Materie : RECURS COMERCIAL. FORMULAREA OPOZIŢIEI LA CONTRACTUL DE CESIUNE DE PĂRŢI SOCIALE DE CĂTRE CREDITORII SOCIALI ŞI ORICE ALTE PERSOANE INTERESATE ÎN CONDIŢIILE ART.202 ALIN.23 RAPORTAT LA ART.62 DIN LEGEA NR.31/1990 PRESUPUNE ALĂTURI DE EXISTENŢA UNEI CREANŢE, DOVEDIREA PREJUDICIULUI PRODUS EXCLUSIV PRIN TRANSMITEREA PĂRŢILOR SOCIALE, PRECUM ŞI CULPA ASOCIATULUI, CARE INTENŢIONEAZĂ SĂ-ŞI CEDEZE PĂRŢILE SOCIALE ÎN PRODUCEREREA PREJUDICIULUI.
-art.62 şi 202 al.23 din Legea nr.31/1990.
Decizia nr.549/C/10.10.2011 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.225/LC/2011, pronunţată de Tribunalul Satu Mare a fost respinsă cererea de opoziţie formulată de către petenta D. G. F. P. A J. S. M. în contradictoriu cu intimaţii S.C. C. & G. S.R.L şi S. M. C.
Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut în fapt următoarele:
Prin actul adiţional nr. 1/06.09.2010 al actului constitutiv privind pe SC C. & G. SRL S. M., asociata unică a cedat către P. A. I. cele 19 de părţi sociale..
Potrivit evidenţelor autorităţii fiscale SC C. & G. SRL S. M. avea obligaţii restante la bugetul consolidat de stat în sumă de 16.637 lei.
Formularea unei cereri de opoziţie a unui creditor împotriva operaţiunii de cesionare de părţi sociale presupune alături de existenţa unei creanţe şi demonstrarea încercării unui prejudiciu, precum şi stabilire, – în condiţiile legii -, a responsabilităţii juridice a persoanelor.
În prezenta cauză creditoarea a susţinut că deţine o creanţă de 16.637 lei faţă de debitoare, fără a preciza dacă această realitate faptică i-a produs un prejudiciu, cât de mare este întinderea acestuia şi felul în care se cuantifică ori se justifică prejudiciul. Ipoteza echivalării prejudiciului cu valoarea creanţei de încasat presupune administrarea unor probe care să demonstreze conduita culpabilă a persoanei (persoanelor) implicate. În prezenta cauză creditoarea nu a administrat vreo dovadă pentru a demonstra iniţierea măsurilor legale de urmărire a încasării creanţelor şi eventualei culpe a pârâtelor.
Având în vedere această argumentaţie, Tribunalul a constatat că nu sunt întrunite condiţiile legale de admisibilitate ale cererii de opoziţie şi în consecinţă, în baza art. 62 din Legea nr. 31/1990 a respins cererea creditoarei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxelor judiciare de timbru a declarat recurs D. G. A F. P. S. M. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în sensul admiterii opoziţiei la cesiunea de părţi sociale prin obligarea asociatului S. M. C. la plata pasivului societăţii în cuantum total de 16.637 lei.
În motivarea recursului se arată că, la data încheierii actului adiţional SC C. & G. SRL acumula un debit restant de 16.637 lei iar faţă de starea de insolvabilitate şi raportat la faptul că asociatul unic S. C. M. şi-a înstrăinat 19 părţi sociale din totalul de 20 tocmai unei persoane cu domiciliul stabil în judeţul B., apreciază recurenta că, aceasta intenţionează să se sustragă de la răspunderea sa pentru modul defectuos de administrare a societăţii, îngreunând orice acţiuni prezente sau viitoare, întreprinse de organele fiscale competente în vederea realizării creanţelor deţinute faţă de societatea intimată, inclusiv asupra patrimoniului personal, în eventualitatea unei angajări a răspunderii solidare.
Având în vedere scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea OUG 54/2010 de combaterea evaziunii fiscale şi faţă de cele arătate, solicită admiterea recursului şi obligarea intimatei la suportarea prejudiciului cauzat instituţiei recurente.
În drept au fost invocate prevederile art.304 alin.9 , 304 ind.1 Cod procedură civilă.
Intimaţii legal citaţi în cauză nu au formulat întâmpinare şi nu s-au prezentat pentru a-şi formula apărarea.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, în baza art.304/1 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că recursul este nefondat.
Conform dispoziţiilor art.202 alin.2 ind.3 din , modificată prin OUG 50/2010, (2^3) „Creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotarârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care sa solicite instanţei judecătoreşti sa oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum si, daca este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează sa îşi cedeze părţile sociale. Dispoziţiile art. 62 se aplica în mod corespunzător”.
Conform acestor prevederi, este necesar să se reţină culpa asociaţilor care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale pentru a se putea antrena răspunderea acestora.
Mai mult, trebuie dovedit prejudiciul produs exclusiv prin încheierea contractului de cesiune de părţi sociale, şi care nu poate fi dovedit prin invocarea obligaţiilor restante ale societăţii faţă de bugetul de stat.
Codul procedură fiscală reglementează măsuri de a titlurilor de creanţe, de către organele fiscale, ori, recurenta nu a făcut dovada faptului că a iniţiat măcar astfel de măsuri.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.9 Cod procedură civilă, a fost respins ca nefondat recursul, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimaţi.
