Procedura privind încetarea de drept a mandatului de consilier local în urma incompatibilităţii. Inexistenţa contrarie-tăţii între prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 şi art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003


Legea nr. 161/2003, art. 90 alin. (1)

în situaţia în care a intervenit starea de incompatibilitate în privinţa alesului local reglementată de dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, consiliul local are competenţa să constate încetarea de drept a mandatului, în virtutea atribuţiilor conferite de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004.

C.A. Alba-lulia, Secţia comercială Decizia comercială nr. 25 din 21 mai 2007

Prin cererea înregistrata la data de 30.11.2006 sub nr. 4070/85/2006 reclamantul J.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local M. să fie constatată nulitatea absolută a hotărârii nr. 158/18092006 şi a celei de completare cu nr. 186/30.10.2006, acordarea daunelor morale în suma de 2000 lei şi a cheltuielilor de judecată. In motivarea cererii se arata că în mod nelegal s-a constatat încetarea de drept a mandatului de ales local în temeiul disp. art. 92 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 în considerarea faptului ca în calitate de asociat unic al unei societăţi cu capital privat a încheiat contractul de de lucrări cu autoritatea administraţiei publice locale din care face parte. Se arata că încetarea mandatului a fost dispusa de o autoritate necompetentă, iar încetarea mandatului putea fi constatata doar de prefect la sesizarea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Au fost solicitate daune morale în temeiul disp. art. 998-999 C. civ. pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat ca urmare a faptei ilicite, cât şi faţa de disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004. în drept s-au invocat dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 92 din Legea nr. 161/2003.

Secţia comercială şi administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentinţa nr. 292/7.02.2007 a respins acţiunea. Instanţa a reţinut prin considerentele expuse ca în cauza nu au fost încălcate normele ce reglementează competenta autorităţii ce constată încetarea mandatului, fiind o situaţie intervenită pe parcursul exercitării mandatului, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 şi care se constată de consiliul local şi nu de prefect care constată incompatibilitatea după validarea mandatului pentru o situaţie existentă anterior, potrivit art. 91,92 din Legea nr. 161/2003.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii şi admiterea acţiunii. Prin motivele de recurs se arată ca în mod greşit prima instanţa a reţinut competenta consiliului local în baza Legii nr. 393/2004, deoarece competenta revine prefectului şi nu consiliului local, potrivit dispoziţiilor cuprinse în articolul 92 din Legea nr. 161/2003. Acest articol acoperă toate situaţiile de incompatibilitate, atât cele anterioare intrării ei în vigoare, cât şi după intrarea în vigoare. Incompatibilitatea ce intervine după validarea mandatului de consilier, ca urmare a unei funcţii deţinuta anterior, este reglementata exclusiv de art. 91 din Legea nr. 161/2003. Articolul 92 se refera la situaţia expresă ce vizează încălcarea obligaţiei negative de a nu încheia contracte cu autoritatea din care face parte, atât a celor în derulare, cât şi a celor încheiate ulterior.

Curtea, analizând sentinţa atacată sub aspectul recursului declarat, a constatat că este nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a avut calitatea de consilier local al municipiului Mediaş din mai 2004 şi până la data de 18.09.2006, data la care consiliul local a adoptat hotărârea nr. 158 prin care constată încetarea de drept a mandatului pentru incompatibilitatea prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003. în motivarea hotărârii s-a arătat ca reclamantul, în calitate de consilier local şi asociat unic al unei societăţi cu capital privat, a încheiat un contract de execuţie de lucrări cu autoritatea din care făcea parte, respectiv Consiliul local. Hotărârea adoptata a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 90 alin. (1), art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004. Viceprimarul municipiului a sesizat secretarul unităţii administrativ-teritoriale care la rândul sau a sesizat prefectul. Acesta din urma a răspuns că incompatibilitatea se constată de consiliul local prin hotărâre, la propunerea primarului, conform art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004. Din fişa de identificare nr. 3174/2007 primita de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu reiese ca reclamantul este asociat unic şi administrator al societăţii cu răspundere limitată A S.R.L. Firma a încheiat cu municipiul Mediaş contractul nr. 104/14.07.2006 privind efectuarea unor lucrări de reabilitare la străzile din municipiul Mediaş.

Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali are ca obiect stabilirea condiţiilor de exercitare a mandatului de către aleşii locali, a drepturilor şi obligaţiilor ce le revin în baza mandatului încredinţat. Prin art. 9 alin. (2) sunt stabilite expres de lege situaţiile în care are loc încetarea de drept a mandatului de ales local înainte de expirarea duratei normale de exercitare. Printre aceste situaţii este şi aceea de la litera b) şi anume incompatibilitate. Potrivit aliniatului (3) al aceluiaşi articol încetarea de drept a mandatului de consilier se constată de către consiliul local, respectiv de consiliul judeţean, prin hotărâre, la propunerea primarului ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean sau a oricărui consilier.

Legea nr. 393/2004 nu reglementează situaţiile de incompatibilitate, dar Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei vine să reglementeze situaţiile de incompatibilitate pentru aleşii locali. Astfel, aceasta lege prin art. 90 menţionează expres despre consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale, ca nu pot încheia contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.

Potrivit art. 92 alin. (1) din lege, încălcarea dispoziţiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor. Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au contracte încheiate cu încălcarea art. 90 au obligaţia ca, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să renunţe la contractele încheiate. Orice persoana poate sesiza secretarul unităţii administrativ-teritoriale. încălcarea obligaţiei prevăzute la alin. (2) atrage încetarea de drept a mandatului de ales local. Este adevărat ca legea prevede la alin. (4) că în acest caz constatarea încetării mandatului de consilier local sau consilier judeţean se face prin ordin al prefectului, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale, iar ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă, dar în interpretarea acestor prevederi legale trebuie pornit de la împrejurarea că ambele legi sunt în vigoare şi cuprind dispoziţii referitoare la incompatibilitatea aleşilor locali.

Legea nr. 161 constituie legea specială aplicabilă în domeniul incom-patibilităţilor în privinţa combaterii şi sancţionării faptelor de corupţie, în timp ce Legea nr. 393 reglementează statutul aleşilor locali. De fapt, Decizia nr. 631 din 3 octombrie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicata în Monitorul Oficial nr. 903 din 7 noiembrie 2006, respinsă în cele din urmă, vine să clarifice relaţia dintre cele două legi, precum şi natura atribuţiilor prefectului în emiterea ordinului. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 şi anume situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele doua funcţii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), iar prefectul emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Curtea a constatat ca acest text legal nu vizează crearea unui raport de subordonare între prefect şi autorităţile administraţiei publice locale, dimpotrivă, încetarea mandatului intervine în temeiul legii, iar ordinul prefectului arc doar rolul de a constata o stare de fapt în ceea ce îl priveşte, în mod exclusiv, pe alesul local. Referitor la pretinsa contrarietate a prevederilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 cu cele ale art. 9 alin.

(3) din Legea nr. 393/2004, Curtea nu a reţinut abrogarea celui dintâi text în baza art. 85 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 393/2004, întrucât nu exista o contrarietate între cele doua prevederi legale.

în consecinţa, în condiţiile în carc atât Legea nr. 393/2004 cât şi Legea nr. 161/2003 prevăd procedurile după care se constată încetarea de drept a mandatului de consilier local, fără ca ele să se excludă, instanţa apreciază ca în mod legal consiliul local a uzat de această prevedere, atâta timp cât dispoziţiile art. 9 alin. (3) îi oferă această posibilitate. Consiliul local a acţionat în limita atribuţiilor conferite de lege. Aşa după cum a reţinut şi Curtea Constituţionala prin decizia pronunţata nu este contrarietate între dispoziţiile celor două legi.