Prin cererea înregistrată la intimată sub nr. 19365 din 2 martie 2006. reclamanta a solicitat anularea în parte a actului de control, rcspectiv Raportul de inspecţie fiscală din data de 8 decembrie 2005 încheiat de organele de control din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.
Prin adresa nr. 555469 din 17 aprilie 2006. s-a comunicat recurentei-reclamante că actul a cărui revocare parţială s-a solicitat nu reprezintă un act administrativ fiscal, ci un act premergător emiterii deciziei de impunere conform art. 107 din O.G. nr. 92/2003.
Cu privire la decizia de impunere, prima instanţă a reţinut că a fost comunicată reclamantei.
într-adevăr, intimata a făcut trimitere la adresa nr. 96027 din 17 ianuarie 2006, prin care a comunicat reclamantei atât raportul de inspecţie fiscală, cât şi decizia de impunere, fiind remise sub semnătură la 30 ianuarie 2006 directorului economic care, alături de administrator, a reprezentat societatea pe timpul controlului.
Mai mult, deşi a contestat modalitatea de comunicare conform prevederilor art. 44 C. proc. fisc., recurenta nu a solicitat să i se facă comunicarea în cursul procesului şi nici nu a contestat conţinutul acesteia, deşi a dorit să fie analizate obligaţiile fiscale care sunt stabilite prin raportul de inspecţie fiscală care stă de altfel la baza emiterii deciziei de impunere.
Motivarea recurentei că. deşi s-a apreciat de organul emitent al adresei contestate că raportul de inspecţie fiscală este un act premergător, totuşi s-au analizat pe fond motivele contestaţiei, nu a putut fi reţinută, întrucât în mod corect s-a apreciat că pârâtul nu a soluţionat fondul plângerii, ci doar a dat lămuriri cu privire la susţinerile reclamantei.
Aceasta. întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (I) C. proc. fisc., contestaţia pe cale administrativă se poate formula împotriva titlului de creanţă sau a altor acte administrative fiscale, care în cauză este decizia de impunere nr. 95937 din 14 decembrie 2005 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, şi nu Raportul de inspecţie fiscală din 8 decembrie 2005, ce poate fi atacat cu decizia de impunere, fiind un act premergător acesteia.
I.C.CJ., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 4318 din 9 noiembrie 2007, in Jurisprudenţă s. cont. adm. şi fisc. 2007, sem. II, p. 451
Notă: Soluţia este evident corectă: un raport, chiar dacă ar avea o natură conformă, rămâne o operaţiune administrativă care nu poate forma singură obiectul unei acţiuni în administrativ, legalitatea sa putând fi verificată chiar în contextul acţiunii îndreptate împotriva actului final (art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ).
