Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. COMPETENTA CURTII DE CONTURI PRIVIND VERIFICAREA MODULUI DE CALCULARE, RETINERE SI VIRARE A IMPOZITULUI DATORAT PE VENITURILE DIN SALARII SI A CONTRIBUTIEI INDIVIDUALE LA ASIGURARI DE SANATATE.
Impozitul pe si contributia individuala la asigurarile de sanatate datorate de angajati nu face parte din patrimoniul public sau privat al unitatii administrative si astfel nu poate sa faca obiectul controlului de catre Curtea de Conturi potrivit art.16 si 21 din Legea 94/1992.
Angajatii unitatii administrative sunt beneficiarii venitului brut realizat ce consta în salarii si alte drepturi salariale si tot ei datoreaza impozitul si contributia la bugetul consolidat. Unitatea administrativ teritoriala are doar obligatia de a calcula si a retine sumele datorate din venitul contribuabililor, fara a avea aceste sume în patrimoniul lor.
Prin 300/CA din 9.11.2006 a Tribunalului Bihor s-a admis în parte încheierea nr.83/29.11.2005 înaintata de Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu pârâta si persoana juridica pagubita Comuna Sânmartin si cu pârâtii C.D., P.L., P.E., P.S.D. si P.V. si în consecinta a obligat pe pârâta Comuna Sânmartin la plata sumelor de 4006 lei dobânzi aferente impozitului pe venit, 1337 lei dobânzi aferente contributiei individuale datorate bugetului asigurarilor sociale de sanatate, 1143 lei penalitati de întârziere în plata impozitului pe venit si 109 lei penalitati de întârziere în plata contributiei individuale la bugetul asigurarilor sociale de sanatate.
Au fost obligati pârâtii C.D., P.E. si P.V. sa plateasca persoanei juridice pagubite Comuna Sânmartin 3346 lei despagubiri civile, iar pârâtii P.L., P.E. si P.V. sa plateasca persoanei juridice pagubite Comuna Sânmartin suma de 3154 lei despagubiri civile.
S-a respins ca nefondata încheierea de sesizare fata de pârâtul Popa Sorin Daniel.
Pentru a pronunta astfel instanta de fond a retinut ca controlorii financiari ai Directiei de Control Financiar Ulterior a camerei de Conturi Bihor au efectuat controlul privind modul de formare, de administrare si de încredintare a resurselor bugetelor unitatilor administrativ- teritoriale, precum si modul de gestionare a patrimoniului public si privat al Comunei Sânmartin în perioada 2.11.2005-21.11.2005. S-a contatat ca în aceasta perioada în baza contractului colectiv de s-au acordat anumite drepturi cu caracter social salariatilor unitatii administrativ- teritoriale, iar pe perioada februarie- decembrie 2004 nu au calculat si nu au varsat la bugetul consolidat al statului impozitul pe venit, contributia la asigurari de sanatate si a contributiei individuale, aceste sume fiind achitate cu mare întârziere numai la 21.11.2005.
Pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit aferent drepturilor sociale acordate salariatilor, pârâta datoreaza dobânzi în temeiul art. 108 alin.6 din OG 92/2004 de 0,06 % pe zi de întârziere de la data fiecarei plati pâna la 31.08.2005 si de 0,05 % începând de la aceasta data pâna la plata impozitului pe venit, 21.11.2005. Dobânzile datorate de pârâta sunt în suma de 4006 lei.
Pentru aceeasi suma pârâta datoreaza penalitati de întârziere de 0,5 %/zi pâna la 31.08.2005 potrivit art. 3 din OG 26/2001 si de 0,6%/ zi începând din 1.09.2005 în baza art. 120 din OG 92/2003 pâna la data platii impozitului pe venit datorat.
Penalitatile de întârziere în plata impozitului pe venit sunt în suma de 1143 lei RON.
Pentru plata cu întârziere a contributiei individuale de 6,5 % la bugetul asigurarilor sociale de sanatate pârâta datoreaza dobânzi de 1337 lei RON si penalitati de întârziere în suma de 109 lei RON.
S-au încalcat dispozitiile art. 56 din legea 571/2003, art. 51 din OG 150/2002, art. 84 din HG 44/2004 si art. 14 alin.4 si 5 din OG 110/1999.
Statele de plata în baza carora s-au platit drepturile sociale si în care nu au fost calculate, evidentiate si retinute la sursa impozitul pe venit si contributia individuala la bugetul asigurarilor sociale de sanatate au fost întocmite de pârâta P.V. si poarta viza de control financiar preventiv al pârâtei P.E.- referent contabil.
Plata acestor drepturi sociale a fost dispusa în perioada februarie – iunie 2004 de pârâtul C.D.- primar si ordonator principal de credite, iar în perioada iulie – decembrie 2004 de catre pârâtul P.L., primar si ordonator principal de credite.
Prin aceste abateri cu caracter financiar pârâtii C.D., P.L., P.E. si P.V. au încalcat prevederile art. 58 din Legea 571/2003, art. 51 alin.2 din OG 150/2002, art. 84 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003 si ale art. 14 alin.4 si 5 din OG 119/1999 cu consecinta obligarii persoanei juridice pagubite, Comuna Sânmartin, la plata sumei totale de 6.500 lei RON cu titlul de dobânzi si penalitati de întârziere, care constituie prejudiciul pentru aceasta.
S-a constatat ca dobânzile si penalitatile de întârziere în plata impozitului pe venit si a contributiei individuale la asigurarile sociale sunt în suma de 3346 lei RON, iar dobânzile si penalitatile de întârziere în plata impozitului pe venit si a contributiei la asigurarile sociale de sanatate în perioada iulie – decembrie 2004 si nevirate sunt în suma de 3154 lei.
S-a constatat ca pârâtul P.S.D. a fost numit în functia de sef birou prin Dispozitia nr.182/8.08.2005 si ca acesta nu a savârsit niciuna din abaterile cu caracter financiar care sa atraga obligarea persoanei juridice la plata de dobânzi si penalitati de întârziere.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs C.D. solicitând modificarea sentintei cu privire la obligarea lui în solidar cu P.E. si P.V. la plata sumei de 3346 lei despagubiri civile.
În motivarea recursului arata ca, Comuna Sânmartin nu a înregistrat pagube civile pentru neplata impozitului si a contributiei de 6,5 % pentru drepturile sociale acordate salariatilor deoarece comuna îsi pastreaza disponibilitatile în trezoreria statului, unde nu se calculeaza dobânzi pentru sumele disponibile în conturile acesteia.
În subsidiar a aratat ca în masura în care este legala calcularea de dobânzi si penalitati,aceasta trebuie calculata împotriva salariatilor.
Împotriva acestei sentinte au mai declarat recurs P.E. si P.L. solicitând modificarea sentintei în sensul respingerii sesizarii Curtii de Conturi privind obligarea lor în solidar la plata sumei de 6500 lei despagubiri civile.
În motivarea recursului arata ca pentru a putea fi obligati la plata unor sume de bani cu titlu de despagubiri catre Comuna Sânmartin, trebuie sa existe un prejudiciu. Ori nu s-a înregistrat nici un prejudiciu, deoarece atât impozitul pe venit, cât si contributia individuala la bugetul asigurarilor de sanatate au fost achitate în totalitate.
Comuna Sânmartin nu a înregistrat pagube civile pentru neplata impozitului si a contributiei pentru drepturile sociale acordate salariatilor.
Verificând legalitatea si temeinicia sentintei atacate cu recurs sub aspectul motivelor invocate de recurenti se constata ca recursurile sunt fondate.
Potrivit art.16 din Legea 94/1992, în vigoare la data controlului, Curtea de Conturi îsi exercita functiunea de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, de administrare si de întrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, precum si asupra modului de gestionare a patrimoniului public si privat al statului si al unitatilor administrativ- teritoriale.
Totodata se retine în acest articol ca prin controlul sau Curtea de Conturi urmareste respectarea legii în gestionarea mijloacelor materiale banesti si analizeaza calitatea gestiunii financiare din punct de vedere al economicitatii, eficientei si eficacitatii.
Art.21 prevede ca, controlul exercitat de Curtea de Conturi este ulterior si priveste respectarea dispozitiilor legale privind gestionarea si folosirea fondurilor publice.
Rezulta deci ca, ceea ce putea face obiectul controlului era modul de gestionare a patrimoniului public sau privat al unitatii administrativ- teritoriale- Comuna Sânmartin. Astfel, sumele controlate trebuia sa faca parte din gestiunea Primariei Sânmartin.
Ori, impozitul datorat, cum si contributia individuala sunt fonduri publice si fac parte din patrimoniul public sau privat al unitatii administrativ teritoriale controlate si nu din patrimoniul unitatii administrativ – teritoriale controlate. Aceste fonduri sunt administrate de organele financiare. Contribuabil pentru plata impozitului, respectiv pentru contributia individuala potrivit art.39 din Legea 571/2003 si art.51 alin. 2 din OG 150/2002 este beneficiarul venitului supus impozitului si platii contributiei individuale.
Unitatea administrativ- teritoriala nu gestioneaza aceste fonduri, ea este doar un intermediar între contribuabil si beneficiarul acestor sume si anume: organele fiscale si Casa de Asigurari de Sanatate, care are obligatia doar de a calcula, a retine si a vira aceste sume în favoarea bugetului consolidat al statului. Aceasta obligatie este impusa de Legea 571/2003, respectiv OG 150/2002 în sarcina unitatii administrativ teritoriale în calitate de angajator, sarcina care o au tot angajatorii care platesc venituri supuse impozitarii sau din care se datoreaza contributii individuale.
De altfel în obiectul controlului se arata expres ca se refera la modul de formare, de administrare si de întrebuintare a resurselor bugetelor unitatilor administrativ – teritoriale, precum si la modul de gestionare a patrimoniului public si privat al Comunei Sânmartin.
Nici impozitul pe venit si nici contributia individuala ce datoreaza angajatii nu constituie patrimoniul public sau privat al Comunei Sânmartin, aceasta unitate administrativ – teritoriala având o singura obligatie impusa tuturor platitorilor de venituri salariale de a retine la sursa sumele datorate de angajati si a le varsa în termen în bugetul consolidat.
Sumele retinute ca nefiind achitate în termen se refera la modul de încasare si de administrare a bugetului de stat si nu al bugetului comunei verificate.
Daca unitatea administrativ – teritoriala a achitat cu întârziere sumele datorate, controlul modului de a acestor obligatii bugetare revine organelor fiscale, respectiv ale asigurarilor de sanatate, deoarece nu este vorba de gestionarea resurselor financiare ale unitatii administrativ – teritoriale.
Asa cum corect sustin recurentii, prin activitatea lor nu s-a înregistrat nici o paguba în patrimoniul Primariei atâta timp cât organele fiscale nu au constatat plata cu întârziere a obligatiilor fiscale si nu a fost obligata comuna la plata vreunei sume cu titlu de dobânzi si penalitati pentru încalcarea vreunei obligatii impuse de legislatia fiscala privind modul de executare a creantelor bugetare.
Este drept ca în prezenta cauza prin obligarea Primariei la plata majorarilor si penalitatilor se va crea o paguba în sarcina Primariei, dar obligarea primariei sa plateasca tertilor o suma cu titlu de datorie depaseste obiectul de activitate al Curtii de Conturi deoarece asa cum este definita de Legea 94/1992 acest organ verifica modul de gestionare a patrimoniului public si privat al unitatilor administrativ – teritoriale, exercita un control ulterior în ce priveste respectarea dispozitiilor legale privind gestionarea si folosirea fondurilor publice si nu modul în care îsi îndeplineste obligatiile fata de terti, respectiv modul în care se face virarea sumelor datorate de angajati în bugetul statului. Aceasta activitate revine organelor fiscale, iar cele doua activitati ale Curtii de Conturi si ale organelor fiscale nu se pot suprapune.
Pentru aceste considerente în baza art.304 pct.9 si 312 pct. 2 si 3 Cod procedura civila s-au admis recursurile, s-a modificat sentinta în sensul respingerii în întregime a încheierii de sesizare.
În prezenta cauza se constata ca mai multe persoane au fost împreuna pârâte, iar prin natura raportului juridic dedus judecatii si anume: competenta Curtii de Conturi de a face verificari care nu au legatura cu gestionarea patrimoniului unitatii administrativ – teritoriale, efectele hotarârii se întind asupra tuturor pârâtilor, pentru care în baza art.48 pct. 2 Cod procedura civila se respinge în întregime încheierea de sesizare.
Sursa primara
Sentinta nr.300/CA/9.11.2006 – a Tribunalului Bihor ;
Dosar nr.6209/2005;
Decizia nr.91/CA/11.04.2007 a Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal;
Dosar nr.494/35/CA/2007;
Temei de drept
– art.16 si 21 din Legea nr.94/1992, art.39 din Legea 571/2003 si art.51 alin.2 din OG 150/2002.
