Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 1532 din data de 08.04.2013
SECȚIA A II – A CIVILĂ, DE ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. CONSTATAREA DIZOLVĂRII DE DREPT A CONSILIULUI LOCAL.
art.40 alin.1 din Legea nr.215/2001;
art.55 alin.1 lit.a din Legea nr.215/2001.
Nu au putut fi primite susținerile recurentului cu privire la nemotivarea hotărârii primei instanțe, deoarece aceasta, în mod legal și temeinic, a făcut aplicarea art. 40 alin.1 și art. 55 alin. 1 lit. a din Legea nr. 215/2001, reținând că pentru dizolvarea consiliului local este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv neîntrunirea acestuia timp de două luni consecutiv și convocarea acestuia pentru ședințe în mod legal, fără ca legiuitorul să diferențieze în funcție de caracterul ordinar sau extraordinar al ședințelor.
Nu au putut fi primite susținerile recurentului cu privire la nemotivarea hotărârii primei instanțe, deoarece aceasta, în mod legal și temeinic, a făcut aplicarea art. 40 alin.1 și art. 55 alin. 1 lit. a din Legea nr. 215/2001, reținând că pentru dizolvarea consiliului local este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv neîntrunirea acestuia timp de două luni consecutiv și convocarea acestuia pentru ședințe în mod legal, fără ca legiuitorul să diferențieze în funcție de caracterul ordinar sau extraordinar al ședințelor.
Interpretarea noțiunii de întrunire propusă de recurentul-pârât nu a putut fi reținută deoarece dacă ar fi admisă o astfel de interpretare ar însemna, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, ca și în situația în care la ședință ar fi prezenți doar doi consilieri, să se considere că a avut loc o întrunire a consiliului local. Or, într-o astfel de situație, cazul de dizolvare prevăzut de legiuitor nu ar mai avea aplicabilitate aproape niciodată, ceea ce ar contraveni principiului de interpretare logică actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat, și în plus ar fi nesocotită intenția legiuitorului să existe o activitate efectivă a legiuitorului local.
Interpretarea noțiunii de întrunire propusă de recurentul-pârât nu a putut fi reținută deoarece dacă ar fi admisă o astfel de interpretare ar însemna, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, ca și în situația în care la ședință ar fi prezenți doar doi consilieri, să se considere că a avut loc o întrunire a consiliului local. Or, într-o astfel de situație, cazul de dizolvare prevăzut de legiuitor nu ar mai avea aplicabilitate aproape niciodată, ceea ce ar contraveni principiului de interpretare logică actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat, și în plus ar fi nesocotită intenția legiuitorului să existe o activitate efectivă a legiuitorului local.
Faptul că s-ar fi urmărit cu știință dizolvarea consiliului local și consilierii care au convocat ședința extraordinară din 30.10.2012 nu s-au prezentat la ședință nu are relevanță în cauză, dizolvarea de drept a consiliului local fiind mai mult decât o simplă sancțiune de drept administrativ, respectiv o măsură de depășire a unui blocaj instituțional, astfel că nu se pune problema cercetării culpei individuale a consilierilor.
Faptul că s-ar fi urmărit cu știință dizolvarea consiliului local și consilierii care au convocat ședința extraordinară din 30.10.2012 nu s-au prezentat la ședință nu are relevanță în cauză, dizolvarea de drept a consiliului local fiind mai mult decât o simplă sancțiune de drept administrativ, respectiv o măsură de depășire a unui blocaj instituțional, astfel că nu se pune problema cercetării culpei individuale a consilierilor.
Cu privire la pronunțarea primei instanțe fără a face referire la datele de identificare ale entității dizolvate, Curtea a constatat că acest motiv este nepertinent, deoarece există un singur Consiliu Local al Comunei B., instituția fiind identificată prin sediu și circumscripție, astfel că nu se poate vorbi în mod serios despre o lipsă de efecte juridice a hotărârii.
Cu privire la pronunțarea primei instanțe fără a face referire la datele de identificare ale entității dizolvate, Curtea a constatat că acest motiv este nepertinent, deoarece există un singur Consiliu Local al Comunei B., instituția fiind identificată prin sediu și circumscripție, astfel că nu se poate vorbi în mod serios despre o lipsă de efecte juridice a hotărârii.
Decizia nr.1532/CA/08.04.2013 a Curții de Apel Oradea – Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.7220/CA/19.12.2012 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată excepția lipsei capacității de exercițiu invocată de pârât, a admis acțiunea formulată de reclamanta Instituția Prefectului – J. B. cu sediul în O. , str. P. T. nr. 5, jud. B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei B. cu sediul în localitatea B. , județul B. A constatat dizolvat de drept Consiliul Local al comunei B. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele :
Consiliul local B. are 13 membri, astfel cum rezultă din procesele verbale depuse la dosar (f. 5, 12). Prin dispoziția nr. 123/21.09.2012 (f.9) primarul comunei B. a convocat o ședință ordinară a Consiliului local B. pentru data de 26.09.2012, convocatorul fiind semnat de către toți consilierii locali în funcție (f. 10). La ședință s-au prezentat doar 6 din cei 13 consilieri, astfel cum rezultă din lista consilierilor prezenți la ședința din data de 26.09.2012 (f. 11). În data de 26. 09.2012 un număr de 6 consilieri locali au convocat o ședință extraordinară a Consiliului local B. pentru data de 30.10.2012, astfel cum rezultă din convocatorul din data de 26.10.2012 (f.7). În data de 30.10.2012 au fost prezenți un număr de 6 consilieri locali la ședință, lipsind toți consilierii care au convocat-o, astfel cum rezultă din procesul verbal depus la dosar (f.8).
Asupra excepției lipsei capacității de exercițiu a pârâtului, instanța a reținut următoarele :
În dreptul administrativ noțiunile de capacitate de folosință, de exercițiu și de personalitate juridică sunt subsumate celei de capacitate administrativă.
Prin capacitate administrativă se înțelege aptitudinea unei persoane de a emite acte administrative.
Consiliile locale sunt organe ale administrației publice locale învestite de lege cu capacitatea de a adopta acte administrative în probleme de interes local. Prin urmare, consiliile locale au capacitate administrativă, având astfel atât capacitate de folosință cât și de exercițiu, în înțelesul specific conferit acestor noțiuni de dreptul administrativ, înțeles distinct de cel din dreptul civil.
Prin urmare, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei capacității de exercițiu invocată de pârât.
Conform art. 55 alin. 1 lit. a din Legea 215/2001 “consiliul local se dizolvă de drept: a) în cazul în care acesta nu se întrunește timp de două luni consecutiv, deși a fost convocat conform prevederilor legale;”;
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că pentru a fi incident acest caz de dizolvare de drept a consiliului local este necesar să fie întrunite în mod cumulativ două condiții, respectiv neîntrunirea acestuia timp de două luni consecutiv și convocarea acestuia pentru ședințe în mod legal.
În lumina textului de lege menționat anterior rezultă că legiuitorul nu a înțeles să diferențieze în această materie în funcție de caracterul ordinar sau extraordinar al ședințelor. Astfel, nu a putut fi reținută susținerea pârâtului din întâmpinare conform căreia ar fi necesar ca ambele ședințe în care consiliul local nu s-a întrunit să fie ordinare. În acest sens, instanța a constatat că atunci când a dorit să facă o astfel de diferențiere, chiar în materia instituției dizolvării consiliului loca, legiuitorul a făcut-o în mod expres, astfel cum rezultă din prevederile art. 55 alin. 1 lit. b din Legea 215/2001, care consacră în alt caz de dizolvare a consiliului local, respectiv acela în care acesta nu a adoptat în trei ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre.
Instanța a constatat că această condiție este întrunită în speță. Astfel, din înscrisurile de la dosar rezultă că timp de două luni consecutiv, respectiv în lunile septembrie și octombrie ale anului 2012, consiliul local nu s-a întrunit.
Nu s-a reținut susținerea pârâtului conform căreia această condiție nu a fost îndeplinită deoarece prin prezența a șase consilieri locali la fiecare din cele două ședințe, consiliul local s-a întrunit, însă nu a putut desfășura activitate în mod legal. Instanța a reținut că noțiunea de întrunire trebuie înțeleasă în sensul că este nevoie de îndeplinirea cvorumului de ședință.
Astfel, potrivit art. 40 alin. 1 din legea 215/2001 “ședințele consiliului local se desfășoară legal în prezența majorității consilierilor locali în funcție.”; Acest text de lege consacră cvorumul necesar pentru ca ședințele de consiliul local să se poată desfășura. În lipsa unui astfel de cvorum, nu se poate considera că la ședința respectivă consiliul local s-a întrunit.
Interpretarea noțiunii de întrunire propusă de pârât nu a putut fi reținută deoarece dacă ar fi admisă o astfel de interpretare ar însemna ca și în situația în care la ședință ar fi prezenți doar doi consilieri, să se considere că a avut loc o întrunire a consiliului local. Or, într-o astfel de situație, cazul de dizolvare prevăzut de legiuitor nu ar mai avea aplicabilitate aproape niciodată. Este știut că o regulă de interpretare a legii este aceea că textele de lege trebuie să fie interpretate în sensul în care produc efecte și nu în sensul în care ar fi lipsite de astfel de efecte. Dacă s-ar reține interpretarea propusă de pârât, cazul de dizolvare de drept prevăzut de lege ar avea aplicabilitate doar în situația în care ar lipsi toți consilierii locali de la ședințe, în toate celelalte cazuri putându-se face doar aplicarea cazului de dizolvare prevăzut de litera b a aceluiași text de lege.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că soluția de interpretare propusă de pârât este contrară și interpretării teleologice a textului de lege, legiuitorul urmărind prin consacrarea acestui caz de dizolvare să evite menținerea unui consiliu local care este inactiv timp de două luni consecutive, simpla întrunire a unor consilieri fără ca aceștia să poată adopta vreo hotărâre din lipsă de cvorum fiind lipsită de relevanță.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de lege, instanța a constatat că și aceasta este îndeplinită. Astfel, instanța a reținut că ambele ședințe au fost convocate de persoane care puteau convoca în mod legal consiliul local, respectiv de primar și un număr de 6 consilieri locali, convocarea s-a făcut în scris, toți consilierii au semnat convocatoarele, fiindu-le adusă la cunoștință ordinea de zi a ședințelor și fiind înștiințați despre data, ora și locul în care urma să aibă loc ședință.
Referitor la termenul în care a fost convocat consiliul local, instanța a constatat că în ceea ce privește ședința din data de 30.10.2012, având în vedere caracterul extraordinar al acesteia, a fost respectat termenul de 3 zile prevăzut de art. 39 alin. 3 din Legea nr.215/2001.
Cu privire la ședința din data de 26.09.2012, instanța a constatat că aceasta a fost convocată în data de 21.09.2012 pentru data de 26.09.2012. În lipsa unei prevederi speciale în Legea nr.215/2001 termenele prevăzute de aceasta se calculează potrivit dreptului comun, adică pe zile libere. Or, calculat în acest fel, termenul de 5 zile prevăzute de art. 39 alin. 3 din Legea nr.215/2001 nu a fost respectat.
Cu toate acestea, instanța a constatat că o astfel de nerespectare a termenului de 5 zile nu este de natură să atragă nelegalitatea convocării, având în vedere că acest termen este unul prevăzut în interesul consilierilor, pentru a le da posibilitatea acestora să ia cunoștință de problemele care urmează a fi dezbătute și să se pregătească pentru ședință. În speță, instanța a constatat că toți consilierii au semnat convocatorul pentru ședința din data de 26.09.2012 și nici unul dintre cei care au lipsit nu au susținut că nu s-au prezentat la ședință deoarece nu au avut timp suficient să se pregătească pentru aceasta. Astfel, neexistând o vătămare, nu intervine nulitatea convocării.
Prin urmare, instanța a constatat că ambele condiții prevăzute de lege pentru dizolvarea de drept a consiliului local sunt îndeplinite.
Este fără relevanță în speță incidența vreunui caz de răspundere disciplinară a consilierilor locali care au absentat de la ședințe, răspunderea disciplinară a acestora fiind o instituție distinctă și independentă de instituția dizolvării consiliului local. Astfel, cele două instituții nu se exclud reciproc, putând coexista în măsura în care condițiile ambelor sunt întrunite.
Pe de altă parte, este fără relevanță în speță și faptul că tocmai consilierii care au convocat ședința de consiliu local au lipsit precum și eventuala intenție a acestora de a se ajunge la dizolvarea consiliului local. Astfel, instanța a reținut că legiuitorul a prevăzut acest caz de dizolvare urmărind protejarea interesului locuitorilor unității administrativ teritoriale de a avea un consiliu local funcțional, care să poată rezolva problemele de interes local. În acest context, legiuitorul nu a condiționat în vreun fel incidența acestui caz de dizolvare de lipsa culpei consilierilor locali.
Pentru toate aceste motive, instanța, a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de lege pentru a interveni dizolvarea de drept a consiliului local, a admis acțiunea și a constatat dizolvat de drept Consiliul Local al comunei B.
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs recurentul pârât Consiliul Local al Comunei B. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea și modificarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond .
A arătat că în mod greșit instanța de fond a admis recursul Instituției Prefectului județului B. și a constatat dizolvarea de drept a Consiliului local al comunei B. Sentința nu este motivata în drept și nici în considerentele sentinței și nici în dispozitiv, nu este inserat temeiul de drept al dizolvării.
Din economia textului art. 55 din Legea nr. 215/2001 se înțelege că imposibilitatea întrunirii consiliului local trebuie să existe în situația în care avem de-a face cu 2 convocări pentru ședințe ordinare de consiliu local. In situația de față avem de-a face cu o ședința ordinară și cu una extraordinară. Din acest motiv consideră că nu sunt întrunite cerințele art. 55 al.l lit. a din Legea nr. 25/2001.
În ceea ce privește noțiunea de întrunire efectivă, a arătat că, de fiecare dată consiliul local s-a întrunit, dar nu s-au putut desfășura în sensul parcurgerii ordinii de zi datorită lipsei consilierilor care au făcut să nu fie întrunită majoritatea cerută de art. 40 din Legea nr. 215/2001. Raportat la aceasta situație, trebuie făcută distincția intre noțiunea de întrunire și cea de desfășurare legală a activității consiliului întrunit în ședință. In speța avem de-a face mai degrabă cu o aplicare a dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 215/2001 și anume necesitatea de a fi sancționați consilierii care au lipsit de 2 ori consecutiv de la ședința de consiliu. A solicitat a se observa ca cei absenți sunt aceiași, mai mult chiar, sunt chiar consilierii care au convocat așa zisa ședința extraordinară de consiliu, pentru data de 30 octombrie 2012, și care nu s-au prezentat la ședință.
Instanța de fond, face confuzie între noțiunea de “cvorum” și noțiunea de “întrunire” și consideră că în situația în care nu există cvorumul legala pentru a se putea lua hotărâri legale, se consideră ca nu s-a întrunit consiliul legal. Consideră greșită o astfel de abordare, și că, dacă aceasta ar fi fost intenția legiuitorului, ar fi fost foarte simplu să indice în textul art. 55 al. 1 lit. a din Legea nr. 215/2001 ca neîndeplinirea cvorumului la doua ședințe consecutive duce la dizolvarea de drept a consiliului local. Dacă ar fi fost așa, nu ar fi fost nevoie de reglementarea din art. 55 al. 1 lit b unde se arată că dizolvarea de drept are loc și atunci când nu s-a adoptat în 3 ședințe ordinare consecutive nici o hotărâre.
În drept a invocat dispozițiile legale menționate în recurs.
Intimata reclamantă prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului declarat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, s-a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Acestea fiind avute în vedere, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
