Art.16 alin.1 din Legea nr.554/2004
Este adevărat că, potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.554/2004, în litigiile la care se referă acest act normativ poate fi chemat în judecată şi funcţionarul „care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului (…)”.
Este adevărat că, potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.554/2004, în litigiile la care se referă acest act normativ poate fi chemat în judecată şi funcţionarul „care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului (…)”.
Textul are în vedere, aşadar, situaţia în care se cere anularea actului unei autorităţi, act elaborat, emis sau încheiat în tot sau în parte de unul sau mai mulţi funcţionari.
Textul are în vedere, aşadar, situaţia în care se cere anularea actului unei autorităţi, act elaborat, emis sau încheiat în tot sau în parte de unul sau mai mulţi funcţionari.
În cauză, însă, există o suprapunere între persoana primarului, cea care încheie raportul de evaluare şi persoana fizică B. D., aşadar, nu de două entităţi diferite, chiar dacă, din punct de vedere administrativ persoana fizică îndeplineşte, în calitatea sa de primar, anumite atribuţii.
În cauză, însă, există o suprapunere între persoana primarului, cea care încheie raportul de evaluare şi persoana fizică B. D., aşadar, nu de două entităţi diferite, chiar dacă, din punct de vedere administrativ persoana fizică îndeplineşte, în calitatea sa de primar, anumite atribuţii.
Faţă de aceste elemente, nu se poate stabili atât în sarcina autorităţii uni personale, cât şi a persoanei fizice care o constituie, obligaţia de daune la care se referă art.16 din Legea nr.554/2004.
(Decizie nr. 28/R-CONT/11.01.2012)
Prin acţiunea înregistrată la 6 august 2010, reclamanta C. E. a chemat în judecată pe pârâtul B. D., în dubla sa calitate de persoană fizică şi de primar al oraşului Pucioasa, pentru a se dispune anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantei în anul 2008, obligarea la întocmirea unui alt raport de evaluare pe baza propunerii Consiliului Local al oraşului Pucioasa, pentru calificativul „foarte bine”, obligarea la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de daune morale şi a cheltuielilor de judecată, precum şi obligarea la punerea în a hotărârii în termen de 30 de zile de la rămânerea ei definitive.
În motivare s-a arătat că reclamanta este funcţionat public, fiind secretar al oraşului Pucioasa, iar prin sentinţa nr.326 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa la 14 mai 2009 a fost anulat raportul de evaluare nr.1993/2009, dispunându-se întocmirea unui alt raport. Cel astfel realizat şi care poartă numărul 482/2010 este nelegal, întrucât nu ţine seama de propunerea consiliului local din şedinţa din 29 ianuarie 2009, nu respectă hotărârea judecătorească amintită şi nu are în vedere că, în prima jumătate a perioadei, pârâtul nu a avut funcţia de primar.
În procesul de evaluare nu s-au respectat etapele prevăzute de lege, respectiv procedura interviului şi nu există justificare pentru evaluările realizate.
Sub aspectul daunelor reclamanta a arătat că, prin acordarea calificativului „satisfăcător” i s-a produs un prejudiciu de imagine atât în plan profesional cât şi familial şi social.
Prin întâmpinarea formulată la 25 octombrie 2010, reclamantul a solicitat respingerea acţiunii invocându-se excepţia lipsei calităţii procesuale a persoanei fizice şi faptul că dispoziţiile legale au fost respectate cu ocazia întocmirii actului de evaluare.
Prin sentinţa civilă nr.543/2011, Tribunalul Argeş a admis în parte acţiunea, a anulat raportul de evaluare nr.482/2010, dispunând reluarea procedurii şi întocmirea unei noi evaluări, iar pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantei 10.000 lei, cu titlu de daune morale şi 1.104 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, prin actul contestat au fost nesocotite statuările dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, atât sub aspectul relevanţei propunerii formulate de consiliul local, cât şi al perioadei evaluate de către primar şi a perioadei în care acesta a îndeplinit funcţia ce-l îndreptăţea la o astfel de procedură.
Sub aspectul calităţii procesuale pasive a pârâtului B. D., ca persoană fizică, au fost reţinute dispoziţiile art.16 din Legea nr.554/2004 şi atitudinea de subiectivism şi de nerespectare a hotărârii judecătoreşti manifestată de acesta.
S-a apreciat, de asemenea, că raportul de evaluare nelegal întocmit a avut un impact negativ asupra reclamantei, atât în plan social cât şi profesional, fiind incidente dispoziţiile art.998 şi 999 din Codul civil.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii, criticând-o pentru motive încadrabile în dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă, recurs însuşit în mod expres în cerere (faţă de nesemnarea lui) şi în care se susţin, în esenţă, următoarele:
– calitatea de evaluator a primarului se lipseşte de conţinut dacă se apreciază că acesta nu poate trece peste propunerea pe care o formulează consiliul local;
– în mod greşit reţine instanţa că nu s-a întocmit un nou raport de evaluare, ci a fost refăcut cel vechi, distincţie lipsită de justificare;
– nu se poate reproşa primarului, în primul său an de mandat, modul de evaluare pe o perioadă anterioară, ci mai degrabă reproşurile trebuie aduse secretarului, care nu s-a ocupat de evaluarea ce revenea fostului primar;
– s-a făcut aplicarea greşită şi a disp.art.16 din Legea nr.554/2004, făcându-se o confuzie între persoana investită cu exerciţiul demnităţii publice şi persoana fizică;
– câtă vreme daunele morale pentru eliberarea din funcţia au fost stabilite la 5.000 lei, cuantumul de 10.000 lei acordat în cauză este exagerat.
Prin decizia nr. 28/R-CONT din 11 Ianuarie 2012, Curtea de Apel Piteşti a admis recursurile formulate de pârâţi, a modificat sentinţa, în sensul că a obligat la daune moral, în sumă de 3.000 lei, către reclamantă, doar pe pârâtul Primarul Oraşului Pucioasa şi a menţinut în rest sentinţa.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin sentinţa nr.326 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa la 14 mai 2009 a fost anulat la cererea reclamantei C. E. raportul de evaluare întocmit de pârâtul B. D., primar al oraşului Pucioasa, iar acesta a fost obligat să întocmească un alt raport şi să plătească daune morale de 8.000 lei.
S-a reţinut de către tribunal că pârâtul nu putea să evalueze activitatea reclamantei pe o perioadă în care acesta nu a îndeplinit nicio funcţie de natură să justifice întocmirea raportului şi că nu s-a ţinut seama de propunerea consiliului local, manifestându-se o atitudine subiectivă.
Soluţia a fost modificată în parte prin decizia nr.1166/2009 a Curţii de Apel Ploieşti, modificare ce a privit însă numai cuantumul despăgubirilor morale, ce au fost reduse la 8.000 lei la 1.000 lei, instanţa de control judiciar însuşindu-şi, sub aspectul criticilor aduse raportului de evaluare, considerentele tribunalului.
Au devenit astfel irevocabile statuările instanţei potrivit cărora primarul oraşului Pucioasa nu putea evalua activitatea reclamantei anterior datei în care a fost numit în această funcţie, precum şi necesitatea de a se întocmi un alt raport în care să se ţină seama de calificativul acordat de consiliul local, calificativ care a fost acela de „foarte bine”.
În aceste condiţii s-a întocmit raportul de evaluare nr.482 din 11.01.2010, raport ce priveşte perioada de la 01.12.2007 – 31.12.2008, iar calificativul acordat este acela de „satisfăcător”.
Potrivit art. 107 din HG nr.611/2008: „(1) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarului public se realizează de către evaluator. (2) În sensul prezentei hotărâri, are calitatea de evaluator: (…) d) primarul, pe baza propunerii consiliului local, pentru secretarul comunei, oraşului şi al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor.”
Din textul precitat, ca de altfel şi din considerentele instanţelor, rezultă necesitatea ca la efectuarea evaluării secretarului localităţii, primarul să aibă în vedere propunerea consiliului local, fără să se susţină că este obligatoriu să fie însuşită această propunere pentru a lipsi actul de evaluare de conţinut, aşa cum se pretinde de către recurent.
A ţine seama de propunerea făcută presupune, fie însuşirea acesteia, după ce ea este trecută prin filtrul persoanei care realizează evaluarea, fie acordarea unui alt calificativ care, de regulă, se situează în apropierea celui propus şi când se motivează raţiunile ce au justificat neînsuşirea propunerii.
Actul administrativ contestat nu cuprinde raţiunile pentru care calificativul acordat de evaluator intimatei-reclamante este mult sub cel propus de către consiliul local şi, de altfel, în mare măsură el nu face decât să reia aprecierile din actul anulat deja.
De principiu, consecvenţa în apreciere nu trebuie să fie considerată criticabilă atâta timp cât ea nu este consecinţa atitudinii subiective reţinută în sentinţa nr.326/2009, iar aceasta nu este prezentă atunci când se argumentează cu elemente obiective, ce ţin de activitatea funcţionarului public în toate planurile, un alt punct de vedere decât cel al consiliului local.
Aşa cum a observat tribunalul, în cauză nu numai că s-a acordat acelaşi calificativ de „satisfăcător” când propunerea era pentru cel de „foarte bine”, s-a menţionat că raportul este refăcut conform hotărârilor mai sus amintite, la capitolul „Dificultăţi întâmpinate” a fost menţionată lipsa de comunicare între secretar şi primar şi poate cea mai evidentă abatere de la statuările intrate în autoritate de lucru judecată este că s-a menţinut aceeaşi perioadă de evaluare, perioadă ce cuprinde şi intervalul 1 decembrie 2007 – iunie 2008, răstimp în care funcţia de primar a fost ocupată de o altă persoană.
Este adevărat că în raport s-a făcut trimitere la obligaţia instituită de art.108 alin.3 lit.b din HG nr.611/2008, obligaţie ce revenea fostului primar, însă, pe de o parte, aşa cum chiar textul o spune, această excepţie priveşte fostul evaluator, iar pe de altă parte, cu autoritate de lucru judecat, s-a tranşat acest aspect.
În concluzie, s-a apreciat că evaluarea concretizată în raportul din 11.01.2010 nu respectă cerinţele impuse prin hotărârile judecătoreşti şi ea se constituie tot într-o consecvenţă a primarului, însă, în nesocotirea dispoziţiilor legale la care se face trimitere de Tribunalul Dâmboviţa şi Curtea de Apel Ploieşti.
Aspectele privind vinovăţia secretarului localităţii pentru că fostul primar nu a realizat şi evaluarea acestuia înainte de a înceta mandatul, constituie aspecte ce excedează cadrului procesual de faţă.
Recursul este însă întemeiat pentru ultimele două critici, cele care privesc calitatea procesuală a persoanei fizice B. D. şi cuantumul daunelor morale.
Faţă de aceste elemente s-a apreciat că nu se poate stabili atât în sarcina autorităţii uni personale, cât şi a persoanei fizice care o constituie, obligaţia de daune la care se referă art.16 din Legea nr.554/2004.
Cu privire la întinderea acestora morale s-a apreciat ca fiind excesiv cuantumul lor, cuantum însă care trebuie să fie superior despăgubirilor fixate prin decizia nr.1166/2009, dată fiind şi poziţia pârâtului, dar şi faptul prelungirii disconfortului moral suportat de reclamantă.
Totuşi, reţinând că prin decizia nr.1166/2009 a Curţii de Apel Ploieşti, soluţionându-se acţiunea împotriva raportului de evaluare s-au acordat daune morale în sumă de 1.000 lei, s-a apreciat că în cauză suma optimă este aceea de 3.000 lei, sumă în măsură să acopere prejudiciul încercat de reclamantă prin afectarea imaginii şi poziţiei sociale a acesteia.
Pentru toate aceste considerente s-a apreciat că recursul este fondat, în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului B. D. şi întinderea cuantumului daunelor morale.
