PROCEDURA DE SOLUŢIONARE A CERERILOR DE RESTITUIRE A SUMELOR ÎNSCRISE ÎN ACTELE ADMINISTRATIV-FISCALE DESFIINŢATE CA URMARE A EXERCITĂRII CONTROLULUI JUDECĂTORESC. CONDIŢIILE ŞI LIMITELE ÎN CARE ACŢIONEAZĂ ORGANELE FISCALE. MODALITATEA DE INTERPRETARE ŞI APRECIERE A SITUAŢIEI DE FAPT PENTRU VERIFICAREA ÎNDEPLINIRII CONDIŢIILOR IMPUSE PENTRU INCIDENŢA EXCEPŢIEI AUTORITĂŢII DE LUCRU JUDECAT.Decizia civilă nr. 650 din 30 iunie 2009.Prin sentinţa civilă nr. 216 /16.02.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 7179/110/2008 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Bacău şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC GM.& SRL Bacău în contradictoriu cu acesta pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Au fost respinse, ca nefondate, cererea pentru anularea parţială a deciziei nr. 341/26.08.2008 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău şi excepţia autorităţii de lucru judecat. Totodată a fost admisă cererea pentru obligarea pârâtei la restituirea T.V.A şi a fost obligată pârâta D.G.F.P. Bacău să restituie reclamantei suma de 116.130 lei reprezentând T.V.A de rambursat, precum şi contravaloarea dobânzii aferente debitului principal calculat conform art. 124 alin.2 din O.G.92/2003 începând cu data de 19.07.2005 pentru suma de 59.175 lei, respectiv 24.10.2005 pentru suma de 56.955 lei şi până la împlinirea obligaţiilor de plată.Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei AFP Bacău instanţa a admis-o si a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă având în vedere ca nu există nici un raport fiscal între reclamantă şi această pârâtă privind emiterea deciziei de impunere a cărei anulare se solicită, precum şi privind restituirea T.V.A.Prin decizia nr. 633/03.10.2006 a Curţii de Apel Bacău a fost dispusă anularea deciziei de impunere nr. 5402/19.07.2005 emisă de pârâta D.G.F.P. Bacău prin care aceasta din urmă a constatat că reclamanta nu beneficiază de dreptul de deducere a T.V.A in sumă de 59.175 lei aferentă perioadei 01.01.2005-30.04.2005.
Prin decizia nr. 432/03.10.2006 a Tribunalului Bacău a fost dispusă anularea deciziei de impunere nr. 8062/24.10.2005 emisă de pârâta DGFP Bacău prin care aceasta din urmă a constatat că reclamanta nu beneficiază de dreptul de deducere a T.VA in sumă de 56.955 lei aferentă perioadei 01.05.2005-31.08.2005.Din considerentele celor două hotărâri judecătoreşti rezultă că reclamantei i s-a refuzat neîntemeiat rambursarea sumei totale de 116.130 lei reprezentând T.VA deductibilă in perioada 01.01.2005-31.08.2005, cele două instanţe stabilind că documentele justificative emise in derularea operaţiunilor financiar contabile îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea 82/1992 şi Legea 571/2003 privind rambursarea T.VA. Ulterior pronunţării celor două hotărâri reclamanta a solicitat AFP Buhuşi conform adresei nr. 14.979/ 25.10.2006 (f.84) rambursarea sumei de 116.130 lei, cerere care a rămas fără nici un rezultat până în prezent.În ceea ce priveşte cererea de anulare parţială a deciziei de impunere nr. 360/20.06.2008 instanţa a constatat că în mod legal i s-a respins cererea de rambursare a T.VA ce face obiectul prezentei cauze motivat de faptul că din punct de vedere reclamanta în mod greşit a evidenţiat din nou in contabilitatea sa atât in anul 2007, cât şi în anul 2008, aceeaşi sumă de 116.130 reprezentând T.VA deductibilă aferentă perioadei 01.01.2005-31.08.2005 şi pentru care se făcuseră deja inspecţii fiscale in vederea rambursării si care fuseseră soluţionate prin deciziile de impunere nr. 5402/19.07.2005 şi nr. 8062/24.10.2005 anulate de către instanţa judecătorească. Pentru acest motiv instanţa a respins aceasta cerere ca nefondată. In acelaşi timp nu poate fi primită nici susţinerea pârâtei privind faptul că cererea de restituire a T.VA din prezenta cauză ar fi nefondată, întrucât reclamanta şi-a întemeiat această cerere în primul rând pe refuzul restituirii T.VA în urma primelor cereri de rambursare din anul 2005 şi soluţionate de pârâtă prin cele două decizii de impunere care ulterior au fost anulate de instanţă.
Potrivit art. 117 alin.l lit.e) Cod procedură fiscală se restituie, la cerere, debitorului sumele de rambursat de la bugetul de stat.Faţă de cele arătate mai sus instanţa a admis cererea reclamantei de obligare a pârâtei DGFP Bacău sumei totale de 116.130 lei reprezentând T.VA deductibilă in perioada 01.01.2005-31.08.2005.În ceea ce priveşte cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii prevăzute de art. 124 Cod procedură fiscală, această dispoziţie arată că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Art. 70 Cod procedură fiscală prevede că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar în situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate. În cauză cererile reclamantei de rambursare T.V.A formulate în anul 2005 au fost soluţionate peste termenul de 45 zile şi în urma inspecţiilor fiscale necesare pentru strângerea de informaţii suplimentare relevante, respectiv la datele 19.07.2005 pentru T.VA. in suma de 59.175 lei şi 24.10.2005 pentru T.V.A in sumă de 56.955 lei. Potrivit art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod şi se suportă din acelaşi buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă în legătură cu această cerere este nefondată întrucât in cauza ce făcut obiectul ds.509/110/2008 a Tribunalului Bacău cererea pentru dobânzi nu a fost soluţionată pe fond.Faţă de cele arătate mai sus instanţa a admis cererea reclamantei de obligare a pârâtei DGFP Bacău la plata dobânzii aferentă debitului principal de 116.130 lei începând cu data de 19.07.2005 pentru suma de 59.175 lei şi respectiv 24.10.2005 pentru suma de 56.955 lei şi până la data plăţii.Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, scutit de plata taxei de timbru conform dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.În motivarea recursului s-a arătat că a fost respinsă cererea pentru anularea parţială a deciziei nr. 341/26.08.2008, fără ca acest lucru să se fi cerut. Cu privire la restituirea sumei de 116.130 lei s-a susţinut că prima instanţă a aplicat greşit legea, neţinând seama de normele legale referitoare la procedura de restituire în materia T.V.A., având în vedere dispoziţiile art. l 13 lit. F, în prezent art. l17 lit. F din O.G. 92/2003 republicată, nefiind în prezenţa unui refuz nejustificat. Ca urmare a verificării fiscale efectuate în baza cererii din 27.06.2007 au fost emise raportul de inspecţie fiscală nr. 4835/23.11.2007 şi decizia de impunere nr. 4859/23.11.2007, acte necontestate de intimata- reclamantă şi în consecinţă prin decizia nr. 341/26.08.2008 a fost respinsă ca fiind fără obiect contestaţia. Pe de altă parte în cauză operează autoritatea de lucru judecat având în vedere că prin decizia civilă nr. 978/6.12.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 3325/110/2007 şi sentinţa civilă nr. 5/16.06.2008 pronunţate de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 509/110/2008 au fost respinse cererile de restituire a sumei de 116.130 lei şi a dobânzilor.
Legal citată, intimata-reclamantă nu a fost reprezentată în faţa instanţei, prin notele scrise depuse la dosar solicitându-se respingerea recursului ca nefondat.Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condiţiile art. 304, 3041 Cod procedură civilă, instanţa îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:Procedura de soluţionare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare este reglementată prin anexa la Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 967/2005 cu modificările şi completările ulterioare.În cadrul acestei proceduri esenţială este încadrarea fiecărui plătitor într-o categorie de risc fiscal, conform dispoziţiilor capitolului 2 lit. A pct. 1,2, lit. B, subcapitolul Bl. În funcţie de riscul fiscal stabilit sunt indicate modalităţile de soluţionare a deconturilor, în cazul deconturilor cu risc fiscal mare efectuându-se inspecţia fiscală anticipată conform dispoziţiilor Gap.2 lit. A pct.2 c, respectiv lit. B subcapitolul B3 pct.8.Finalitatea inspecţiei fiscale efectuate în cadrul acestei proceduri este stabilirea eventualelor obligaţii fiscale suplimentare care ar impune efectuarea compensării şi/ sau restituirii, în funcţie de rezultatul verificării. Astfel, dacă în urma inspecţiei fiscale se stabilesc diferenţe care afectează suma solicitată la rambursare, compartimentul cu atribuţii în domeniul inspecţiei fiscale emite decizia de impunere, care are şi rol de decizie de rambursare a T.V.A, pe care o comunică plătitorului. Dacă nu se stabilesc diferenţe faţă de suma solicitată, se emite decizia de rambursare. Aceste decizii sunt transmise compartimentului de colectare, în vederea compensării şi/sau restituirii, potrivit dispoziţiilor din Cap.2 lit. C,D,E.În acest cadru procedural se impunea examinarea decontului cu sumă negativă formulat de către intimata-reclamantă.În prezenta cauză instanţa constată că ulterior hotărârilor judecătoreşti prin care au fost anulate actele fiscale şi obligaţia de plată a sumei totale de 116.130 lei -decizia civilă nr. 633/3.10.2006 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 53/32/2006, respectiv sentinţa civilă nr. 432/2006 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 368/2006 – au fost efectuate inspecţii fiscale concretizate prin raportul de inspecţie fiscală nr. 4835/23.11.2007 şi decizia de impunere nr. 4859/23.11.2007, respectiv raportul de inspecţie fiscală nr. 2918/19.06.2008 şi decizia de impunere nr. 360/20.06.2008.Împrejurarea că împotriva raportului de inspecţie fiscală 4835/2007 şi deciziei de impunere 4859/2007 nu a fost formulată contestaţie de către reclamanta din prezenta cauză nu atrage respingerea pentru lipsa obiectului, prin decizia 341/26.08.2008, a contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere nr. 360/20.06.2008 şi a raportului de inspecţie fiscală 2918/19.06.2008, având în vedere că fiecare dintre aceste inspecţii fiscale se finalizează prin întocmirea raportului şi, eventual, a deciziei de impunere, acte administrativ fiscale distincte, care produc efecte juridice de sine stătătoare, susceptibile de a fi contestate conform procedurii prevăzute de art. 205 şi urm. din Codul de procedură fiscală.
Din această perspectivă, instanţa apreciază că motivul de recurs privind respingerea cererii de anulare parţială a deciziei 341/2008, fără ca acest lucru să se fi cerut, nu este fondat, prin acţiunea formulată solicitându-se explicit aceasta.Sub aspectul situaţiei de fapt, instanţa reţine că prin raportul de inspecţie fiscală 2918/19.06.2008 nu s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare, fiind examinată cererea de restituire a aceleiaşi sume de 116.130 lei, reprezentând T.V.A., cu privire la care s-a stabilit că nu există documente justificative şi reprezintă o diferenţă suplimentară înscrisă, în consecinţă, în decizia de impunere nr. 360/20.06.2008, sume ce alcătuiesc soldul sumei negative a T.V.A. înscrise în deconturile de T.V.A. întocmite pentru perioadele fiscale martie 2005 – august 2005. Aceste perioade fiscale au fost supuse inspecţiei fiscale şi controlului judecătoresc, fiind anulate actele fiscale şi înlăturate obligaţiile fiscale prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat.În consecinţă, reanalizarea acestei perioade şi stabilirea aceloraşi obligaţii fiscale anulate anterior prin sentinţa civilă nr. 432/2006 a Tribunalului Bacău, respectiv decizia civilă nr. 633/2006 pronunţată de Curtea de Apel Bacău reprezintă exercitarea atribuţiilor de control şi emiterea actelor administrativ fiscale cu încălcarea principiilor generale privind efectele hotărârilor judecătoreşti, care au statuat cu caracter obligatoriu pentru organul fiscal natura nelegală a actelor fiscale în baza cărora s-a apreciat ca fiind datorată suma totală de 116.130 lei.Referitor la autoritatea de lucru judecat, invocată ca motiv de recurs, a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. 3325/110/2007 şi 509/110/2008 instanţa apreciază că nu este incidenţă în prezenta cauză nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi impuse de dispoziţiile art. 1201 Cod civil.Astfel, prin decizia civilă nr. 978/2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 3325/110/2007 s-a apreciat ca fiind nefondată acţiunea prin care s-a solicitat obligarea pârâtei AF.P. Buhuşi la emiterea actului privind plata sumei de 116.130 lei sau de compensare a acestei sume cu alte obligaţii fiscale ale reclamantei, având în vedere că la data când s-a adresat organelor fiscale cu cererea de rambursare a T.V.A în sumă de 116.130 lei societatea nu evidenţiase această sumă în contabilitate, iar ulterior cererea a fost supusă unei noi verificări pentru stabilirea dreptului la rambursarea T.V.A în raport de situaţia sa financiară.
Din perspectiva condiţiilor impuse de art. 1201 instanţa constată că între prezentul litigiu şi cel din dosarul 3325/110/2007 există deosebiri atât sub aspectul obiectului acţiunii, cât şi al cauzei cererii de chemare în judecată, într-un caz fiind noul raport de inspecţie fiscală şi decizia de impunere, iar în celălalt caz refuzul pârâtelor de plată a sumei indicate sau de compensare a acesteia cu alte obligaţii fiscale datorate de către reclamantă către bugetul de stat.Situaţia este similară în ce priveşte dosarul 509/110/2008, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 5/16.06.2008, litigiul având ca obiect aplicarea pârâtei a sancţiunilor prevăzute de art. 24 din legea nr. 554/2004, iar drept cauză a cererii de chemare în judecată dreptul reclamantei la restituirea sumei de 116.130 lei, în considerarea deciziei civile nr. 633/2006 a Curţii de Apel Bacău, respectiv a sentinţei civile nr. 432/2006 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin decizia civilă nr. 629/2006 a Curţii de Apel Bacău.Apărările pârâtei referitoare la verificarea cererii noi de rambursare a T.V.A, iar nu la noua verificare a sumei pentru care s-au obţinut cele două hotărâri judecătoreşti nu pot fi reţinute în cauză având în vedere că urmarea noii verificări a fost stabilirea obligaţiei de plată în sarcina reclamantei a aceleiaşi sume rezultând din activităţile efectuate în perioada examinată anterior.Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. l Cod procedură civilă a fost respins recursul ca nefondat.
