Prin acţiunea înregistrată la data de 3 decembrie 2007. reclamantul E.J. a chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL Rm. Vâlcea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea deciziei de ridicare din 29 noiembrie 2007 şi restituirea sumei de 150 Ici încasată nejustificat. în motivarea acţiunii, s-a arătat că. în data de 29 noiembrie 2007. orele 950 a.m., pârâta a ridicat autoturismul (…). proprietatea sa. parcat pe str. (…) lui U., pe trotuarul din faţa Spitalului judeţean, cu motivaţia că parcarea este neregulamentară. însă, in zonă nu există nici un indicator de avertizare, astfel că măsura este nelegală.
Tribunalul Vâlcea a reţinut următoarele:
Conform art. 2 alin. (I) lit. b) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, sunt autorizate să presteze un serviciu public.
în sensul art. 2 alin. (I) lit. c) din acelaşi act normativ, prin „act administrativ” se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public şi prestarea serviciilor publice.
în speţă, decizia de ridicare a fost emisă de intimată căreia i s-a concesionat serviciul public de ridicare a autovehiculelor sau a remorcilor staţionate ncregulamcntar pe drumurile publice din municipiul Rm. Vâlcea prin contractul de concesiune nr. 1290/2004. caietul de sarcini fiind aprobat în anexa 2 la H.C.L. nr. 154 din 25 septembrie 2003.
Potrivit Regulamentului de funcţionare a serviciului, aprobat prin H.C.L. Rm. Vâlcea nr. 79 din 31 martie 2005. angajaţii concesionarului pot să constate staţionarea neregulamentară a autovehiculelor şi să dispună în scris măsura blocării sau ridicării autovehiculului.
Actul emis de intimată în realizarea serviciului public concesionat, denumit decizie, este un act administrativ unilateral care produce efecte faţă de o persoană. în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. iar, potrivit art. I alin. (1) şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, acţiunea prin care o persoană solicită anularea actului
administrativ şi repararea prejudiciului este de competenta instanţei de administrativ-fiscal în raza căruia îşi are domiciliul reclamantul sau pârâtul.
Curtea, analizând recursul formulat observă că autorităţilor publice locale li s-a creat posibilitatea concesionării serviciului public de ridicare a autovehiculelor sau remorcilor staţionate neregulamentar pe drumurile publice, dar fără ca prin aceasta să se producă transformarea societăţilor respective în autorităţi publice. în condiţiile Legii nr. 554/2004.
in speţă, pârâta SC E. realizează această activitate în baza contractului de concesiune nr. 1290/2004 încheiat cu autoritatea publică locală.
însă. măsura de ridicare a autovehiculelor nu poate fi privită ca o sancţiune de sine stătătoare, ci ea derivă, din fapta contravenţională, fiind complementară acesteia.
Această calificare rezidă din însăşi conţinutul documentelor în baza cărora intimata-pârâtă a dispus măsura, în sensul că ..angajaţii concesionarului pot constata staţionarea neregulamentară (deci, contravenţia) şi să dispună în scris măsura blocării sau ridicării autovehiculului, precum şi preţul operaţiunii”.
Deci, decizia emisă de intimata-pârâtă nu poate fi calificată ca act administrativ unilateral, chiar dacă este emis în realizarea unui serviciu public, având în vedere că ea este continuarea sancţionării faptei contravenţionale comise de recurentul-reclamant. Sub acest aspect, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei, ca instanţă de drept comun.
C.A. Piteşti, S. com., cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1035/R-C din 7 noiembrie 2008
Notă: în opinia noastră, soluţia este fundamental greşită: procesul-verbal de ridicare a autoturismelor este un act administrativ unilateral emis prin delegaţie. Instanţa a ajuns la soluţia contrară, întemeindu-se în principal pe două argumente:
a) actul a fost emis în urni a concesionării serviciului public, or, asta nu Iranslormă societatea comercială în autoritate publică. Este o eroare regretabilă. Concesionarea este unul dintre instrumentele concrete de delegare a serviciului public, în urma încheierii contractului concesionarul dobândind exerciţiul puterii publice şi comportându-se, în consecinţă, ca o autoritate administrativă. Dcci, actul de ridicare a autoturismului, prin excelenţă act de putere, este act administrativ;
b) măsura reprezintă o continuare a sancţionării laptei contravenţionale. Chiar dacă ar fi aşa, ea nu-i schimbă natura juridică. Să nu uităm că şi procesul-verbal de contravenţie este tot un act administrativ, care însă poate fi atacat în instanţă |X>trivii unei alte proceduri judiciare. Dar acest aspect procedural nu-i poate altera natura juridică. Pe de altă parte, afirmaţia nu este în mod necesar adevărată. Astfel, este posibil ca, |)e de o parte, să existe o cauză de exonerare de răspundere contravenţională (deci fapta să nu fie contravenţie) dar totuşi, circulaţia publică să fie stânjenită, astfel încât să se impună ridicarea şi mutarea autoturismului într-o altă locaţie. Or, în această ipoteză nu există nicio legătură între această măsură de ridicare şi vreo contravenţie, măsura fiind evident un act de administrare a domeniului public.
