Cererea reclamantei pentru constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu poate fi calificată ca accesorie, rezolvarea ei nedepinzând de soluţia dată în acţiunea principală, formulată în temeiul art.24 din Legea nr.10/2001, dar fiind un capăt de cerere care poate avea o existenţă de sine stătătoare, are caracterul unei cereri incidentale, introdusă în cadrul unui proces deja pornit.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate reprezintă un act administrativ, emis de o autoritate publică centrală şi care poate fi atacat în condiţiile prevăzute de art.1 şi 10 din Legea nr.554/2004 raportat la art.3 pct.1 Cod pr.civilă, la instanţa de administrativ competentă, legea instituind o procedură specială, derogatorie de la normele de drept comun, de soluţionare a unor astfel de cereri.
În consecinţă Secţiei civile a Tribunalului, investită cu judecarea contestaţiei formulată în temeiul Legii nr.10/2001 nu-i putea reveni prin prorogarea legală prevăzută de art.17 Cod pr.civilă, competenţa de a soluţiona cererea pentru care legea instituie o competenţă şi o procedură specială.
La data de 5 februarie 2003, reclamanta P.M.G a chemat în judecată Primăria Comunei Seaca de Pădure, judeţul Dolj , solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa aceasta să fie obligată să emită dispoziţie motivată pentru restituirea în natură a imobilului teren intravilan în suprafaţă de 3950 m.p. situat în comuna Seaca de Pădure , judeţul Dolj , cu următoarele vecinătăţi : răsărit Ş.M. , apus şi miazănoapte – şoseaua comunală , la miazăzi – tarlaua comunală.
În motivarea cererii, a arătat că terenul individualizat mai sus a aparţinut tatălui ei B.C.I decedat la 2 martie 1994, care îl dobândise pe cale de moştenire de la B.C, autorul său şi care la rândul său îl dobândise prin act de vânzare-cumpărare autentic nr. 5548 /1912.
În temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 a notificat Primăria Comunei Seaca de Pădure pentru a emite dispoziţie motivată de restituire în natură a imobilului, însă aceasta refuză emiterea dispoziţiei.
Reclamanta a precizat că prin sentinţa civilă nr. 5633 din 10 august 1962 terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului, fiind considerat un bun fără stăpân, conform art.1 din Decretul nr.111/1951, privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, fără moştenitori sau fără stăpân, precum şi a unor bunuri care nu mai folosesc instituţiilor bugetare.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 2 alin.1 lit.d , art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr.747 din 12 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.40/63/2003, s-a admis în parte acţiunea precizată de reclamanta P.M.G în contradictoriu cu pârâţii PRIMĂRIA COM. SEACA DE PĂDURE, PRIMARUL COM. SEACA DE PĂDURE, SC AGROMEC SA, cu sediul în Seaca de Pădure, jud. Dolj, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURARLE, cu sediul în Bucureşti, sector 3, B-dul Carol I, nr. 24.
A fost obligat Primarul comunei Seaca de Pădure să emită dispoziţie motivată pentru restituirea în natură a imobilului, teren intravilan în suprafaţă de 3.523 m.p., pe următoarele amplasamente: 1323 m.p. în T 20, p 799 şi 800; 2200 m.p. în T 82 p 2 şi 2/1, conform raportului de expertiză întocmit de expert Popa Ion Alexandru.
S-a disjuns capătul de cerere privind constatarea în parte a nulităţii absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 1151 emis la data de 16.01.1996 de M.A.A. cu privire la suprafaţa de teren ocupată de SC. AGROMEC SA SEACA DE PĂDURE, în vederea soluţionării acestei cereri de către Curtea de Apel Craiova – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.
S-a reţinut că, potrivit constatărilor din raportul de expertiză întocmit de expert P.I.A, terenul de 3950 mp. este situat în intravilanul comunei Seaca de Pădure, nu este afectat de detalii de sistematizare, iar la data promovării acţiunii suprafaţa menţionată era deţinută după cum urmează: de Ş.M. şi Ş.G. 1233 mp. în tarlaua 20, parcelele 799 şi 800, în baza titlului de proprietate nr.71-58933/10.07.1998 eliberat pe numele autorului Ş.M; de Ş.M şi Ş.G. 2200 mp. în tarlaua 821, parcele 2 şi 2/1, în baza aceluiaşi titlu de proprietate; de SC AGROMEC Seaca de Pădure, 427 mp., în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate M07 nr.1151/16.01.1996, emisă de MAA.
Cu privire la titlul de proprietate nr.71-58933/1998, prin sentinţa civilă nr.284/F/4.10.2006 pronunţată de Judecătoria Craiova, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.330/27.02.2007 a Tribunalului Dolj, s-a constatat nulitatea absolută parţială în ce priveşte suprafeţele de 0,0639 ha din tarlaua 20 parcela 799 şi 684 mp. din tarlaua 2000 parcela 800.
Prin aceleaşi hotărâri s-a constatat şi nulitatea absolută parţială a titlului nr.674-19542/10.07.1998 emis numiţilor Ş.M. şi Ş.G., pentru suprafaţa de 0,0700 ha din tarlaua 82, parcela 21.
Faţă de această situaţie şi în conformitate şi cu constatările expertizei efectuate în cauză, s-a concluzionat că reclamantei i se poate restitui în natură terenul în suprafaţă totală de 3523 mp., pe următoarele amplasamente: 1323 mp. în tarlaua 20, parcele 799 şi 800; 2200 mp. în tarlaua 82 parcele 2 şi 2/1, astfel că, în baza art.24 din Legea nr.10/2001 este întemeiată cererea de obligare a Primarului comunei Seaca de Pădure de a emite dispoziţie motivată în acest sens.
Referitor la terenul de 427 mp. deţinut de SC AGROMEC SA Seaca de Pădure, s-a constatat că soluţionarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul HG nr.834/1991 este de competenţa Curţii de Apel Craiova – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal şi s-a dispus disjungerea cererii.
Împotriva sentinţei reclamanta a declarat apel, susţinând că instanţa a fost investită cu soluţionarea unei acţiuni cu obiect complex, întemeiată pe dispoziţiile art.24 şi 50 din Legea nr.10/2001 şi deşi certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare s-a solicitat este un act emis de un organ administrativ, pentru o bună administrare a justiţiei, competenţa materială revenea, în primă instanţă, tribunalului, intervenind prorogarea conform art.17 Cod pr.civilă.
Datorită specificului Legii contenciosului administrativ, recurgerea la procedura prevăzută de aceasta ar lipsi de finalitate Legea nr.10/2001, fiind înlăturate raţiunea şi spiritul ei de reparaţiune, în măsura în care cerinţele ei, inclusiv în ce priveşte valabilitatea actelor juridice încheiate în cadrul procesului de privatizare, ar fi întrunite.
S-a mai susţinut că Tribunalul a reţinut greşit că doar suprafaţa de 427 mp. este deţinută de SC AGROMEC SA Seaca de Pădure şi că aceasta este amplasată în tarlaua 82, parcele 2 şi 1.
Date fiind contradicţiile dintre dimensiunile şi amplasamentele suprafeţelor menţionate în titlurile de proprietate care au fost anulate parţial şi terenul din certificatul de atestare a dreptului de proprietate, reclamanta a solicitat efectuarea a unei noi expertize, pentru a se stabili cu exactitate suprafaţa deţinută de SC AGROMEC SA din cei 3950 mp. ce au aparţinut autorului reclamantei.
Apelul nu este fondat.
Prorogarea de competenţă intervine în cazul în care o instanţă, competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată, devine competentă, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al convenţiei părţilor, să judece cereri care, în mod obişnuit, nu intră în competenţa sa.
Prorogarea legală, invocată de reclamantă prin motivele de apel, intervine în cazurile prevăzute de art.9 Cod pr.civilă (pluralitatea de pârâţi) şi art.17 Cod pr.civilă, în conformitate cu care cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Cererea reclamantei pentru constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu poate fi calificată ca accesorie, rezolvarea ei nedepinzând de soluţia dată în acţiunea principală, formulată în temeiul art.24 din Legea nr.10/2001, dar fiind un capăt de cerere care poate avea o existenţă de sine stătătoare, are caracterul unei cereri incidentale, introdusă în cadrul unui proces deja pornit.
Prevederile art.17 Cod pr.civilă nu sunt însă aplicabile în speţă, în raport pe de o parte, de caracterul absolut al normelor legale ce reglementează competenţa materială, iar pe de altă parte, datorită caracterului special al procedurii de soluţionare a litigiilor în materia contenciosului administrativ.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate reprezintă un act administrativ, emis de o autoritate publică centrală şi care poate fi atacat în condiţiile prevăzute de art.1 şi 10 din Legea nr.554/2004 raportat la art.3 pct.1 Cod pr.civilă, la instanţa de contencios administrativ competentă, în speţă, la Curtea de Apel Craiova, legea instituind o procedură specială, derogatorie de la normele de drept comun, de soluţionare a unor astfel de cereri.
În consecinţă, Secţiei civile a Tribunalului, investită cu judecarea contestaţiei formulată în temeiul Legii nr.10/2001 nu-i putea reveni, prin prorogarea legală prevăzută de art.17 Cod pr.civilă, competenţa de a soluţiona cererea pentru care legea instituie o competenţă şi o procedură specială, astfel că legal s-a dispus disjungerea acestui capăt de cerere.
Solicitarea reclamantei de a se efectua o nouă expertiză pentru stabilirea exactă a dimensiunilor şi amplasamentelor suprafeţelor de teren deţinută de SC AGROMEC SA Seaca de Pădure, urmează a fi avută în vedere de instanţa de contencios administrativ, implicând examinarea fondului cererii de constatare a nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.1951/16.01.1996.
În raport de considerentele arătate, apelul este nefondat şi va fi respins conform art.196 Cod pr.civilă.
