Parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu este dovedită prin simple cereri formulate la alte instituţii ale statului şi nu la emitentul actului vătămător.
Secţia administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 204 din 4 mai 2011
Prin acțiune reclamanta persoană fizică a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu publicată în Monitorul Oficial nr.528/29.07.2010 și obligarea pârâtului la respectarea deciziei de calcul a pensiei de serviciul emisă anterior recalculării, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 204 din 4 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 75/59/2011 C.A. Timișoara a respins ca inadmisibilă acțiunea cu motivarea că reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ cu acțiune în anularea unui act administrativ cu caracter normativ reprezentat în speță de Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, apreciat de reclamantă ca vătămător în condițiile în care aplicarea acestor dispoziții au condus la recalcularea prin diminuare a pensiei de serviciu a acesteia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Guvernul României a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile, iar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri până la termenul de judecată din 04.05.2011, deși i s-a solicitat expres, astfel încât instanța urmează a valorifica susținerile pârâtului potrivit cărora reclamanta nu a formulat anterior introducerii prezentei acțiuni procedura prealabilă obligatorie reglementată de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Acest text legal prevede că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim trebuie să solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a actului, articolul 7 alin.11 din Legea nr. 554/2004 precizând expres că în cazul actului administrativ normativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că art. 7 din Legea nr. 554/2004 stabilește ca regulă obligativitatea procedurii administrative prealabile, ce reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii potrivit art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă și în privința actului administrativ normativ este instituită regula obligativității formulării plângerii prealabile, care însă poate fi formulată fără limitare în timp, soluție ce dă expresie principiului de drept administrativ conform căruia actele administrative cu caracter normativ sunt întotdeauna revocabile.
în acest sens, urmează ca instanța să înlăture argumentele reclamantei potrivit cărora aceasta ar fi făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile sesizării instanței cu înscrisurile depuse la dosar la termenul de judecată din 06.04.2011. în fapt, instanța constată că aceasta nu s-a adresat cu o cerere de revocare a H.G. nr. 737/2010 către emitentul acestui act – pârâtul Guvernul României, ci doar cu solicitări de suspendare ori revocare a deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, adresate pârâtei Casa Județeană de Pensii Arad.
Or, aceste solicitări nu dovedesc îndeplinirea obligației impuse de art. 7 din Legea nr. 554/2004, de parcurgere a procedurii prealabile sesizării instanței de contencios administrativ, căci prin acestea nu s-a solicitat revocarea actului a cărui anulare se cere în prezenta cauză – Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 (ci a altui act – decizia de recalculare a pensiei de serviciu), iar solicitările astfel formulate nu au fost adresate emitentului actului administrativ cu caracter normativ care face obiect al procesului pendinte – Guvernul României, ci unei alte autorități publice.
Instanța conchide că reclamanta nu a făcut dovada realizării procedurii prealabile obligatorii ca și condiție de admisibilitate a acțiunii, iar în condițiile în care această excepție a fost invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare, în condițiile art. 109 alin. 3 din C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, reținând caracterul imperativ al dispozițiilor cuprinse la art. 7 din Legea nr. 554/2004, Curtea a procedat la respingerea acțiunii reclamantei privind anularea H.G. nr. 737/2010 ca inadmisibilă.
Câtă vreme instanța a procedat la soluționarea acțiunii prin reținerea ca întemeiată a excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, în conformitate cu art. 137 alin. 1 din C.proc.civ. ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, nu s-a mai procedat la analiza pe fond a aspectelor de nelegalitate invocate de reclamantă.
(Judecător Rodica Olaru)
