RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. CONSILIERI JURIDICI NUMIŢI ÎN FUNCŢII PUBLICE – SPORURI DE MOBILITATE ŞI CONFIDENŢIALITATE Contracte de muncă


Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. CONSILIERI JURIDICI NUMITI ÎN FUNCTII PUBLICE – SPORURI DE MOBILITATE SI CONFIDENTIALITATE.

Consilierii juridici numiti în functii publice nu beneficiaza de sporuri de confidentialitate si mobilitate atâta vreme cât legiuitorul în cuprinsul actelor normative privitoare la salarizarea functionarilor publici nu a prevazut acordarea lor pentru consilierii juridici; între acestia si alte categorii de functionari publici carora li s-au acordat de legiuitor sporuri nu exista deoarece nu presteaza acelasi gen de activitati; stipularea în cuprinsul statutului consilierilor juridici a posibilitatii obtinerii acestor sporuri prin negociere nu echivaleaza cu acordarea lor în mod automat, atâta vreme cât statutul nu poate fi încadrat în categoria actelor normative.

Prin sentinta nr.219/CA din 4 iulie 2006 pronuntata în dosar nr.2719/CA/2005, Tribunalul Bihor a respins actiunea în contencios administrativ formulata de reclamantii A.A., B.A., C.M.E., N.M.D., O.M.S., V.R.A., C.T.M., C.A.A., C.N.G., D.E.F., P.M.R. si R.A. în contradictoriu cu pârâta Directia Generala a Finantelor Publice, pentru emiterea unei decizii privind acordarea sporului de mobilitate si confidentialitate si suportarea cheltuielilor de reorganizare a profesiei.

Pentru a pronunta astfel, instanta a avut în vedere ca reclamantii sunt numiti în functii publice de consilieri juridici la Directia Generala a Finantelor Publice si sunt înscrisi în Asociatia Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar Bancar.

Prin referatul înregistrat la nr.31126/15.03.2006, reclamantii au solicitat conducerii Directia Generala a Finantelor Publice sa emita o decizie prin care sa li se acorde un spor de mobilitate si confidentialitate în cuantum de 30% la salariul de încadrare si aprobarea suportarii de catre Directia Generala a Finantelor Publice a cheltuielilor ocazionate cu reorganizarea profesiei de în baza Legii 514/2003. Drept urmare, pârâta a comunicat reclamantilor prin adresa ca nu considera ca exista un temei legal pentru acordarea drepturilor cerute de consilierii juridici.

Reclamantilor, în calitate de functionari publici, li s-a aplicat Legea 188/1999 republicata. Functionarul public are un statut legal si nu contractual.

Sporurile cuvenite functionarilor publici, nu pot fi decât cele prevazute în sistemul de salarizare a functionarilor publici.

Stabilirea prin negociere a unor sporuri neprevazute de lege nu sunt compatibile cu statutul si sistemul de salarizare a functionarilor publici.

Legea nu reglementeaza nici suportarea de catre institutia publica a cheltuielilor ocazionate de înscrierea consilierilor juridici în asociatiile profesionale.

În statutul profesiei de consilier juridic se prevede dreptul acestuia de a negocia prestatii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate si clauza de confidentialitate, precum si faptul ca institutia va suporta sau va deconta acestuia cheltuielile pentru reorganizarea profesiei. Însa, acest statut, nu poate fi încadrat în categoria actelor normative adoptate de persoane juridice – altele decât autoritatile publice, care au fost abilitate prin lege sa asigure executarea unei legi.

Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs, în termen reclamantii, solicitând admiterea acestei cai de atac, modificarea hotarârii atacate si admiterea actiunii formulate de acestia, în sensul obligarii pârâtei Directia Generala a Finantelor Publice sa emita o decizie prin care sa opereze modificarile de încadrare si stabilirea drepturilor si obligatiilor consilierilor juridici prin acordarea unui spor de mobilitate si confidentialitate, în cuantum de 30% începând cu data înscrierii în colegiu si sa suporte cheltuielile pentru reorganizarea profesiei, în baza Legii nr.514/2003, ocazionate de : înscrierea în colegiu, achizitionarea robei, a legitimatiei de consilier juridic, a insignei, stampilelor profesionale, precum si a tuturor registrelor de evidenta profesionala.

În motivarea recursului s-a aratat ca hotarârea atacata este neîntemeiata si nelegala, fata de prevederile imperative ale actelor normative în materie, fata de practica judecatoreasca si fata de prevederile legale privind protectia împotriva discriminarii – Legea 514/2003, Statutul profesiei de consilier juridic, codul muncii, Legea 188/1999, Constitutia României, OG 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, modificata si completata, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia nr.111 privind discriminarea în domeniul fortei de si profesiei, adoptata în 1958 de O.I.M.

Instanta de fond, prin restrângerea nejustificata a prevederilor legale în materie, respectiv ca Legea 514/2003 nu ar fi aplicabila consilierilor juridici încadrati la institutiile publice, a exclus nelegal profesia de consilier juridic încadrat la institutiile publice din categoria profesiilor juridice, care se organizeaza ca un corp profesional si se exercita conform Legii 514/2003 si Statutului profesiei de consilier juridic.

Solutia primei instante creeaza astfel o pozitie discriminatorie ce duce la inegalitatea de tratament al membrilor unui corp profesional cu aceleasi obligatii dar nu si cu aceleasi drepturi.

S-a mai aratat în motivarea recursului ca în cauza sunt aplicabile disp. art.16 si 24 alin.2 din Legea 514/2003, art.29 alin.2 din Legea 188/1999, art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art.25 si 26 din Codul muncii.

Intimata pârâta Directia Generala a Finantelor Publice, prin întâmpinarea formulata în cauza, a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece recurentii reclamanti au calitate de functionari publici al caror statut este reglementat de prevederile Legii 188/1999 republicata, ca urmare prevederile Codului muncii nu sunt aplicabile în speta si ca o consecinta a acestui fapt, nu aveau cum sa fie încalcate asa cum sustin recurentii.

Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu, în temeiul disp. art.3041 Cod procedura civila, instanta a constatat ca recursul este neîntemeiat. Solutia de respingere a actiunii formulate de recurentii reclamanti este corecta, deoarece pentru acordarea drepturilor cerute de acestia prin actiune, respectiv sporul de mobilitate si confidentialitate si suportarea de catre intimata a cheltuielilor de reorganizare a profesiei, nu exista un temei legal.

Recurentii reclamanti detin functiile publice de consilieri juridici în cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice, prin numire în aceste functii, situatie în care conform disp. art.3 din Legea 514/2003 privind statutul consilierilor juridici conform carora “consilierul juridic numit în functie are statutul functionarului, potrivit functiei si categoriei acesteia”, acestora le sunt aplicabile dispozitiile cuprinse în legea 188/1999 privind statutul functionarului public, precum si prevederile legale privind salarizarea functionarilor publici cuprinse în acte normative speciale.

Prin urmare, drepturile salariale si alte drepturi ale functionarilor publici, inclusiv sporurile, trebuie sa fie expres prevazute de lege. Dispozitiile legale privind salarizarea functionarilor publici, respectiv OUG 92/2004 si OUG 2/2006 nu prevad pentru functionarii publici care îndeplinesc functiile publice de consilieri juridici acordarea sporurilor de mobilitate si confidentialitate cerute de catre reclamanti si nici suportarea de catre institutia publica a cheltuielilor de reorganizare a profesiei.

Nici dispozitiile legale invocate de catre reclamanti în actiune, respectiv Legea 514/2003, Legea 53/2003, Legea 188/1999, Codul muncii nu prevad acordarea acestor sporuri pentru consilierii juridici, iar în ceea ce priveste Statutul profesiei de consilier juridic publicat în Monitorul Oficial 684/2004, acesta nu reprezinta un act normativ si nu poate fi avut în vedere de catre instanta la admiterea recursului.

Referitor la motivul privind discriminarea, invocat de recurenti, s-a constatat ca acestia nu sunt supusi discriminarii în raport de alti consilieri juridici angajati în alte institutii publice sau numiti în functia de consilier juridic, prevederile legale ce reglementeaza activitatea consilierilor juridici, atât pentru cei angajati cât si pentru cei numiti nu prevad, asa cum am aratat mai sus, acordarea drepturilor solicitate de catre recurentii reclamanti prin actiunea formulata.

Practica judiciara invocata de catre recurenti nu constituie izvor de drept, astfel ca aceasta nu poate constitui temei legal pentru admiterea actiunii.

În ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor Legii 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic s-a constatat ca instanta de fond nu a restrâns aplicarea acestora doar pentru consilierii juridici angajati ci a aratat ca prin aceste prevederi legale nu se deroga de la statutul legal al functionarilor publici sub aspectul salarizarii si acordarii drepturilor salariale, respectiv ca nici Legea 514/2003 nu cuprinde o reglementare în sensul celor doua sporuri de mobilitate si de confidentialitate si nici în sensul suportarii de catre institutia publica a cheltuielilor ocazionate de înscrierea consilierilor juridici în asociatii profesionale.

Pentru aceste considerente, instanta a constatat ca motivul de recurs prev. de disp. art.304 pct.9 Cod procedura civila, invocat de recurenti este neîntemeiat, hotarârea pronuntata de 0instanta de fond fiind temeinica si legala, motiv pentru care, în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedura civila a fost respins ca nefondat recursul.

Sursa primara

Sentinta nr.219/CA/4.07.2006 -Tribunalul Bihor ;

Dosar 2719/111/2005;

Decizia nr.46/CA/1.03.2007 a Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal;

Dosar 2728/35/2006;

Temei de drept

– Legea 188/1999, Legea 514/2003;

– OUG 92/2004, OUG 2/2006.