Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. DATORIE VAMALA.
Declararea marfurilor si prezentarea lor pentru vamuire se face de catre importatori, exportatori sau prin reprezentantii lor prin depunerea unei declaratii vamale scrise si semnate; declaratia vamala nesemnata de catre persoana înscrisa ca si titular al operatiunii vamale nu da nastere în sarcina acestuia la obligatia achitarii datoriei vamale, deoarece declaratia vamala nesemnata este lovita de nulitate si nu poate produce efecte juridice.
– art.31, 42 din Decretul 337/1998, art.141 al.2 din Legea 141/1997, art.1179 si urm. Cod civil.
Prin sentinta nr.105/CA din 7.03.2007 pronuntata în dosar nr.6841/83/2006, Tribunalul Satu Mare a admis actiunea în contencios administrativ înaintata de reclamantul B.G.M. împotriva pârâtilor Directia Generala a Finantelor Publice, Autoritatea Nationala a Vamilor, Directia Regionala Vamala si Biroul Vamal, în sensul ca a anulat Decizia nr. 28950/05.06.2006 emisa de D.G.F.P. privind modul de solutionare a contestatiei nr. 28950/13.04.2006 formulata de reclamant.
A constatat nulitatea Declaratiei Vamale pentru Calatori (de tranzit) nr. 13157/27.06.1997. A anulat Actul Constatator nr.2842/03.12.2001 emis de biroul vamal.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut în vedere ca, declaratia Vamala de Calatori nr.1315/27.06.1997 emisa sub antetul biroului vamal pentru un autoturism ARO 320D, seria sasiu 126190 pe numele lui B.G., prin care s-a acordat un tranzit vamal de 30 de zile la Biroul Vamal S.M., nu a fost semnata de titularul operatiunii de tranzit vamal.
La data de 27.06.1997, data emiterii Declaratiei Vamale, erau în vigoare dispozitiile Decretului nr.337/1981, care la art.31 prevedea “declararea marfurilor si prezentarea lor pentru vamuire se fac de catre importatori, exportatori sau reprezentantii acestora, prin depunerea unei declaratii vamale scrise. Importatorii sau exportatorii pot declara si prezenta marfurile pentru vamuire la unitatile vamale de la frontiera sau din interiorul tarii”, iar la art.42 prevedea “Declaratia vamala pe care organele vamale au acordat liber de vama constituie titlu pentru urmarirea si încasarea taxelor vamale”.
La data emiterii Actului Constatator nr.2842/03.12.2001 de BIROUL VAMAL P. prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului datoriile vamale contestate, erau în vigoare prevederile Legii nr.141/1997 privind Codul vamal al României (publicat în Monitorul Oficial nr.180/01.08.1997). Potrivit art.3 lit.s din acest act normativ “declaratia vamala este actul unilateral cu caracter public, prin care o persoana manifesta în formele si modalitatile prevazute în reglementarile vamale, vointa de a plasa marfurile sub un regim vamal determinat”, iar potrivit art.141 alin.2 din acest act normativ “debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaratiei vamale acceptate si înregistrate”.
Astfel, s-a retinut ca declaratia vamala este un act juridic sub semnatura privata prin care semnatarul acestuia recunoaste introducerea în tara a unei anumite marfi si îsi exprima acordul pentru plata taxelor vamale datorate în legatura cu aceasta, urmând ca, în cazul în care operatiunea vamala nu se încheie prin plata acestor taxe, aceasta sa fie încheiata din oficiu de catre organele vamale.
În speta însa, s-a constatat ca Declaratia Vamala de Calatori nr.1315/27.06.1997 care a stat la baza încheierii din oficiu a operatiunii vamale prin emiterea Actului Constatator nr.2842/03.12.2001 nu îndeplinea o conditie esentiala pentru a produce efectele juridice prevazute de art.42 din Decret 337/1991, respectiv art.141 alin.2 din Legea nr.141/1997, întrucât aceasta nu era semnata de catre declarant. Acest înscris nu putea constitui o dovada a calitatii reclamantului de debitor al vreunei datorii vamale, întrucât acesta nu facea nici proba introducerii în tara a vreunui autoturism, fiind nul ca înscris sub semnatura privata (art.1179 si urm. Cod civil).
În lipsa unei declaratii vamale de tranzit valabile, în virtutea principiului quod nullum est nullum producit effectum (lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru încheierea sa valabila) si a principiului resoluto jure dantis resolbitur jus accipientis (principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial) si actul constatator încheiat în baza acestui înscris nul este lovit de nulitate absoluta.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs pârâtii Directia Regionala Vamala Cluj în nume propriu si în reprezentarea Autoritatii Nationale a Vamilor si Directia Generala a Finantelor Publice.
Pârâtii Directia Regionala Vamala Cluj în nume propriu si în reprezentarea Autoritatii Nationale a Vamilor solicita admiterea recursului, modificarea sentintei în sensul respingerii actiunii în contencios administrativ si mentinerii ca legale si temeinice a actelor administrative atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs a aratat ca în opinia lor materia nulitatii absolute opereaza doar în ceea ce priveste procesele verbale de contraventie, la întocmirea carora sunt necesare îndeplinirea unor conditii de forma a caror lipsa este sanctionata cu nulitatea absoluta.
Legea nu prevede îndeplinirea unor conditii de forma la întocmirea Declaratiilor Verbale de Calatori, iar conditiile de fond sunt îndeplinite.
Pe fond a aratat ca în data de 27.06.1997 cu declaratia vamala de tranzit nr.1315 reclamantul a introdus în tara prin Biroul Vamal P. un autoturism marca ARO.
Reclamantul nu s-a prezentat în termenul stabilit prin declaratia vamala de calatori la Biroul Vamal de destinatie pentru a-si încheia operatiunea de import, ca urmare s-a trecut la încheierea acesteia din oficiu.
Prin actul constatator 2482/3.12.2001 autoritatea vamala a stabilit în sarcina reclamantului suma de 2.890 lei reprezentând drepturi vamale rezultate din operatiunea privind importul autoturismului.
Prin actiune reclamantul a invocat exceptia prescriptiei dreptului de stabilire a obligatiilor fiscale.
Fiind vorba de un control ulterior al autoritatii vamale si în conformitate cu dispozitiile art.4 lit.c din OG nr.11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aplicabile la momentul stabilirii datoriei vamale, titlul de creanta devenit titlu executoriu prin neplata si necontestare este actul constatator nr.2482/2001 încheiat de Biroul Vamal P. în sarcina reclamantului, din oficiu.
În conformitate cu art.61 din Legea 141/1997 privind Codul Vamal “Autoritatea Vamala are dreptul ca, într-o perioada de 5 ani de la acordarea liberului de vama”.
Declaratia vamala de calatori nu cuprinde si nu poate cuprinde sume de plata, fiind asimilata declaratiei vamale sumare.
Pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a solicitat admiterea recursului declarat, desfiintarea în tot a sentintei în sensul respingerii actiunii în contencios administrativ ca netemeinica si nelegala.
În motivarea recursului a aratat ca în data de 27.06.1997 reclamantul a introdus în tara autoturismul ARO pentru care s-a întocmit Declaratia Vamala de Calatori nr.1315/27.06.1996. Acesta avea obligatia de a se prezenta la biroul vamal de destinatie împreuna cu declaratia vamala de tranzit si documentele însotitoare pentru încheierea operatiunii de tranzit si efectuarea formalitatilor vamale de import.
Cum biroul vamal de destinatie nu a confirmat încheierea operatiunii de tranzit, Biroul Vamal P. a procedat la încheierea din oficiu a acestei operatiuni prin Actul constatator nr.2482/2001, act constatator comunicat reclamantului.
Intimatul B.G.M. a solicitat prin “Întâmpinare” respingerea recursurilor ca nefondate.
Cu privire la recursul declarat de recurenta Directia Regionala Vamala – privind exceptia nulitatii titlului de creanta – a aratat ca titlul de creanta având ca obiect o creanta mai mare de 250 lei – este nul ca înscris sub semnatura privata întrucât nu este semnat de el si nu face dovada operatiunii vamale.
Recurenta gresit a afirmat ca “legea nu prevede îndeplinirea unor conditii de forma la întocmirea declaratiilor vamale de calatori”.
În realitate “legea” în speta Regulamentul Vamal aprobat prin Decretul nr.337/1981 – dispune ca “declararea marfurilor si prezentarea lor pentru vamuire se face de catre importator, exportatori sau reprezentantii lor prin depunerea unei declaratii vamale scrise” (art.31 alin.1) si se subîntelege semnate spre a fi apta de a produce efecte juridice.
În legatura cu exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita a drepturilor vamale a învederat ca în mod eronat recurenta a afirmat ca a invocat “exceptia prescriptiei dreptului de stabilire a obligatiilor fiscale”.
În realitate a invocat exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita a drepturilor vamale.
Conform art.4 lit.d din OG 11/1996 privind executarea creantelor bugetare pentru obligatiile de plata în vama titlul de creanta îl constituie declaratia vamala si devine titlu executoriu la data scadentei; prin expirarea termenului de plata prevazut de lege (art.25 alin.2 din OG 11/1996).
Pentru bunurile eliberate pe baza declaratiei vamale, taxele vamale trebuiau platite în termen de 30 de zile de la data declaratiei, mentiune cuprinsa si pe Declaratia vamala pentru calatori nr.1315/27.06.2007, adica cel mai târziu la 27.06.1997.
Executarea silita a unei creante bugetare se poate cere numai în baza unui titlu executoriu iar dreptul se prescrie în termen de 5 ani de la data nasterii sale, în speta termenul legal de 5 ani împlinindu-se la 27.07.2002.
Prin “Întâmpinarea” formulata împotriva recursului declarat de recurenta Directia Generala a Finantelor Publice a invocat exceptia nulitatii cererii de recurs solicitând a se constata nulitatea absoluta a recursului declarat invocând în drept prevederile art. 306 alin.1 si 308 alin.2 Cod procedura civila.
Examinând sentinta prin prisma recursurilor declarate cât si din oficiu în conformitate cu dispozitiile art.3041 Cod procedura civila Curtea de Apel a constatat ca este legala si temeinica recursurile fiind nefondate.
Instanta de fond a retinut în mod corect ca exceptia nulitatii titlului de creanta invocat de reclamant este întemeiata si în consecinta a constatat nulitatea acestuia si în aplicarea principiilor “quod nullum est nullum producit efectum” si “resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis” a anulat si actul constatator nr.2843/3.12.2001 emis de Biroul Vamal P.
În mod gresit recurenta Directia Regionala Vamala Cluj a sustinut ca “legea nu prevede îndeplinirea unor conditii de forma la întocmirea declaratiilor vamale de calatori” si ca materia nulitatii absolute opereaza doar în ceea ce priveste procesele verbale de contraventie.
Instanta de fond a retinut corect ca la data de 27.06.1997 – data emiterii Declaratiei Vamale de Calatori nr.1315 erau în vigoare dispozitiile Decretului nr.337/1998 care la art. 31 dispune ca ” declararea marfurilor si prezentarea lor pentru vamuire se face de catre importatori, exportatori sau reprezentantii lor prin depunerea unei declaratii vamale scrise”.
Pentru a produce efectele juridice prevazute de art.42 din Decretul 337/1991 respectiv art.141 alin.2 din Legea 141/1997 aceasta declaratie trebuia sa fie semnata.
În speta, corect s-a constatat si retinut ca Declaratia Vamala de Calatori nr.1315/27.06.1997 care a stat la baza încheierii din oficiu a operatiunii vamale prin emiterea Actului constatator nr.2842/3.12.2001 nu poate constitui o dovada a calitatii reclamantului de debitor al vreunei datorii vamale, întrucât acesta nu face nici proba introducerii în tara a vreunui autoturism, fiind nul ca înscris sub semnatura privata (art.1179 si urm. Cod civil).
Sustinerea recurentei în sensul ca reclamantul ar fi invocat exceptia prescriptiei dreptului de stabilire a obligatiilor fiscale este eronata prin cererea formulata reclamantul invocând exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita a drepturilor vamale.
Cum nici recurenta Directia Generala a Finantelor Publice nu a invocat motive care sa duca la casarea ori modificarea hotarârii recurate iar motivele de recurs invocate de recurenta pârâta Directia Regionala Vamala Cluj în nume propriu si în reprezentarea Autoritatii Nationale a Vamilor sunt nefondate, în temeiul art.312, 316 Cod procedura civila recursurile au fost respinse.
(Decizia nr.229/CA/6.09.2007 a Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).
