Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 952 din data de 04.03.2013
SECȚIA A II – A CIVILĂ, DE ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE DISPOZIȚIE EMISĂ DE PRIMAR CU PRIVIRE LA DEMOLAREA UNOR CONSTRUCȚII (GARAJE).
-art.2 lit e din Decretul nr.144/1958;
-art.3 alin.1 din Legea nr.50/1991.
Conform autorizației de construire nr.8/1990, pentru parcările acoperite autorizate a fi executate în baza acesteia, erau prevăzute expres ca și caracteristici tehnice următoarele : fundație beton, structură metalică demontabilă, învelitoare din azbociment ondulat, închideri din structură metalică plasă de sârmă, caracteristici din care rezultă caracterul provizoriu al construcției autorizate.
Conform autorizației de construire nr.8/1990, pentru parcările acoperite autorizate a fi executate în baza acesteia, erau prevăzute expres ca și caracteristici tehnice următoarele : fundație beton, structură metalică demontabilă, învelitoare din azbociment ondulat, închideri din structură metalică plasă de sârmă, caracteristici din care rezultă caracterul provizoriu al construcției autorizate.
Autorizația de construire în litigiu a fost eliberată în baza Decretului 144/1958, în vigoare la acea dată, ori prevederile legale care reglementau astfel de construcții la acel moment erau cele cuprinse la art.2 lit.e, construirea garajelor neîncadrându-se în nici un alt text legal.
Autorizația de construire în litigiu a fost eliberată în baza Decretului 144/1958, în vigoare la acea dată, ori prevederile legale care reglementau astfel de construcții la acel moment erau cele cuprinse la art.2 lit.e, construirea garajelor neîncadrându-se în nici un alt text legal.
Conform prevederilor art.2 lit.e, era obligatorie obținerea autorizației pentru “lucrările cu caracter provizoriu sau semipermanent, ca locuri pentru expoziție, precum și vitrine izolate, firme mari, panouri de agitație vizuală, chioșcuri sau cabine de orice fel așezate pe căile publice sau la fața clădirilor”;.
Conform prevederilor art.2 lit.e, era obligatorie obținerea autorizației pentru “lucrările cu caracter provizoriu sau semipermanent, ca locuri pentru expoziție, precum și vitrine izolate, firme mari, panouri de agitație vizuală, chioșcuri sau cabine de orice fel așezate pe căile publice sau la fața clădirilor”;.
Prin urmare, caracterul provizoriu al unor astfel de construcții, printre care se încadrează și garajele, este impus de lege, chiar dacă în autorizația de construire nu s-a prevăzut o durată pentru care s-a autorizat edificarea construcțiilor respective.
Prin urmare, caracterul provizoriu al unor astfel de construcții, printre care se încadrează și garajele, este impus de lege, chiar dacă în autorizația de construire nu s-a prevăzut o durată pentru care s-a autorizat edificarea construcțiilor respective.
Conform prevederilor art.3 alin.1 din Legea 50/1991, în vigoare la momentul emiterii actului administrativ în litigiu, respectiv dispoziția nr.4285/11.10.2010, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, cât și construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor și comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția, fără emiterea unei autorizații de desființare, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
Conform prevederilor art.3 alin.1 din Legea 50/1991, în vigoare la momentul emiterii actului administrativ în litigiu, respectiv dispoziția nr.4285/11.10.2010, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, cât și construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor și comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția, fără emiterea unei autorizații de desființare, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
Garajele autorizate a fi executate prin autorizația nr.8/1990, fiind în temeiul legii (Decretul 144/1958) construcții provizorii, în mod legal recurentul a emis actul administrativ în litigiu.
Garajele autorizate a fi executate prin autorizația nr.8/1990, fiind în temeiul legii (Decretul 144/1958) construcții provizorii, în mod legal recurentul a emis actul administrativ în litigiu.
Prin urmare, reținerea caracterului definitiv al acestor construcții de către prima instanță este nelegală, motiv pentru care în baza art.304 pct.9 și 312 alin.1 Cod procedură civilă a fost admis recursul, modificată hotărârea atacată și respinsă acțiunea formulată de reclamanți.
Prin urmare, reținerea caracterului definitiv al acestor construcții de către prima instanță este nelegală, motiv pentru care în baza art.304 pct.9 și 312 alin.1 Cod procedură civilă a fost admis recursul, modificată hotărârea atacată și respinsă acțiunea formulată de reclamanți.
Decizia nr.952/CA/04.03.2013 a Curții de Apel Oradea – Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.3333/CA din 27.09.2012 Tribunalul Satu Mare a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. L. S. BL. K30-39, 41-42, cu sediul procedural ales în S. M., str.M. V., nr.13/1 la Cabinet avocat G. E. în contradictoriu cu pârâtul M. S. M. prin P. , cu sediul în S. M. , P. 25 O. nr.1, jud.S. M.
A anulat în parte dispoziția nr.4285/11.10.2010 cu privire la demolarea construcțiilor executate în temeiul autorizației de construire nr.8/1990.
A obligat pârâtul la plata sumei de 562,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele :
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 17.05.2012 a fost admisă excepția lipsei de interes a acțiunii formulate de reclamantele A. L. B. S. , bl.K 40, A. L. M. H 43-47 și A. L. C. L5. Prin urmare, instanța a analizat acțiunea numai în ceea ce privește A. L. S. bl. K 30- 39, 41- 42.
S-a reținut că prin dispoziția nr. 4285/11.10.2010 (fila nr.10), avându-se în vedere referatul nr.35976/12.10.2010 întocmit de Biroul Disciplina în Construcții, în temeiul art.33 alin.1 din Legea nr.50/1991 republicată, s-a dispus demolarea construcțiilor – garaje și barăci – situate în S. M., C. M. 16, cvartalul mărginit de B. S. , B. M. , str. C. și A. U., pe teren aparținând domeniului public, executate fără autorizație de construire și cu nerespectarea autorizației de construire nr.8/1990 și autorizației de construire nr.18/1990.
Prin autorizația nr.8/16.01.1990 (fila nr.9) a fost autorizată executarea lucrărilor de construcții parcări acoperite – 12 module 2,50 x 5,00, cu următoarele obiective: fundații beton, structură metalică demontabilă, învelitoare din azbociment ondulat, închiderile din structură metalică și plasă de sârmă.
Așa cum rezultă din referatul nr.35976/12.10.2010 avut în vedere la emiterea dispoziției contestate (fila nr.93), desființarea construcțiilor pentru care s-a eliberat autorizația nr.8/1990 se impune pentru nerespectarea autorizației, pentru reabilitarea și remodelarea imaginii urbanistice a zonei. De asemenea, prin același referat s-a reținut că aceste construcții au caracter provizoriu deoarece a fost autorizată executarea de lucrări de parcaje acoperite din structură metalică demontabilă.
Potrivit art.33 alin.1 din Legea nr.50/1991 republicată, prin excepție de la prevederile art.32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, cât și construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor și comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția, fără emiterea unei autorizații de desființare, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
De asemenea, așa cum rezultă din Anexa nr. 2 a Legii nr. 50/1991, constructiile cu caracter provizoriu sunt constructii autorizate ca atare, indiferent de natura materialelor utilizate, care, prin specificul functiunii adapostite ori datorita cerintelor urbanistice impuse de autoritatea publica, au o durata de existenta limitata, precizata si prin autorizatia de construire.
Conform acestor dispoziții legale, ceea ce conferă unei construcții caracter provizoriu este durata de existență a acesteia care trebuie să fie limitată și specificată în autorizația de construire și nu materialele folosite la edificarea construcției, așa cum s-a reținut în referatul nr. 35976/12.10.2010.
Instanța a constatat că în autorizația nr. 8/16.01.1990 nu s-a specificat o durată pentru care s-a autorizat edificarea construcțiilor respective. Prin urmare, instanța a apreciat că aceste construcții nu au caracter provizoriu în sensul dispozițiilor Legii nr. 50/1991.
Nefiind construcții cu caracter provizoriu, rezultă că este nelegală emiterea unei dispoziții de demolare a acestor construcții în temeiul art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 care se referă doar la construcții cu caracter provizoriu sau la construcții pentru care nu există autorizație de construire. Or, construcțiile pentru care s-a emis autorizația nr. 8/16.01.1990 nu se încadrează în niciuna dintre cele două categorii.
Raportat la textul legal în temeiul căruia s-a emis dispoziția nr. 4285/11.10.2010, sunt neîntemeiate susținerile pârâtului potrivit cărora dispoziția contestată s-a emis întrucât construcțiile au fost edificate fără respectarea autorizației de construire emisă. Astfel, instanța a constatat că pentru desființarea construcțiilor edificate fără respectarea autorizației de construire, Legea nr. 50/1991 instituie o altă procedură, respectiv cea reglementată de art. 26- 32, conform cărora fapta constituie contravenție și se constată printr-un proces verbal. Dispoziția nr. 4285/11.10.2010, pe lângă faptul că nu s-a emis în temeiul acestor dispoziții legale, nu respectă nici procedura prevăzută de lege pentru desființarea construcțiilor ridicate fără respectarea autorizației de construire.
În consecință, având în vedere faptul că dispoziția nr.4285/11.10.2010 s-a emis doar în temeiul art.33 alin.1 din Legea nr.50/1991, precum și faptul că, așa cum s-a arătat mai sus, construcțiile edificate în temeiul autorizației nr.8/1990 nu au caracter provizoriu, instanța a apreciat că dispoziția sus menționată este nelegală în ceea ce privește demolarea construcțiilor edificate în temeiul autorizației nr.8/1990.
Referitor la construcțiile pentru care s-a emis autorizația nr.20/1990, instanța a reținut că aceste construcții nu au făcut obiectul dispoziției contestate.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art.33 alin.1 din Legea nr.50/1991 republicată și art.8, 10 și 18 din Legea nr.554/2004, instanța a admis în parte acțiunea și a anulat în parte dispoziția nr.4285/11.10.2010 cu privire la demolarea construcțiilor executate în temeiul autorizației de construire nr.8/1990.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs recurentul pârât P. M. S. M. , solicitând admiterea recursului modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantei.
Apreciază că nu există nicio împrejurare legată de starea de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială în privința legalității actului administrativ atacat, atâta timp cât dispoziția primarului este întemeiată pe prevederile art.33 alin.1 și 2 din Legea 50/1991.
Autorizația invocată a fost dată pentru câteva asociații de locatari de pe raza municipiului, în mod temporar și doar pentru copertine pentru parcare acoperită. Însă cetățenii au ridicat garaje pe domeniul privat al municipiului, cu încălcarea prevederilor autorizațiilor emise de municipalitate.
În urma controalelor efectuate de către angajații instituției la fața locului s-a stabilit că niciunul dintre garajele existente pe domeniul privat al municipiului nu respectă autorizațiile depuse de reclamanți în probațiune. Lucrările care au fost autorizate prevăd copertine pentru parcare cu următoarele caracteristici tehnice : fundații de beton, structură metalică, închiderea din plasă de sârmă, acoperiri structură metalică și învelitoare din plăci de azbociment. Garajele existente au alte caracteristici tehnice decât cele stabilite prin autorizații, așa cum reiese din procesele verbale de constatare și control din data de 26.10.2010 și din data de 28.10.2010. Or, asemenea construcții nu au făcut obiectul niciunei autorizații de construire și, prin urmare, sunt executate fără autorizație.
Pe de altă parte, un singur garaj ocupă locul a două autovehicule, care ar putea fi parcate pe acel loc în urma amenajării zonei de către municipiu în scopul sporirii confortului locuitorilor și pentru a da un aspect modern zonei respective. Nedemolând aceste garaje, aspectele estetic și funcțional al spațiului dintre blocuri ar lăsa de dorit, iar scopul investiției municipalității ar rămâne lipsit de eficacitate, neproducându-și efectul dorit de cetățeni și de autorități.
În drept a invocat art. 3041 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 50/1991, precum și textele legale invocate
Intimata reclamantă A. L. S. Bl.K 30 – 39, 41 – 42 S. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
A arătat că garajele au fost construite în baza autorizației de construire nr.8/1990, eliberată în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la acea dată, respectiv Decretul nr.144/1958.
Autorizația a fost eliberată pe o durată nedeterminată, iar garajele au fost construite în conformitate cu mențiunile din autorizație. Reglementările legale în vigoare, Legea 51/1991, prevăd în ce condiții se poate dispune demolarea unei construcții.
Mai a arătat totodată că nu rezultă din nici un înscris caracterul provizoriu al garajelor.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în baza art.3041 Cod procedură civilă, s-a constatat că recursul declarat de pârât este întemeiat.
În baza art.274 Cod procedură civilă au fost obligați reclamanții intimați la plata către pârâtul recurent a sumei de 2,15 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa de timbru.
