Prin Hotărârea nr. 90/2006 a Consiliului judeţean V s-a aprobat transmiterea imobilului, compus din teren şi construcţii, situat în Municipiul V, suburbia Moara II., Şoseaua Naţională V-I, nr. 1, din administrarea Consiliului judeţean V. în administrarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului V.
Din adresa nr. 5673 din 16 noiembrie 2006 a Consiliului judeţean V. precum şi din întâmpinarea depusă de pârât rezultă că imobilul care face obiectul hotărârii indicate mai sus se afiă în proprietatea publică a Judeţului V. constituind sediul administrativ al Direcţiei Judeţene pentru Protecţia E. a Judeţului V în a cărei administrare s-a aflat până la emiterea Hotărârii nr. 90/2006. Aceste aspecte sunt confirmate şi de celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei.
Legea nr. 37/2006 caracterizează protecţia plantelor cultivate, a pădurilor, păşunilor şi fâneţclor naturale şi a altor forme de vegetaţie utilă ca fiind „o problemă de interes
naţional”, care se constituie în „obligaţie pentru autorităţile publice, producătorii agricoli şi pentru toţi cetăţenii României”.
Dreptul pârâtului intimat de a dispune cu privire la funcţionarea instituţiilor publice, precum este cea de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară, precum şi dreptul de a decide în legătură cu patrimoniul afectat acestei instituţii nu este, în aceste condiţii, un drept absolut, acţiunea autorităţilor locale trebuind să se înscrie în sfera unor comandamente de interes naţional, precum şi în cadrul normativ aprobat.
Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 215/2001, republicată, stabilcsc în mod explicit şi imperativ că autonomia locală se realizează în numele şi interesul colectivităţilor locale, dar in condiţiile legii.
în lumina Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, in cadrul legii. în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice.
Principiul autonomiei locale, prevăzut şi de art. 120 alin. (I) din României. nu se referă la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.
Aşa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude, ci impune obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu caractcr general, aplicabile pe întreg teritoriul ţării. în interesul comunităţilor localc. interese care, în acest domeniu, al protecţiei a plantelor şi carantinei fitosanitarc, nu pot fi în contradicţie cu interesele naţionale.
Prin urmare, actele autorităţilor localc nu pot nesocoti cadrul normativ stabilit la nivel naţional, acţiunile Consiliului judeţean V. trebuind să se circumscric, în ceea ce priveşte protecţia plantelor cultivate, a pădurilor, păşunilor şi faneţelor naturale şi a altor forme de vegetaţie utilă, imperativelor Legii nr. 37/2006. Or, din art. 4 al Legii nr. 37/2006 reiese că la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului B funcţionează unităţi fitosanitarc judeţene considerate drept instituţii publice care au, în conformitate cu prevederile art. 5 din aceeaşi lege, importante atribuţii în domeniul protecţiei plantelor şi carantinei fitosanitarc.
Exercitarea la nivelul judeţului V. a atribuţiilor prevăzute de art. 5 este afectată de faptul că prin hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, s-a luat din administrarea instituţiei publice cu atribuţii în domeniu imobilul în care aceasta îşi desfăşura activitatea. Procedând în acest fel. pârâtul Consiliul judeţean V. a săvârşit un exces de putere, cxercitându-şi dreptul de apreciere, prin încălcarea obligaţiei de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţării, cu privire la oportunitatea de a da în administrare imobilul respectiv altei instituţii publice decât celei cu atribuţii în domeniul reglementat de Legea nr. 37/2006..
Atât timp cât din dosar nu reiese că s-a asigurat un spaţiu în care unitatea fitosanitară din judeţul V să îşi desfăşoare activitatea, Curtea consideră că pârâtul nu putea lua din administrarea Direcţiei Judeţene pentru Protecţia E.V. spaţiul în care această instituţie publică trebuie să funcţioneze.
Se constată în acest context că punerea în aplicare a prevederilor art. 6 din Legea nr. 37/2006 prin privatizarea serviciilor publice de protecţia plantelor nu înseamnă desfiinţarea unităţilor fitosanitarc judeţene, considerate a fi. potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 37/2006, instituţii publice.
Cum obligaţia asigurării spaţiului necesar în care această instituţie trebuie să îşi desfăşoare activitatea a fost şi rămâne în sarcina autorităţilor publice locale, legalitatea hotărârii adoptate de intimat trebuie cercetată prin prisma prezervării interesului public naţional şi nu doar prin prisma dreptului intimatului pârât de a dispune de bunurile aflate în patrimoniu, interesul public prevalând în acest caz, autonomia locală neputând fi invocată ca un pretext pentru nerealizarca interesului public.
C.A. laşi, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 8 l/C.A. din 11 februarie 2008
Notă: lată o situaţie interesantă de exces de putere. în optica instanţei de recurs, suntem în prezenţa acestuia întrucât, autoritatea administrativă şi-a exercitat dreptul de apreciere cu depăşirea limitelor legale ale acestuia. în realitate, dacă lecturăm cu atenţie speţa, nu vom găsi niciun text legal concret care să fi fost încălcat prin măsura luată de către autoritatea publică locală (cu excepţia prevederilor legale care stabilesc limitele principiului autonomiei locale, prevederi care, de fapt, nu reprezintă decât un principiu general în materie). Astfel, în opinia noastră suntem în prezenţa unui exces de putere, însă nu pentru considerentele evidenţiate în hotărâre ci pentru că, prin privarea Direcţiei pentru Protecţia Copilului de un sediu, a fost afectat un interes legitim public în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, încălcându-se astfel „realizarea competenţei autorităţilor publice”.
