca reprezentant legal al Municipiului Rm.Vâlcea, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii.
în motivare, se arată că Tribunalul Vâlcea a admis în mod greșit cererea de obligare a pârâtului la plata amenzii, reglementată de O.U.G. nr. 27/2003, în condițiile în care pârâtul a executat sentința nr. 903/16.03.2012.
Se arată că potrivit art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2003, reclamantul a fost notificat în legătură cu completarea documentației ce a stat la baza cererii de eliberare a autorizației de construire, notificare primită de acesta abia în luna iunie 2012, după ce anterior refuzase primirea.
Sentința menționată nu a obligat autoritatea la eliberarea autorizației de construire în anumite condiții, astfel că autoritatea pârâtă a solicitat completarea documentației cu: acordul notarial al tuturor coproprietarilor terenurilor pentru efectuarea lucrărilor solicitate, lucrări ce nu sunt acoperite de dreptul de superficie; acordul notarial al tuturor coproprietarilor terenurilor pentru accesul la proprietate și pentru organizarea de șantier; stabilirea locurilor de parcare, potrivit H.G. nr. 525/1996, modificarea mai multor planșe având în vedere că acoperișul șarpantă și învelitoarea depășesc suprafața terenului pentru care reclamantul deține drept de superficie.
Se arată că, anticipând faptul că nu va obține acordul coproprietarilor terenului, reclamantul a solicitat aplicarea amenzii împotriva autorității pârâte, în condițiile O.U.G. nr. 27/2003.
Având în vedere că cererii îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, consideră recurentul că a îndeplinit toate obligațiile impuse de lege, deoarece acestea nu au nicio influență asupra condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul în întocmirea documentației care stă la baza eliberării autorizației de construire.
Remedierea deficiențelor identificate după emiterea documentului care permite desfășurarea activității, în condițiile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2003, s-a solicitat reclamantului prin adresa nr. 13321/12 aprilie 2012.
Faptul că în certificatul de urbanism nu ar fi fost menționate condițiile impuse ulterior, nu are relevanță, în condițiile în care la eliberarea acestuia a fost anexată doar sentința civilă nr. 3612/12.06.2006 în care se atestă că Pătru Ion este beneficiarul dreptului de superficie asupra terenului de 452,83 mp., care face parte din terenul de 2.051,66 mp. Cererea de eliberare a certificatului de urbanism nu a fost însoțită de titlul de proprietate, de extrasul de carte funciară actualizat la zi. De altfel, potrivit Legii nr. 50/1991, certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.
Se mai arată că solicitantul autorizației de construire, beneficiar al aprobării tacite, nu deține un drept irevocabil în condițiile în care autorizarea sa ar putea leza interesele unor terți și siguranța cetățenilor.
Obligația impusă de instanță, la constatarea intervenirii aprobării tacite nu poate înlătura obligația autorității administrative de a elibera un act legal și oportun.
De vreme ce reclamantul este proprietarul unei cote indivize din terenul de 2.051 mp., aferent construcției A1, unde acesta deține mai multe spații, reclamantul apreciază greșit că nu are nevoie de acordul celorlalți coproprietari.
în ce privește despăgubirile pentru daunele cauzate prin întârziere, se arată că reclamantul a solicitat această sumă fără a dovedi în vreun fel cuantumul menționat.
în susținerea recursului a fost depusă la dosar notificarea nr. 13321/12 aprilie 2012.
P.I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de Primarul Municipiului Rm.Vâlcea ca reprezentant legal al municipiului, deoarece nu este formulat de o persoană având calitate procesuală activă.
în cauză, doar Primarul, ca autoritate publică investită cu emiterea autorizațiilor de construire, are calitate procesuală activă, iar nu Municipiul, cu atât mai mult cu cât prin sentința civilă nr. 903/16.03.2012, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Rm.Vâlcea, prin Primar.
Subsidiar, se solicită respingerea recursului ca nefondat, motivele invocate neavând legătură cu obiectul cauzei.
Reclamantul a depus toate avizele, acordurile și înscrisurile solicitate prin certificatul de urbanism nr. 315/7220/21.03.2011, iar în conformitate cu sentința nr. 903/16.03.2012, instanța a obligat pârâtul Primarul Municipiului Rm.Vâlcea să elibereze autorizația de construire pentru obiectivul „Mansardare construcție existentă parter pentru realizare locuințe”.
La pronunțarea sentinței menționate, instanța a constatat că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru emiterea autorizației de construire, însă ulterior autoritatea pârâtă a emis o autorizație care nu poate fi aplicată, deoarece solicită completarea documentației.
în situația depunerii unei documentații tehnice incomplete, lipsurile se notifică scris, autorizația de construire fiind actul final care permite executarea lucrărilor de construcții, orice neregularitate a documentației trebuind notificată cu cel puțin 10 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea actului.
Se mai arată că acordurile solicitate nu îndeplinesc condițiile de legalitate și sunt formulate tardiv de către Primar.
Art. 16 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003, nu este aplicabil în speță, întrucât toate condițiile importante sunt prevăzute în certificatul de urbanism și au fost îndeplinite.
Pârâtul confundă noțiunea de „completare a documentației depuse”, prevăzută la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, cu noțiunea de „constatare a unei neregularități a documentației depuse”, prevăzută în art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2003 și nesocotește prevederile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2003, care se referă la anumite neregularități constatate ca urmare a neîndeplinirii unei condiții importante prevăzute pentru eliberarea unei autorizații, prin care se permite desfășurarea unei activități.
Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 12 din O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, astfel că se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Părțile au depus în recurs concluzii scrise.
Asupra excepției lipsei calității de reprezentant a apărătorului, avocat S. A. pentru Primarul Municipiului Rm. Vâlcea, Curtea a reținut în ședință că aceasta nu este întemeiată față de faptul că la termenul la care s-a judecat recursul, s-a depus delegația avocațială la fila 21 dosar recurs, în care se menționează distinct Primarul Municipiului Rm.Vâlcea, cât și Municipiul Rm. Vâlcea.
Totodată, delegația consilierului juridic R.A.D. este emisă pentru Primar și Consiliul Local al Municipiului Rm. Vâlcea.
Ca atare, aspectul calității de reprezentant este lămurit, excepția nu se verifică, avocatul ales având delegație și pentru Primarul Municipiului Rm.Vâlcea, iar consilierul juridic având, de asemenea, delegație pentru Primar.
în ce privește lipsa calității procesuale a Primarului Municipiului Rm. Vâlcea, ca reprezentant legal al Municipiului Rm.Vâlcea, față de mențiunile din întâmpinare, Curtea constată că se învederează inadmisibilitatea recursului declarat de municipiu, ca efect al excepției lipsei calității procesuale a Municipiului Rm. Vâlcea (lipsa calității procesuale active în declararea recursului).
Curtea constată că la fond, cadrul procesual subiectiv a fost constituit în raport de Primarul Municipiului Rm. Vâlcea, ca autoritate prevăzută de lege, competentă să emită autorizația de construire, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991.
întâmpinarea formulată în fața Tribunalului Vâlcea a fost semnată de Primar, dar a fost formulată de acesta în calitate de reprezentant legal al Municipiului Rm.Vâlcea, în încheierea din 14 august 2012, instanța reținând că pârâtul Primarul Municipiului Rm.Vâlcea este reprezentat prin și solicită proba cu înscrisuri.
Concepta a fost întocmită în raport cu solicitarea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Rm.Vâlcea.
Tribunalul nu a constatat însă că delegația emisă la dosar este dată pentru Municipiul Rm.Vâlcea, iar nu pentru Primar, permițând punerea de concluzii de către consilierul juridic, fără reprezentare legală.
Aceeași delegație a produs efecte juridice și la termenul din 11 septembrie 2012, când părțile au luat cuvântul pe fond, în practicaua sentinței nr. 2885/2012, reținându-se că R. A. D. este consilier juridic pentru Primarul Municipiului Rm.Vâlcea deși delegația era emisă pentru municipiu, fără a se ridica excepția lipsei calității de reprezentant.
în acest context, și recursul a fost formulat în aceeași manieră, de către Primarul Municipiului Rm. Vâlcea, ca reprezentant al acestuia, însă delegațiile avocațiale respectiv pentru consilierul juridic, emise ulterior, se raportează la Primarul Municipiului Rm.Vâlcea, separat de unitatea administrativ teritorială, respectiv la consiliul local.
Prin urmare, aspectul reprezentării prin consilier la fond a pârâtului Primarul Municipiului Rm. Vâlcea a fost îndeplinit deficitar și trecut cu vederea de către instanța de judecată, motiv ce a determinat formularea improprie a recursului de către Primarul Municipiului, ca reprezentant al acestuia.
Curtea reține însă că precizările făcute în sala de judecată de către avocat și consilierul juridic, susținute de delegațiile depuse la dosarul de recurs, lămuresc faptul că recursul a fost declarat și de către Primarul Municipiului Rm. Vâlcea ca pârât, iar nu numai de Municipiul Rm.Vâlcea în această calitate, de vreme ce în fața instanței de fond unitatea administrativ teritorială nu a figurat ca parte, iar declarația recursului este semnată de către Primar.
Aplicarea ștampilei Municipiului Rm.Vâlcea este irelevantă în contextul în care semnătura de pe cerere, din punct de vedere juridic, nu este condiționată de aplicarea vreunei ștampile, în raport de dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. d) și art. 316 raportate la art. 112 pct. 6 C.proc.civ.
De altfel, în ipoteza în care recursul ar fi fost declarat de o altă persoană, în speță Municipiul Rm. Vâlcea, instanța, în ipoteza în care nu avea posibilitatea să lămurească aspectul inadmisibilității recursului, avea posibilitatea de a acorda un termen pentru a se clarifica dacă a înțeles să declare recurs Primarul sau Municipiul Rm. Vâlcea.
Din concluziile scrise depuse la dosar de Primarul Municipiului Rm. Vâlcea, rezultă că acesta a înțeles să atace sentința cu recurs, în nume propriu, menționarea calității de reprezentant al municipiului neafectându-i calitatea de recurent în nume propriu.
Or, așa cum s-a reținut mai sus, față de precizările susținute în sala de judecată, cu delegația de avocat, potrivit cu care cererea este formulată de Primar și de primar ca reprezentant pentru Municipiu, Curtea constată împlinită chestiunea calității procesuale în ce privește pe Primar și reține lipsa calității procesuale pasive a Municipiului Rm. Vâlcea, situație față de care recursul formulat de unitatea administrativ teritorială va fi respins ca inadmisibil, fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală.
în ce privește fondul recursului formulat de către Primarul Municipiului Rm.Vâlcea, în calitate de autoritate emitentă a autorizației de construire, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, Curtea constată și reține următoarele:
Prin certificatul de urbanism nr. 315/7220/21.03.2011, emis de Primăria Municipiului Rm. Vâlcea – Direcția de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, s-a certificat regimul juridic al imobilului, impunându-se reclamantului obligațiile menționate la pct. 5, în vederea emiterii autorizației de construire.
La data de 3.11.2011, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Municipiul Rm. Vâlcea prin Primar, constatarea aprobării tacite reglementată de O.U.G. nr. 27/2003, deoarece, deși a depus documentația prevăzută de certificatul de urbanism la registratura autorității pârâte, Direcția de Urbanism a solicitat o completare a acesteia la 12.08.2011, fără a emite autorizația de construire.
Prin sentința nr. 903/16 martie 2012, Tribunalul Vâlcea, Secția a II a civilă și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamant împotriva Primarului Municipiului Rm.Vâlcea, pe care l-a obligat să emită autorizația de construire pentru obiectul „Mansardare construcție existentă parter pentru realizare locuințe”, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, irevocabile.
A reținut instanța că acțiunea nu are ca obiect stabilirea faptului că reclamantul îndeplinea sau nu condițiile pentru a primi autorizația de construire, ci numai aplicarea dispozițiilor art. 7-10 din O.U.G. nr. 27/2003.
Tribunalul Vâlcea a reținut că pârâtul s-a conformat dispozițiilor art. 4 alin. (6) din acest act normativ, comunicând faptul că se impune completarea documentației depuse, că reclamantul a depus la 9.09.2011, înscrisurile pe care le-a considerat ca împlinind solicitarea pârâtului, dar din actele dosarului nu rezultă că la această solicitare ar mai fi primit vreun răspuns.
A insistat judecătorul asupra faptului că în procedura în discuție instanța nu face decât să verifice existența aprobării tacite, iar nu îndeplinirea condițiilor pentru emiterea autorizațiilor de construire.
în temeiul acestei sentințe pentru care s-a stabilit termen de la data de 16 aprilie 2012, Primarul Municipiului Rm.Vâlcea a emis autorizația de construire nr. 285/13245/11.04.2012, în care a autorizat executarea lucrărilor pentru „Mansardare construcție existentă parter pentru realizare locuințe”, realizând însă și precizări cu privire la completarea documentației depuse pentru emiterea autorizației. A solicitat Primarul depunerea: acordului notarial al tuturor coproprietarilor terenurilor pentru efectuarea lucrărilor solicitate, lucrări ce nu sunt acoperite de dreptul de superficie; acordului notarial al tuturor coproprietarilor terenurilor pentru accesul la proprietate și pentru organizarea de șantier; stabilirea locurilor de parcare, potrivit H.G. nr. 525/1996, modificarea planșelor nr. 10A, 11A, 12A, 14A, 15A și 09R, întrucât acoperișul șarpantă și învelitoarea depășesc suprafața terenului pentru care reclamantul deține drept de superficie.
Totodată, a notificat reclamantului prin adresa nr. 13321/12.04.2012, ca până la 15.05.2012, să completeze documentația ce a stat la baza cererii de eliberare a autorizației cu înscrisurile menționate.
Față de această situație, Curtea reține că în termenul prevăzut în sentința nr. 903/16.03.2012, autoritatea pârâtă a emis autorizația de construire, îndeplinind obligația impusă de instanța de judecată.
în hotărârea menționată instanța a obligat pârâtul la emiterea autorizației de construire, fără a stabili anumite condiții sau a se raporta la necesitatea completării documentației, cu atât mai mult cu cât s-a precizat de către tribunal faptul că în procedura în discuție, nu se analizează fondul dreptului, ci numai condițiile aprobării tacite.
Curtea reține că potrivit art. 12 din O.U.G. nr. 27/2003, dacă urmare admiterii acțiunii autoritatea administrației publice nu îndeplinește obligația prevăzută la art. 11 alin. (2) în termenul stabilit prin hotărâre, instanța poate obliga conducătorul autorității administrației publice în sarcina căreia s-a stabilit obligația, la plata unei amenzi judiciare de 20% din salariul minim net pe economie pentru fiecare zi de întârziere, precum și la plata unor despăgubiri pentru daunele cauzate prin întârziere.
Executarea sentinței vizează potrivit art. 11 alin. (2) din același act normativ, obligația autorității administrației publice ce a elibera „documentul oficial prin care se permite solicitantului să desfășoare o anumită activitate”.
Documentul oficial la care se referă sentința nr. 903/2012 este autorizația de construire, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, respectiv actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și post-utilizarea construcțiilor.
Prin urmare, autorizația de construire emisă la 11 aprilie 2012, permite, în condițiile legii, executarea lucrărilor de construire, potrivit documentației tehnice, neputându-se reține că cerințele impuse prin autorizație înlătură dreptul reclamantului de a demara lucrarea.
De altfel, art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2003 prevede că după expirarea termenului stabilit de lege pentru emiterea autorizației și în lipsa unei comunicări scrise din partea autorității administrației publice, solicitantul poate desfășura activitatea pentru care s-a solicitat autorizarea, urmând ca ulterior să obțină și documentul oficial prin care se permite desfășurarea activității (art. 7 alin. (2).
Ca atare, chiar anterior obținerii documentului prin care se permite desfășurarea activității, activitatea poate fi realizată, astfel că susținerea intimatului nu poate fi primită.
Curtea reține totodată că art. 16 din O.U.G. nr. 27/2003, permite ca, după obținerea documentului oficial necesar pentru desfășurarea unei activități, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, în temeiul sentinței pronunțată de către instanța judecătorească, autoritatea administrativă să notifice titularului neregularitățile constatate și modul de remediere a deficiențelor identificate, existând chiar posibilitatea autorității de a anula documentul oficial prin care se permite desfășurarea activității, acordat potrivit procedurii reglementată de O.U.G. nr. 27/2003, dacă se constată neîndeplinirea unor condiții ce aduc o gravă atingere interesului public, siguranței naționale, ordinii și sănătății publice, sau care nu pot fi remediate.
Ca atare, față de această dispoziție, este cert că legea ține seama de caracterul sumar al procedurii aprobării tacite, în care se sancționează pasivitatea autorității administrative, aspect care însă nu trebuie să determine posibilitatea efectuării unor lucrări ori desfășurării unei activități, contrare dispozițiilor legale, orice asemenea aspecte urmând a fi complinite într-o procedură ulterioară, reglementată de art. 16 din O.G. nr. 27/2003.
Dacă s-ar aprecia că în procedura aprobării tacite, orice lipsuri importante ale procedurii de emitere a documentului oficial pot fi complinite, s-ar ajunge ca pasivitatea unei autorități să se întoarcă împotriva celor pentru care este constituită, respectiv a cetățenilor și a interesului public pe care îl apără.
Tocmai de aceea, legiuitorul a prevăzut că activitatea se poate desfășura pe baza documentului emis în procedura aprobării tacite, însă, în cazul constatării unor deficiențe importante, acestea vor trebui complinite ulterior, prin procedura notificării reglementată de art. 16 din O.U.G. nr. 27/2003.
Nu interesează aici distincția dintre constatarea unei neregularități a documentației depuse, potrivit art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2003 și completarea documentației, la care se referă art. 7 alin. (3) din Legea nr. 50/1991.
Primul text menționat are în vedere ipoteza în care reclamantul se adresează cu o procedură prealabilă autorității administrative, anterior sesizării instanței, potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 27/2003, ceea ce nu este cazul în speță.
Completarea documentației prevăzută la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, are corespondent parțial în prevederile art. 16 din O.U.G. nr. 27/2003, care arată expres că în această ipoteză autoritatea nu poate anula documentul care permite desfășurarea activității, dar trebuie să notifice titularului neregularitățile constatate și modul lor de remediere.
Distincția este realizată de momentul în care se poate solicita completarea, L. nr. 50/1991 vizând faza anterioară emiterii autorizației de construire iar O.U.G. nr. 27/2003 referindu-se la un moment ulterior emiterii actului (obținerea documentului oficial prin care se permite desfășurarea unei activități), urmare a procedurii aprobării tacite.
Asupra acestui aspect, Curtea reține că în adresa din 12.04.2012, s-a solicitat reclamantului depunerea a două acorduri notariale, respectiv stabilirea unor locuri de parcare și modificarea mai multor planșe, ținând de documentația tehnică.
Toate documentele prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 50/1991 atestă condiții legale importante pentru emiterea autorizației de construire. Astfel, chiar dacă s-ar putea reține că aspectul referitor la acordul notarial este o chestiune care nu ține de condițiile importante la care se referă art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2003, în ce privește modificarea planșelor privind acoperișul șarpantă și învelitoarea, Curtea constată că această cerință se încadrează în condițiile importante necesare pentru eliberarea autorizației, în sensul textului menționat.
Astfel, documentația tehnică prevăzută la art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 50/1991 este o cerință esențială pentru eliberarea autorizației de construire, autoritatea pârâtă prevăzând necesitatea modificării planșelor privind acoperișul șarpantă și învelitoarea.
Faptul că reclamantul ar fi depus toate avizele și documentele solicitate potrivit certificatului de urbanism, nu se analizează nici în procedura aprobării tacite, așa cum s-a reținut în considerentele sentinței nr. 903/16 martie 2012, nici în procedura de față, în care se cere aplicarea amenzii pentru neexecutarea sentinței, deoarece vizează o fază anterioară pronunțării sentinței nr. 903/2012.
Nu se va reține că art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 27/2003, reglementează o procedură anterioară emiterii actului care permite desfășurarea unei activități, de vreme ce, pe de o parte, topica textului în raport cu art. 11 și 12 denotă intenția legiuitorului de așezare a acestei proceduri după pronunțarea sentinței privind constatarea aprobării tacite, iar pe de altă parte, necesitatea respectării condițiilor legale de emitere a unui act, de o importanță deosebită, cum este autorizația de construire, determină necesitatea complinirii acestora într-o procedură ulterioară constatării aprobării tacite sau chiar a anulării actului emis într-o asemenea procedură.
în speță, într-adevăr nu este aplicabil art. 16 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003, însă este aplicabil primul alineat al textului care se referă la constatarea neîndeplinirii unor condiții importante, iar nu a unor condiții care aduc o gravă atingere interesului public etc.
Pasivitatea autorității pârâte nu poate justifica înlăturarea îndeplinirii unor condiții importante, singura urmare a acesteia fiind admiterea cererii de constatare a aprobării tacite de către instanță, cu consecința demarării lucrărilor dar, totodată, cu obligația beneficiarului de a respecta prevederile legale, complinind documentația.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ. curtea va respinge ca inadmisibil recursul formulat de unitatea administrativ teritorială, va admite recursul formulat de primar, va modifica sentința în sensul că va respinge cererea.
Pentru aceste motive a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de Municipiul Rm.Vâlcea prin primar, a fost admis recursul formulat de primarul Municipiului Rm.Vâlcea împotriva sentinței nr. 2885/11.09.2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. 5616/90/2012, intimat fiind reclamantul P. I., cu domiciliul în municipiul Rm.Vâlcea, str.B., județul Vâlcea și a fost modificată sentința în sensul respingerii cererii.