-art. 998-999 Cod civil
Necesitatea demonstrării raportului de cauzalitate dintre săvârşirea faptei şi apariţia stării de , potrivit art. 998-999 Cod civil.
Decizia nr. 2151 din 13 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel
Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
Prin Decizia nr. 2151/13.12.2010 Curtea de Apel Ploieşti, a respins ca nefondat, recursul declarat de creditoarea A.V. A.S., împotriva sentinţei nr. 441 din data de 28.09.2010 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimata debitoare S. A. M., prin lichidator judiciar SCIPI SAL ACTIV IPURL, creditoarea D. G. F. P. D., şi pârâţii G. G., M.N., E. I., B. G.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Analizând raportul lichidatorului judiciar asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei S. A. M., se reţine că acestea sunt de obiective şi anume: înregistrarea de pierderi din activitate, retragerea asociaţilor şi a terenurilor, lipsa bazei materiale şi a resurselor financiare. Astfel, s-a evidenţiat că din analiza indicatorilor economico-financiari în evoluţie se observă că în perioada 1999-2003 s-au înregistrat pierderi în activitatea debitoarei, activitatea s-a întrerupt în 2003, asociaţii s-au retras din societate împreună cu terenurile proprietatea lor, ceea ce a condus la imposibilitatea desfăşurării activităţii în lipsa resurselor financiare şi lipsei bazei materiale pentru desfăşurarea activităţii ca urmare a vânzării tuturor activelor prin silită de către creditorii Casa de Asigurări de Sănătate şi DGFP Dâmboviţa.
De asemenea, lichidatorul învederează că nu s-au constatat fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din legea insolvenţei.
Astfel, toate aceste cauze care au dus la încetarea de plăţi sunt obiective, neputându-se aplica în cauză prevederile art. 138 lit. c şi d aşa cum s-a solicitat în cererea de atragere a răspunderii şi anume, continuarea în interes personal a unei activităţi care ducea în mod vădit la încetarea de plăţi şi respectiv neţinerea contabilităţii conform legii.
Cum bine a motivat prima instanţă în cauză se face aplicarea art. 998-999 Cod civil, fiind necesar a se demonstra dacă organele de conducere au săvârşit aceste fapte şi dacă faptele respective au condus debitoarea la incapacitate de plăţi. Or, lichidatorul a arătat în mod constant că există cauze obiective care au determinat starea de insolvenţă.
Ca atare, în cauză nu se pune problema aplicării unor prezumţii, dimpotrivă se pune problema dovedirii în concret a vinovăţiei, a faptei ilicite, a cuantumului concret al prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate, independent de aplicarea acestui gen de răspundere pentru cea mai uşoară culpă.
Aşa fiind, Curtea constatând că motivele de recurs sunt nefondate, văzând şi dispoziţiilor art. 312 (1) Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.
