Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE ACT ADMINISTRATIV. CHELTUIELI DE JUDECATĂ.
-art.274 Cod procedură civilă.
Reclamantul este îndreptăţit la plata cheltuielilor de judecată efectuate, chiar dacă după sesizarea instanţei capetele sale de cerere principale au rămas fără obiect deoarece pârâţii prin actele administrative emise şi comportamentul acestora l-au pus pe reclamant în situaţia de a sesiza instanţa de judecată şi de a efectua cheltuieli.
Prin sentinţa nr. 34/2010 Tribunalul Bihor a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei FILARMONICA DE STAT O.
A admis în parte cererea formulată de reclamantul SINDICATUL ,,GEORGE ENESCU,, AL FILARMONICII O. în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL JUDEŢEAN B., S.Z.C. şi FILARMONICA DE STAT O., în sensul că a respins ca rămase fără obiect cererile formulate de reclamant cu privire la anularea parţială a Hotărârii Consiliului Judeţean nr.29/2009 şi cu privire la anularea/rezilierea contractului de management încheiat între pârâţii Consiliul Judeţean B. şi S.Z.C. în calitate de conducător al Filarmonicii de Stat O.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei FILARMONICA DE STAT O., a constatat că este neîntemeiată atâta vreme cât pârâtul S.Z.C. avea calitatea de manager al acestei instituţii exercitând drepturile şi obligaţiile ce derivau din contractul încheiat cu Consiliul judeţean în interesul filarmonicii.
Cât priveşte excepţia referitoare la lipsa de obiect a cererii, instanţa a constatat că este întemeiată având în vedere că pe parcursul soluţionării cererii, pârâtul S.Z.C. şi-a prezentat demisia din funcţia de manager, iar contractul nr. 6813/25.05.2009, a încetat prin acordul părţilor, după cum rezultă din expunerea de motive a Hotărârii nr. 105 din 31.07.2009 a Consiliului Judeţean care a aprobat încetarea acestui contract cu începere de la data de 01.08.2009.
Prin raportare la această stare de fapt şi de drept, cererea reclamantului a rămas fără obiect, însă având în vedere că această reglementare a situaţiei a avut loc după învestirea instanţei şi efectuarea de cheltuieli de către partea reclamantă, având în vedere culpa procesuală a pârâţilor, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă i-a obligat pe aceştia la plata în părţi egale a sumei de 1504,15 lei cheltuieli de judecată ce constau în taxa de timbru şi onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs S.Z.C. şi Consiliul Judeţean B. solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul exonerării lor de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursurilor, întemeiate pe prevederile articolelor 299-316 cod procedură civilă au arătat că potrivit art.274 cod procedură civilă cheltuielile de judecată revin în sarcina părţii care cade în pretenţii însă strict în situaţia în care această parte acţionează în mod culpabil. Acţiunea însă a fost respinsă pe excepţie, nereţinându-se nici o culpă a recurenţilor.
Au arătat că, acţiunea a fost depusă la instanţa la data de 20.07.2009, primul termen de judecată fiind 21.10.2009, perioadă în care la data de 01.08.2009 d-l S.Z.C. şi-a dat demisia fapt constatat prin Hot.CJ nr.135/31.07.2009, astfel că la primul termen de judecată acţiunea nu mai avea obiect.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Judeţean B. nu şi-a exprimat poziţia de opunere la acţiune ci a învederat faptul că aceasta este fără obiect.
Intimatul pârât FILARMONICA DE STAT O. prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat admiterea recursurilor formulate în cauză, admiterea excepţiilor. A arătat că sindicatele nu au calitatea să ceară încetarea contractelor de management încheiat între forul tutelar bugetar şi persoana fizică – manager.
Instanţa de recurs analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu a reţinut că sunt nefondate şi în baza prev.art.312 cod procedură civilă a dispus respingerea lor ca atare şi menţinerea în tot a sentinţei atacate.
Conform prevederilor articolului 274 alin.1 cod procedură civilă partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Acestea se compun din taxa de timbru, onorarii avocaţiale şi alte cheltuieli efectuate în timpul procesului.
La baza principiului ce rezultă din dispoziţiile articolului 274 cod procedură civilă stă culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii, precum şi unicitatea procesului civil ce impune ca toate cheltuielile făcute în proces de partea care a câştigat să fie suportate de partea care a pierdut procesul.
În speţă, după introducerea acţiunii la instanţă şi efectuarea de reclamant de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru, timbru judiciar şi angajarea serviciilor unui apărător ales, pârâtul recurent S.Z.C. şi-a prezentat demisia din funcţia de manager, contractul de management a cărui anulare/ reziliere s-a solicitat încetând prin acordul părţilor, astfel cum rezultă din HCJ nr.105/31.07.2009 emisă de recurentul Consiliul Judeţean B.
Drept urmare a acestui fapt intervenit ulterior sesizării instanţei s-a apreciat ca întemeiată excepţia lipsei de obiect a cererii principale formulată de reclamant respingându-se pe această excepţie aceste capete de cerere.
Într-adevăr pârâţii recurenţi din cauză la prima zi de înfăţişare ce a avut loc după înaintarea demisiei şi constatarea încetării contractului a cărui desfiinţare s-a solicitat, au solicitat instanţei prin poziţia exprimată, respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, însă aceştia nu puteau fi exoneraţi de la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant pentru promovarea acţiunii la instanţă, deoarece pârâţii prin actele emise l-au pus pe reclamant în situaţia de a sesiza instanţa şi a efectua cheltuieli de judecată.
Acest fapt nu ar fi avut loc dacă anterior sesizării instanţei actele juridice a căror nulitate a invocat-o reclamantul ar fi fost desfiinţate, astfel cum s-a întâmplat după sesizarea instanţei de judecată şi efectuarea de cheltuieli de judecată. Din acest punct de vedere pârâţii recurenţi din cauză se află în culpă procesuală în cauză astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.
Reclamantul intimat este îndreptăţit la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză chiar dacă după sesizarea instanţei capetele sale principale de cerere au rămas fără obiect deoarece pârâţii prin actele emise şi comportamentul acestora l-au pus în situaţia de a sesiza instanţa de judecată.
Drept urmare s-a reţinut că în mod corect şi legal instanţa de fond a reţinut în cauză culpa procesuală a pârâţilor recurenţi şi a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În consecinţă instanţa constatând nefondate motivele de recurs invocate în cauză a dispus respingerea ca nefondate a recursurilor şi menţinerea în tot a sentinţei atacate.
Instanţa nu a acordat cheltuieli de judecată în recurs deoarece părţile nu au solicitat acordarea lor.
(Decizia nr.585/CA/9.09.2010 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
