– art.1 şi urm. din Legea 554/2004;
-art.52, 146 din Legea 128/1997;
– art.304 pct.3, 312 Cod procedură civilă.
Competenţa materială de soluţionare a acţiunii în anularea fişei de evaluare anuale a personalului didactic aparţine instanţei specializate în dreptul muncii şi nu instanţei de contencios administrativ, câtă vreme legiuitorul în cuprinsul prevederilor legale nu a stabilit în mod expres că ar aparţine competenţa de soluţionare a cauzei, instanţei de contencios administrativ.
Prin Sentinţa nr.442/CA din 06.05.2010, Tribunalul Bihor a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei invocată de pârâtă, a respins acţiunea formulată de reclamanta N.C. în contradictoriu cu pârâţii COLEGIUL TEHNIC “D.L.” şi INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN BIHOR şi a obligat reclamanta în favoarea pârâtului COLEGIUL TEHNIC “D.L.” la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, rămânând în pronunţare asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, invocată de pârâtă, conform dispoziţiilor art. 137 a.l.1 C.pr.civ., instanţa de fond a reţinut că, pe seama reclamantei, având calitatea de profesor în cadrul Colegiului tehnic „D.L.”s-a emis fişa de evaluare a profesorului pentru anul şcolar 2007-2008 prin care i s-a acordat calificativul „bine”, corespunzător celor 76 de puncte obţinute. Reclamanta a contestat acest calificativ prin plângerea prealabilă adresată pârâtului, înregistrată sub nr.1403/29.09.2008.
Pârâtul a răspuns reclamantei prin adresa nr.1501 din data de 14.10.2008, comunicată reclamantei la data de 15.10.2008, arătând că îşi menţine calificativul acordat prin fişa de evaluare.
Ca urmare a răspunsului obţinut, reclamanta a purtat o corespondenţă cu pârâtul de rândul 2, Inspectoratul Şcolar Judeţean, această instituţie comunicându-i că nu e de competenţa sa schimbarea calificativelor, fiind îndrumată să se adreseze instanţei de judecată.
În conformitate cu dispoziţiile art.11 al.1lit.a) din L.554/2004 cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
Ori, în cazul reclamantei, răspunsul la plângerea prealabilă i s-a comunicat la data de 15.10.2008, în vreme ce acţiunea adresată instanţei a fost promovată la data de 04.06.2009, deci cu depăşirea termenului de 6 luni, care, în conformitate cu dispoziţiile al.5 din art.11 este termen de prescripţie, cu toate consecinţele care decurg de aici.
Este adevărat că legiuitorul, a reglementat, la al.2 art.11 posibilitatea introducerii cererii şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an, pentru motive temeinice. Reclamanta nu a invocat vreo situaţie specială în care s-a aflat şi care să o îndreptăţească să se prevaleze de dispoziţiile al. 2.
Faptul că s-a adresat unei instituţii necompetente – Inspectoratul Şcolar Judeţean – echivalează cu necunoaşterea legii, ceea ce nu se încadrează în sintagma „motive temeinice”.
Pentru aceste considerente, instanţa a constatat că este întemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, invocată de pârât şi astfel a admis-o şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea reclamantei ca fiind prescris dreptul la acţiune.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Bihor.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, în primul rând pentru că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea sa pe cale de excepţie, reţinând că aceasta este prescrisă, fără a ţine cont de împrejurarea că, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/ 2004, plângerea se poate adresa şi organului administrativ ierarhic superior celui care a emis actul atacat, care în speţă este Inspectoratul Şcolar Judeţean, în raport de al cărui răspuns, plângerea formulată de reclamantă este depusă în termen.
În al doilea rând, recurenta a arătat că, deşi iniţial a fost şi ea de acord cu opinia că actul atacat are natura unui act administrativ unilateral, apreciază că totuşi acesta reprezintă un act emis în baza raporturilor de muncă, fiind anexă la contractul său de muncă (fişa de evaluare fiind supusă votului şi aprecierii cadrelor didactice), având deci natura unui act de dreptul mucii, situaţie în care, competenţa aparţine instanţei specializate în soluţionarea acestor categorii de litigii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Colegiul Tehnic „D.L.” a solicitat respingerea recursului de faţă.
Aceeaşi poziţie a fost exprimată şi de către intimatul Inspectoratul Şcolar prin întâmpinarea depusă la dosar.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3041 Cod de procedură civilă, Curtea de Apel Oradea a reţinut că, prin plângerea înregistrată la data de 04. 06. 2009 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii, să se dispună anularea fişei de evaluare a profesorului, în vederea acordării calificativului anual (2007/2008) şi întocmirea pe seama sa a unei noi fişe în urma reevaluării, restituirea sumei reţinută din salariu pentru cele patru ore tăiate în zilele de 8 şi 9 noiembrie 2007, obligarea pârâţilor la daune şi cheltuieli de judecată, cererea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr.554/2004; ordinul nr.4925/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitare, Legea nr. 84/ 1995.
Prin încheierea dată în şedinţa publică din 10.12.2009, Tribunalul Bihor – secţia civilă, având în vedere temeiul de drept invocat în contestaţie art.1 alin.2 din Legea nr.554/2004, precum şi poziţia de neopunere a pârâtului de rândul 1, a transpus cauza la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bihor, care soluţionând litigiul, a pronunţat sentinţa atacată cu prezentul recurs.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente …”, iar potrivit alin. 2 din acelaşi text de lege, „se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.
Potrivit art.2 alin.1 lit.b) din Legea nr.554/ 2004, autoritatea publică este „orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public…”, iar actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice …”.
În speţă, capătul principal al cererii cu care a fost investită instanţa spre soluţionare, a fost anularea fişei de evaluare pe anul şcolar 2007/ 2008 privind-o pe reclamanta recurentă.
Art.52 alin.1 din Legea nr.128/1997, actualizată, privind Statutul personalului didactic, stabileşte că, evaluarea personalului didactic de predare, a celui auxiliar, de conducere, de îndrumare şi de control, se face anual, conform fişei de evaluare elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
La alineatele 2 – 6 din acelaşi text de lege, se arată modalitatea în care se procedează la notarea personalului evocat mai sus, procedura de evaluare care se declanşează prin autoevaluare, fişa de evaluare pentru personalul didactic de predare fiind vizată, după caz, de către şeful de catedră sau de către responsabilul comisiei metodice şi de către directorul unităţii şcolare, fiind analizată apoi de consiliul de administraţie, care, în prezenţa persoanei în cauză, decide asupra punctajului final.
Potrivit alin. 6 al art.52 din lege, „fişa de evaluare constituie un document de bază pentru stabilirea drepturilor salariale, pentru promovare şi accesul la programele de perfecţionare”.
Art.146 din Legea nr.128/1997, stipulează următoarele: „În măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziţii din legislaţia muncii”.
Legea privind statutul cadrelor didactice este, în condiţiile art.72 din României, o lege organică şi, în măsura în care legiuitorul a înţeles să excludă expres anumite categorii de persoane de la aplicarea sa, soluţionarea de către instanţa de contencios administrativ a pricinilor referitoare la acestea nu poate avea loc decât dacă, prin legi speciale s-a prevăzut o astfel de competenţă.
Aşadar, dispoziţiile exprese, atributive de competenţă, din legile speciale, sunt obligatorii, dar numai pentru situaţiile la care se referă, nefiind posibilă extinderea excepţiei.
Din economia actului normativ mai sus evocat, rezultă că raporturile în care se află cadrele didactice sunt raporturi de muncă şi nu de serviciu, actul normativ făcând referiri (de exemplu art. 17) la contractul de muncă.
Prin art.18 din lege se prevede în mod expres că revin în competenţa instanţei de contencios administrativ acţiunile împotriva modului de soluţionare a contestaţiilor privind „mobilitatea personalului didactic”, dar şi acestea pentru învăţământul preuniversitar.
Dacă sub acest aspect s-a apreciat că dispoziţia legală specială este clară şi cauzele de această natură revin în competenţa instanţei de contencios, nu acelaşi lucru se poate spune despre celelalte litigii.
Faptul că, fişa de evaluare este elaborată de către Ministerul Educaţiei, nu prezintă relevanţă sub aspectul stabilirii naturii juridice a cauzei, deoarece ministerul nu a acţionat în regim de putere publică, textul art. 52 al Legii nr. 128/ 1997 arătând, fără nici un echivoc, modul în care se efectuează procedura de evaluare a personalului didactic.
Neexistând o dispoziţie legală expresă care să atribuie competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect anularea fişei de evaluare a profesorului, instanţei de contencios administrativ, aceasta urmează a fi soluţionată potrivit dispoziţiilor din legislaţia muncii, considerente faţă de care, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. 6 coroborat cu art. 304 pct. 3 Cod de procedură civilă, a admis ca fondat recursul, a casat Sentinţa nr.442/CA/06.05.2010 a Tribunalului Bihor şi a trimis cauza pentru o nouă judecare secţiei civile a Tribunalului Bihor, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.
(Decizia nr.998/CA/18.11.2010 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
