Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (6), art. 7
Nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ, mai exact a obligativităţii parcurgerii procedurii prealabile, din moment ce actul a cărui anulare se solicită a intrat în circuitul civil (construcţia fiind edificată parţial), iar revocarea acestuia de către organul emitent nu mai este posibilă, conform art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
C.A. Bucureşti, s. a VIII-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1002 din 9 aprilie 2009, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâţii primarul N.O., Primăria Sectorului 2, prin Primar, SC G.D. SRL şi Inspectoratul Teritorial în Construcţii Bucureşti Ilfov a solicitat instanţei anularea autorizaţiei de construire nr. 623/59S din 6 iunie 2007, a certificatelor de urbanism, a avizelor şi acordurilor ce stau la baza autorizaţiei, suspendarea lucrărilor de construire executate în baza autorizaţiei de construire a cărei anulare se solicita, demolarea construcţiei edificate, cu obligarea pârâţilor la plata prejudiciului efectiv suferit, precum şi a beneficiului
nerealizat. In esenţă, reclamantul a învederat instanţei că autorizaţia de construire a cărei anulare se solicită a fost emisă cu încălcarea PUZ
Sector 2, a dispoziţiilor Codului civil, dar şi a dreptului său de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 2798 din 23 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile şi a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţa a reţinut că înscrisul aflat la dosarul cauzei, deşi se adresează pârâtului Primarul Sectorului 2 Bucureşti, nu face dovada înregistrării plângerii prealabile la această autoritate. Pe cale de consecinţă, s-a constatat lipsa plângerii prealabile, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.
In motivare, s-a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat lipsa plângerii prealabile, în condiţiile în care reclamantul s-a adresat Primarului Sectorului 2 cu o cerere prin care solicita constatarea nulităţii autorizaţiei de construire, cu menţiunea expresă că această cererea constituie plângere prealabilă, iar în ipoteza refuzului soluţionării se va adresa instanţei de administrativ. De altfel, pârâtul i-a şi răspuns, apreciind că autorizaţia este emisă cu respectarea dispoziţiilor
legale. In drept, a fost invocat art. 304 pct. 9, art. 312 C. proc. civ.
Analizând recursul prin prisma motivului invocat, instanţa constată că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanţa de fond a apreciat în mod eronat incidenţa art. 7 din Legea contenciosului administrativ, mai exact a obligativităţii parcurgerii procedurii prealabile, din moment ce actul a cărui anulare se solicită a intrat în circuitul civil (construcţia fiind edificată parţial), iar revocarea acestuia de către organul emitent nu mai este posibilă, conform art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. Or, de vreme ce scopul procedurii prealabile îl constituie evitarea unor litigii prin posibilitatea pentru emitentul actului de a-1 revoca, dacă apreciază că este nelegal, apare cu evidenţă că, în ipoteza în care actul a intrat în circuitul civil, procedura prealabilă nu-şi mai găseşte raţiunea, de vreme ce nu mai este posibilă revocarea, ci doar acţiunea în anulare promovată la instanţa de contencios administrativ.
Chiar în ipoteza în care actul atacat de către reclamant nu ar fi intrat în circuitul civil, reiese din actele depuse la dosar că reclamantul a făcut demersuri la autoritatea emitentă în vederea revocării actului, şi, chiar în lipsa dovezii de înregistrare a cererii, este în afara oricărui dubiu că a fost primită de către primar, din moment ce prin adresa nr. 18 din 31 ianuarie 2008 i se răspunde reclamantului, printre altele,
că dacă se consideră prejudiciat de modul în care lucrările au fost autorizate, se poate adresa instanţelor judecătoreşti. Tot astfel, se menţionează, cu referire la aspectele sesizate de către reclamant, că nu s-a schimbat prin autorizaţia de construire destinaţia construcţiei, precum şi faptul că petiţia formulată de acesta a fost transmisă Primăriei, în vederea analizării condiţiilor de emitere a autorizaţiei de construirc.
In raport de argumentele de fapt şi de drept expuse, instanţa apreciază că este întemeiat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ, iar în raport de împrejurarea că Tribunalul nu a analizat fondul pretenţiilor deduse judecăţii, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
