Protocolul nr. 51306 din 24 noiembrie 2004. încheiat de Agenţia Domeniilor Statului pentru predarea terenurilor neproductive în suprafaţă de 729,52 ha către Comisia locală a comunei S. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 este un act juridic bilateral, care conţine un raport juridic de drept funciar şi nu se înscrie în sfera de definire a actului administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. ca act juridic unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică. în vederea organizării executării sau a executării în concret a legii, pentru a produce efecte juridice şi supus regimului juridic de drept administrativ.
La încheierea protocolului. Agenţia Domeniilor Statului nu a acţionat în regim de putere publică, fiind o instituţie de interes public cu caracter financiar şi comercial. în calitate de mandatar pentru gestionarea patrimoniului statului şi privatizarea societăţilor comerciale agricole aparţinând statului.
Protocolul a fost încheiat de A.D.S. în exercitarea atribuţiilor care i-au fost conferite prin Legea nr. 268/2001 şi prin H.G. nr. 626/2001 pentru punerea în aplicare a legilor de fond funciar. Potrivit dispoziţiilor speciale cuprinse în aceste acte normative, Agenţia predă pe bază de protocol comisiilor locale de fond funciar, la cererea comisiei judeţene, terenuri agricole aflate în domeniul privat al statului. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptăţite.
Astfel, protocolul contestat este un act de drept funciar încheiat în aplicarea dispoziţiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi nu reprezintă un act administrativ.
I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 3576 din 26 septembrie 2007, în Excepţia de nelegalitate 2007-2008, p. 266
Notă: Achiesând la soluţia instanţei noastre supreme, vom observa astfel, încă o dată, dacă mai era necesar, legătura strânsă dintre natura actului şi caracterul său unilateral sau bilateral: ori de câte ori suntem în prezenţa unui act juridic emis (încheiat) fără exerciţiul puterii publice, pentru a produce efecte juridice între părţile raportului juridic creat el este în mod necesar bilateral, părţile fiind pe poziţie de egalitate juridică; dimpotrivă, exerciţiul puterii publice face ca bilateralitatea să nu mai fie necesară, căci actul se poate impune, dând naştere la drepturi şi obligaţii între părţile raportului juridic, pe cale unilaterală, lată că unilateralitatea apare, o dată în plus, ca un privilegiu de care se bucură actul administrativ.
