2. hemare în garanţie. Admisibilitate în cadrul soluţionării plângerii contravenţionale
C. civ., art. 973 C. proc. civ., art. 60 O.G. nr. 21/1992, art. 16
1. în condiţiile în care contractul privind montarea şi citirea repartitoarelor a fost încheiat între societatea parteneră şi beneficiarul serviciului, neexistând raporturi între acesta din urmă şi societatea ale cărei produse au fost montate, răspunderea pentru montarea greşită şi prejudicierea beneficiarului revine celei dintâi societăţi, iar nu producătorului. Existenţa unui acord între cele două societăti de transfer al contractelor încheiate cu beneficiarii
nu prezintă relevanţă în speţă şi nu poate conduce la incidenţa unei novaţii prin schimbare de debitor, atâta timp cât proprietarul apartamentului – în calitate de creditor – nu şi-a dat acordul la această operaţiune.
2. Potrivit art. 60 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenţii, fără a putea fi interpretat acest act ca o încercare de tergiversare a procesului. însă, în cazul în care plângerea contravenţională a fost admisă, partea care a formulat cererea necăzând deci în pretenţii, cererea de chemare în garanţie rămâne fără obiect.
Jud. Giurgiu, sent. civ. nr. 925 din 2 februarie 2009,
portal.just.ro
Prin plângerea înregistrată sub nr. 5902/236 din 18 iunie 2008, contestatoarea SC T.E.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.R.P.C.A., O.J.P.C., anularea procesului-verbal de contravenţie nr. 129/433 încheiat de intimat la data de 2 iunie 2008 sau, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment. Totodată, s-a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva SC G.F. SA, precizându-se ulterior că se solicită obligarea acesteia la plata sumei de 5000 lei (cuantumul amenzii contravenţionale) în cazul respingerii plângerii contravcn-
ţionale. In motivarea acţiunii, contestatoarea a arătat, în esenţă, următoarele: nu există relaţii contractuale între proprietarul R.A. (în numele căruia s-a depus reclamaţia la O.J.P.C.G.) şi contestatoare. Un astfel de raport există între proprietar şi chematul în garanţie SC G.F. SA Chiar dacă există un acord între SC T.E.S. SRL şi SC G.F. SA pentru preluarea tuturor obligaţiilor contractuale ale celei din urmă, acest acord nu s-a finalizat, în lipsa consimţământului proprietarului. Sancţiunea a fost aplicată pentru montarea incorectă a repartitoarelor de costuri, operaţiune efectuată de SC G.F. SA şi pentru care doar această societate ar trebui să răspundă. SC T.E.S. SRL nu a tăcut decât să citească repartitoarele şi să transmită rezultatul citirii către SC G.F. SA.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe art. 16 din O.G. nr. 21/1992, O.G. nr. 2/2001, art. 973 C. civ. şi art. 60 C. proc. civ.
Intimatul a formulat întâmpinare în termen legal, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. Ulterior, s-a invocat şi
excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie. In motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, deşi cunoştea existenţa unor abateri la montajul repartitoarelor, SC T.E.S. SRL a continuat repartizarea energiei termice, dând dovadă de indiferenţă şi de un comportament necorespunzător, facturându-se un consum nereal şi
fiind afectat interesul economic al consumatorului. In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 7 lit. c) a 2-a liniuţă şi art. 50 lit. a) din O.G. nr. 21/1992, O.G. nr. 2/2001 şi art. 115-118 C. proc. civ.
Chematul în garanţie SC G.F. SA a formulat întâmpinare, prin care a arătat că cererea este lipsită de temei, este lipsită de obiect şi are o
cauză ilicită, având în vedere acordul încheiat cu SC T.E.S. SRL. In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 61-64 C. proc. civ. şi pe principiul general pac/a sunt servanda.
Prin concluziile scrise din 30 ianuarie 2009, SC T.E.S. SRL a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie, având în vedere că a fost invocată de intimat după
repunerea pe rol şi pentru un raport juridic de care este străin. In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri. Cererea de chemare în garanţie a fost timbrată corespunzător. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, fară a fi unită cu fondul, a fost totuşi pusă în discuţie la ultimul termen de judecată, instanţa rămânând în pronunţare atât în ce priveşte această excepţie, cât şi în ce priveşte fondul cererilor.
In privinţa excepţiei, instanţa a făcut următoarele precizări: la termenul din 15 decembrie 2008, intimatul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie, arătând că cererea de chemare în garanţie este neîntemeiată şi se încearcă doar o tergiversare a cauzei. La termenul din 26 ianuarie 2009, pentru care a fost prorogată discutarea excepţiei, instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive. Intimatul a insistat că procesul-verbal este întocmit pentru SC T.E.S. SRL şi nu are ce căuta în cauză SC G.F. SA. Contestatoarea a arătat că SC G.F. SA are obligaţia de a plăti pentru daunele născute în legătură cu serviciile prestate. Prin concluziile scrise, SC T.E.S. SRL a arătat că excepţia lipsei calităţii procesuale a fost invocată tardiv, după repunerea pe rol, şi, oricum, invocarea acestei excepţii se referă la un alt raport juridic dedus judecăţii, motiv pentru care excepţia este inadmisibilă şi lipsită de interes. Instanţa a apreciat că excepţia nu este tardiv invocată, dat fiind că este vorba de o excepţie de interes public, astfel încât poate fi invocată până la pronunţarea hotărârii, chiar după repu-
nerea pe rol. Insă O.J.P.C. nu poate formula apărări în privinţa unui raport juridic în care nu este parte. O.J.P.C. este parte doar în raportul juridic de drept contravenţional. El nu a participat în niciun mod la naşterea sau executarea raportului juridic dintre SC T.E.S. SRL şi SC G.F. SA. Mai mult, din motivarea excepţiei, se pare că intimatul nu a înţeles rolul chemării în garanţie şi efectele pe care această cerere le produce. Potrivit art. 60 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva cărcia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenţii. Cererea de chemare în garanţie nu pune în discuţie cererea principală, cu care are doar un raport incidental. Referirile pe care SC T.E.S. SRL le face cu privire la relaţiile sale cu SC G.F. SA se puteau face şi în lipsa cererii de chemare în garanţie, ca simple apărări. Este dreptul contestatoarei, în condiţiile în care solicită şi obligarea SC G.F. SA la plata de despăgubiri, să formuleze o cerere de chemare în garanţie, fară a putea fi interpretat acest act ca o încercare de tergiversare a procesului. Judecarea în acelaşi timp a chemării
în garanţie nu influenţează în niciun mod soluţia asupra plângerii contravenţionale, fiind simplificată exclusiv procedura obţinerii de despăgubiri de către SC T.E.S. SRL, dacă este cazul. Faţă de aceste considerente, O.J.P.C. este complet străin de raportul juridic de garanţie dedus judecăţii pe calc incidentală, iar admiterea sau respingerea cererii de chemare în garanţie nu influenţează în niciun mod rezultatul plângerii, ci este tocmai invers, astfel încât nici nu există un interes pentru O.J.P.C. de a invoca această excepţie. Nejustificând nici calitatea, nici interesul, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie invocată de intimat, ca inadmisibilă.
In ce priveşte plângerea contravenţională, instanţa a făcut următoarele precizări: la data de 15 mai 2008, sub nr. 2606, s-a înregistrat la O.J.P.C. reclamaţia formulată de J.F. în numele proprietarului apartamentului nr. 33 din şos. Bucureşti, R.A. Se reclamă că repartitoarele sunt montate eronat (repartitorul din bucătărie trebuia montat în dormitor), ceea ce a dus la înregistrarea unui consum foarte mare, chiar şi atunci când robinetul este închis. Pentru a soluţiona această reclamaţie, intimatul a invitat la sediu un reprezentant al SC T.E.S. SRL. Contestatoarea a formulat un răspuns către intimat, înregistrat la 29 mai 2008, prin care a arătat că sesizările sau reclamaţiile trebuie îndreptate către SC G.F. SA, pentru că SC T.E.S. SRL nu face decât un serviciu de citire. Se mai arată că un reprezentant al SC T.E.S. SRL a vizitat apartamentul în cauză, constatând că repartitoarele erau poziţionate greşit. La 2 iunie 2008, s-a întocmit procesul-verbal prin care a fost sancţionată contestatoarea cu amendă de 5000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 7 lit. c) a 2-a liniuţă din O.G. nr. 21/1992 şi sancţionată de art. 50 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, pentru efectuarea de servicii cu afectarea interesului economic
al consumatorilor. In cuprinsul procesului-verbal, în afara enumerării unor acte sau reproducerii unor susţineri ale contestatoarei, se fac următoarele consideraţii relevante: repartitoarele în apartamentul în cauză au fost montate greşit; deşi SC T.E.S. SRL a constatat această eroare, a continuat să citească şi să repartizeze costurile; în perioada 1 noiembrie 2007 – 31 martie 2008, a rezultat că 17,69% din costurile totale au fost repartizate numai apartamentului în cauză, în vreme ce toate celelalte apartamente împreună (39 la număr) au totalizat 83,31% din costuri, adică aproximativ 2,11% pe fiecare aparta
ment. Rezultă că apartamentului nr. 33 i-au fost repartizate costuri de peste 8 ori mai mari decât media celorlalte 39 de apartamente.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa este datoare să verifice procesul-verbal atât
sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei. In ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal, sub aspect strict formal, instanţa a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile legale, cuprinzând toate
menţiunile obligatorii pentru valabilitatea sa. In ceea ce priveşte temeinicia, trebuie menţionate următoarele: O.J.P.C. nu a analizat raporturile contractuale dintre SC T.E.S. SRL şi SC G.F. SA, limi-
tându-se la a reproduce unele dintre susţinerile celei dintâi. In cauză este deosebit de important de stabilit care sunt aceste relaţii şi cum trebuie ele privite din perspectiva consumatorului şi, implicit, a O.J.P.C.
încă din anul 2004 a început un parteneriat pentru promovarea intereselor financiare ale grupului T., prin comercializarea şi montajul repartitoarelor de costuri. Natura juridică a acestui contract rămâne de parteneriat, iar nu de mandat, astfel încât, chiar dacă anumite interese ale SC T.E.S. SRL au fost realizate, SC G.F. SA a acţionat în nume propriu şi a angajat obligaţii proprii, iar nu în numele primeia. Este posibil ca la acel moment SC T.E.S. SRL să nu fi dispus de logistica necesară sau să fie vorba de un alt interes economic. Nu este însă rolul instanţei să analizeze care a fost causa remota a acestui parteneriat. Cert este că SC G.F. SA a încheiat în nume propriu contractul nr. 396 din 14 decembrie 2006 cu Asociaţia de bl. 114 B, din care face parte şi apartamentul nr. 33, proprietatea lui R.A. Singura referire care antamează în vreun fel relaţiile cu SC T.E.S. SRL se regăseşte în art. 2 din contract, în care se precizează că se vor monta repartitoare, inclusiv robinete termostatate. Prin acelaşi contract, SC G.F. SA îşi asumă şi citirea repartitoarelor şi repartizarea cheltuielilor (art. 2, art. 7.2
din contract). In afară de contractul încheiat cu Asociaţia de proprietari, SC G.F. SA a încheiat separat convenţia nr. 345 din 2 noiembrie 2006 cu proprietarul R.A., cu acelaşi obiect: montare repartitoare, citire, repartizare costuri.
La data de 2 octombrie 2007, a intervenit între SC T.E.S. SRL şi SC G.F. SA un acord prin care se arată că nu se mai doreşte continuarea relaţiilor stabilite prin contractul de parteneriat din 2 septembrie 2004, urmând să se transfere integral către SC T.E.S. SRL drepturile şi obligaţiile SC G.F. SA rezultând din contractele cu beneficiarii de pe întreg teritoriul României. S-a instituit o procedură de transfer al
contractelor de la SC G.F. SA la SC T.E.S. SRL în baza unui acord tripartit: cele două societăţi plus proprietarul (art. 6). Potrivit art. 9 din contract, SC T.E.S. SRL va emite facturi şi va ţine contabilitatea cu privire la contractele preluate. Este necesar să se analizeze natura juridică a acestor prevederi şi în ce măsură produc ele efecte faţă de consumatori. Potrivit art. 973 C. civ., convenţiile nu au efect decât între părţile contractante (principiul relativităţii efectelor actului juridic civil). Aşadar, faţă de Asociaţia de proprietari sau faţă de R.A., acest acord nu produce niciun efect. Probabil că şi părţile, cunoscând acest principiu şi ştiind că cesiunea de datorie nu este recunoscută în dreptul nostru, din redactarea acordului rezultă că au avut în vedere realizarea în final a unei operaţiuni juridice (denumită acord tripartit) prin care consumatorii să îşi exprime acordul la preluarea contractelor de către SC T.E.S. SRL. O astfel de operaţiune nu poate fi calificată decât o novaţie subiectivă (prin schimbare de debitor), pentru care este obligatoriu acordul creditorului (în speţă consumatorul final). Un astfel de acord nu există în ce priveşte apartamentul nr. 33, astfel încât novaţia nu a operat, producându-şi în continuare efectele contractul nr. 396 din 14 decembrie 2006 şi convenţia nr. 345 din 2 noiembrie 2006.
Lipsa acordului tripartit nu a fost singura cauză pentru care SC T.E.S. SRL nu a preluat contractele din Giurgiu. Potrivit procesului-verbal din 7 martie 2008, SC T.E.S. SRL şi SC G.F. SA au constat că în Giurgiu nu a fost posibilă preluarea contractelor de către contestatoare din cauza unor probleme identificate de către cea dintâi la montarea repartitoarelor. Problema fusese deja semnalată de către aceasta prin adresa din 19 februarie 2008, prin care cerea SC G.F. SA să monteze corect repartitoarele din apartamentul în cauză. La dosar se află o adresă cu un conţinut similar, pe care se află o rezoluţie ce poartă ştampila SC G.F. SA, cu următorul conţinut: „vă rugăm să rezolvaţi dvs. montajul contra cost. Se poate observa că în tot cursul perioadei relevante (1 noiembrie 2007 – 31 martie 2008) nu a intervenit nicio schimbare în relaţia contractuală dintre Asociaţia de proprietari şi proprietarul R.A., pe de o parte, şi SC G.F. SA, pe de altă parte. De altfel, facturile şi chitanţele din această perioadă pentru citirile reali-
zate au fost emise de SC G.F. SA. In acelaşi timp însă, se pare că citirea şi calcularea în sine nu au mai fost realizate de SC G.F. SA, ci de SC T.E.S. SRL. Această operaţiune nu a fost făcută de SC T.E.S. SRL în cadrul acordului din 2 octombrie 2007, ci ca operaţiune de sine stătătoare, o prestare de servicii pentru SC G.F. SA, pentru care SC
T.E.S. SRL a emis facturi pe numele SC G.F. SA, iar nu al Asociaţiei ori al vreunui proprietar. Din cauză că repartitoarele erau de tip T, iar citirea efectivă s-a realizat tot de către SC T.E.S. SRL, s-a produs impresia (greşită) că aceasta are vreo legătură cu montajul repartitoarelor.
Din toate cele arătate mai sus rezultă că repetitoarele au fost montate defectuos de SC G.F. SA, această societate fiind încă parte în raportul juridic cu proprietarii şi Asociaţia şi pe parcursul iernii 2007-2008. SC T.E.S. SRL a intervenit doar prin denumirea imprimată pe repartitoare, printr-o prestare de servicii de citire şi calculare şi printr-o operaţiune eşuată de preluare a contractelor. Fără să analizeze adevăratele raporturi juridice, O.J.P.C. s-a pripit şi a sancţionat SC T.E.S. SRL fară ca această societate să poarte vreo răspundere pentru montajul greşit al repartitoarelor. Este adevărat că aceasta a observat încă din cursul iernii că unele repartitoare sunt montate greşit, dar nu avea totuşi nicio obligaţie faţă de consumatori. A informat SC G.F. SA (pentru care executa doar citirea şi calcularea) despre aceste deficienţe (care împiedică şi transferul contractelor) şi a cerut remedierea lor. Mai mult de atât nu se poate cere contestatoarci.
Faţă de cele arătate, instanţa a constatat că sancţiunea s-a aplicat SC T.E.S. SRL pe baza unor dovezi conjuncturale şi greşit interpretate, această societate nepurtând nicio răspundere pentru greşita montare a repartitoarelor şi nici nu a luat locul SC G.F. SA în raportul juri-
dic cu Asociaţia sau cu proprietarii. In consecinţă, instanţa a admis plângerea contravenţională şi a anulat procesul-verbal de contravenţie, cu consecinţa exonerării contcstatoarei de plata amenzii de 5000 lei aplicate.
In ceea ce priveşte cererca de chemare în garanţie, instanţa a făcut deja o serie de consideraţii asupra raporturilor dintre SC T.E.S. SRL şi SC G.F. SA. Având însă în vedere că plângerea contravenţională a fost admisă, nu mai subzistă nici cauza şi nici obiectul cererii de che-
mare în garanţie. In concluzie, cererea de chemare în garanţie a fost respinsă ca rămasă fară obiect.
