Procedură de dizolvare voluntară. Numire lichidator. Calitate de creditor


– Legea nr. 31/1990: art. 227 lit. d)

– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009: art. 6 alin. (3)-(5)

Nuntirea lichidatorului în procedura de dizolvare administrativă poate fi cerută de către orice persoană interesată, numai în ipoteza în care, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, nu se procedează la numirea lichidatorului.

Pierderea calităţii de creditor poate duce la pierderea legitimării procesuale active în a cere o astfel de desemnare, în măsura în care nu se justifică un alt interes legitim.

(Decizia nr. 1742/RC din 10 decembrie 2010)

La data de 8 aprilie 2010 a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Argeş, sub nr. 566/2010, plângerea formulată de DGFP – AFP Curtea de Argeş, împotriva rezoluţiei Directorului ORC de pe lângă Tribunalul Argeş, nr. 3191 din 29 martie 2010, prin care a fost respinsă solicitarea de numire a unui lichidator pentru debitoarea SC A.A. SA.

în motivarea plângerii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 6 alin. (3)-(5) din O.U.G. nr. 116/2009, s-a arătat că în mod greşit a fost respinsă cererea de depunere acte având ca obiect numire lichidator, reţinându-se că societatea debitoare nu ar avea debite la bugetul consolidat al statului, în realitate, sentinţa comercială nr. 402 din 8 aprilie 2009 prin care AFP Curtea de Argeş a fost obligată să modifice fişa de plătitor, în sensul înlăturării majorărilor şi penalităţilor de întârziere, a fost desfiinţată în apel, iar cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare a litigiului, în fond, la Tribunalul Argeş, Secţia de administrativ.

S-a apreciat că existând un litigiu pe rolul instanţelor, SC A.A. SA figurează în evidenţele fiscale cu obligaţii bugetare restante şi, în calitate de creditor fiscal, petenta poate solicita numirea de lichidator.

S-a arătat că respingerea cererii de numire lichidator poate duce la radierea societăţii înainte de soluţionarea litigiului privind obligaţiile bugetare restante, ceea ce ar conduce la prejudicierea gravă a bugetului de stat.

Prin sentinţa nr. 93/CC din 29 iulie 2010, Tribunalul Comercial Argeş a respins plângerea împotriva rezoluţiei nr. 3191 din 29 martie 2010, pronunţată de Directorul ORC Argeş în dosarul nr. 11589/2010.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin hotărârea nr. 2/2009, acţionarii SC A.A. SA au hotărât asupra dizolvării societăţii, conform art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1991 republicată şi totodată au convenit asupra numirii ca lichidator a SC L.D. IPURL.

Hotărârea a fost depusă spre menţionare în registrul comerţului, prin încheierea judecătorului delegat dispunându-se publicarea în Monitorul Oficial.

Opoziţia formulată de AFP Curtea de Argeş împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin sentinţa comercială nr. 146/CC din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului

Comercial Argeş, irevocabilă prin decizia nr. 297/R-COM din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti.

în drept, instanţa a constatat că potrivit art. 6 alin. (3)-(7) din O.U.G. nr. 116/2009 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 84/2010, plângerea formulată împotriva rezoluţiei pronunţată de Directorul ORC este de competenţa secţiei comerciale a tribunalului în a cărei circumscripţie se află sediul comerciantului, care se pronunţă asupra acesteia în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. în cauză există o hotărâre a asociaţilor SC A.A. SA prin care s-a stabilit dizolvarea voluntară şi numirea unui lichidator, hotărâre care a fost supusă controlului judecătoresc sub aspectul legalităţii în cauza ce a avut ca obiect opoziţia la dizolvare, formulată de AFP Curtea de Argeş fiind aplicabile dispoziţiile art. 227 lit. d) din Legea nr. 31/1990.

S-a mai reţinut că AFP Curtea de Argeş, are o creanţă care face obiectul unui litigiu judecătoresc, caracterul cert, lichid şi exigibil al acesteia fiind contestat.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs AFP Curtea de Argeş, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei şi admiterea cererii de numire a lichidatorului pentru debitoare.

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

într-adevăr, prin sentinţa nr. 403 CAF din 12 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Argeş, irevocabilă prin decizia nr. 1343/R/Cont din 13 octombrie 2010 a Curţii de Ape! Piteşti, s-a admis cererea debitoarei şi a fost obligată recurenta din cauza de faţă să modifice fişa analitică a debitoarei şi să înlăture majorările şi penalităţile de întârziere calculate anterior datei de 6 aprilie 2001, când s-a deschis procedura de reorganizare a societăţii. în atare situaţie, recurenta nu mai are calitatea de creditor, pentru a putea participa la procedura de lichidare a societăţii debitoare.

Ca atare, cea ce este relevant în cauză este faptul că societatea a intrat în procedura de lichidare, urmare a dizolvării dispuse prin hotărârea adunării generale, cu consecinţa directă a aplicării art. 227 lit. d) din Legea nr. 31/1990, raportat la art. 237 din acelaşi act normativ. Astfel, potrivit art. 227 alin. (4) din Legea nr. 31/1990. lichidarea şi radierea societăţii se efectuează potrivit dispoziţiilor art. 237 alin. (6)-(10).

Ca atare, numirea lichidatorului se poate solicita de către orice persoană interesată, numai în ipoteza în care, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului.

Or, pe de o parte, în speţă, prin hotărârea nr. 2 din 8 iulie 2009 a acţionarilor debitoarei, a fost desemnat lichidatorul SCP L.D. IPURL iar această situaţie a fost menţionată la (încheierea nr. 13212 din 9 octombrie 2009), astfel că ipoteza textului nu este îndeplinită.

Pe de altă parte, dată fiind hotărârea judecătorească sus menţionată, rezultă că recurenta nu mai are calitatea de creditoare şi, pe cale de consecinţă, de persoană interesată, pentru a solicita numirea unui anume lichidator.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. pr. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.