Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. IMPOZIT PE VENIT.
– art.771 din Legea 571/2003.
Transferul dreptului de proprietate asupra unui teren în privinta caruia partile au convenit tranzactionarea printr-un de vânzare cumparare, are loc la data ramânerii definitive a hotarârii în prestatie tabulara si nu la data încheierii antecontractului de vânzare cumparare; pentru transferul ulterior a dreptului de proprietate asupra unui asemenea teren liber de constructii se datoreaza impozit daca hotarârea în prestatie tabulara a fost pronuntata ulterior datei de 1.01.1990.
Prin sentinta nr.264 din 21 iunie 2007 pronuntata în dosar nr.1306/111/2007, Tribunalul Bihor a admis exceptia lipsei calitatii procesuale invocata de pârâta Directia Generala a Finantelor Publice Bihor.
A respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâta Administratia Finantelor Publice a Municipiului Oradea.
A respins, ca nefondata, actiunea reclamantei N.E. ( fosta H.), în contradictoriu cu pârâta Administratia Finantelor Publice, pentru obligarea la restituirea sumei de 11543 RON reprezentând impozitul pe venitul realizat din transferul dreptului de proprietate asupra terenului fara constructie.
A respins actiunea reclamantei fata de pârâta Directia Generala a Finantelor Publice, ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut în vedere ca prin calitate, în general, se întelege o situatia de drept sau de fapt, sau pozitia în care o persoana participa într-un anumit raport juridic.
Astfel, sub aspectul dreptului material se vorbeste de o persoana ca este proprietar sau debitor etc., iar sub aspectul dreptului procesual notiunea de calitate arata daca o parte sta în proces ca reclamanta, pârâta, personal sau în reprezentarea intereselor altuia.
Poate avea calitate de pârât numai persoana despre care se afirma ca a încalcat dreptul reclamantului.
Subiectele raportului juridic fiscal sunt statul si contribuabilul.
Conform art.27 al.3 Cod procedura fiscala statul este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale teritoriale.
Conform art.33 al.1 Cod procedura fiscala pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenta revine acelui organ fiscal în a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.
Impozitul pe veniturile din transferul proprietatii imobiliare, constituie conform art.77/2 al.2 din L 571/2003 un al bugetului de stat.
Cum reclamanta îsi are domiciliul fiscal în raza teritoriala a Administratiei Finantelor Publice a Municipiului O., aceasta pârâta are calitatea de subiect al raportului juridic fiscal si totodata calitatea procesuala pasiva în cauza de fata.
Prin sentinta civila nr.614/30.01.1992, Judecatoria Oradea a admis actiunea reclamantei H.E. împotriva pârâtilor S.I. si F.E.B. si în consecinta a constatat ca reclamanta a dobândit proprietatea imobilului cuprins în CF 6588 O. nr. top 6163/4 în natura casa si 10354 mp teren în urma conventiei încheiata de aceasta cu pârâtii în anul 1965 în schimbul pretului de 15000 lei achitat integral si ca aceasta hotarâre tine loc de contract autentic de vânzare cumparare si a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în CF în baza acestei hotarâri definitive, cu titlu de cumparare.
În baza sentintei civile nr.1012/20.02.1987, a Judecatoriei Oradea reclamanta si-a reluat numele avut anterior casatoriei, acela de ” N.”.
Înscrierea în CF 6588 Oradea a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului, dobândit ce mai sus, s-a facut la 31.03.1992.
Constatarea dobândirii dreptului de proprietate de catre reclamanta asupra imobilului de mai sus a avut loc sub imperiul DL nr.115/1938.
Conform art.17 al.1 din DL 115/1938 drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai daca între cel are da si cel care primeste dreptul este acord de vointa asupra constituirii sau stramutarii, în temeiul unei cauze aratate, iar constituirea sau stramutarea a fost înscrisa în cartea funciara.
Alineatul 4 al aceluiasi articol prevede ca judecatoreasca sau, în cazurile anume prevazute de lege, deciziunea autoritatii administrative, vor înlocui acordul de vointa sau consimtamântul.
Cum dreptul real de proprietate asupra imobilelor din cauza s-a stramutat catre reclamanta la data de 31.03.1992, instanta va înlatura ca nefondate sustinerile reclamantei în sensul ca a dobândit proprietatea imobilului în anul 1965 asa cum s-a constatat prin hotarârea judecatoreasca, în primul rând dat fiind principiul suprematiei legii.
Conform art.77/1 al.1 din L 571/2003, privind codul fiscal, sunt supuse impozitarii veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra constructiilor de orice fel si terenul aferent acestora, care se înstraineaza în termen de 3 ani inclusiv, de la data dobândirii, precum si veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor de orice fel, fara constructii, dobândite dupa 1.01.1990.
Prin actul de dezmembrare si contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 1871 din 26.10.2005. reclamanta a înstrainat terenul înscris în CF O. 6588.
Ca urmare, corect a încasat BNP B.F.E. de la reclamanta în baza chitantei seria BH VPR nr.6150011/24.10.2005 suma de 11543 lei cu titlu de impozit asupra venitului realizat de aceasta din transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor dobândite dupa 1.01.1990, impozit cuvenit bugetului de stat.
Împotriva hotarârii pronuntate de prima instanta a declarat recurs în termen, legal timbrat recurenta N.E. solicitând instantei admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentintei recurate în sensul admiterii actiunii principale.
În dezvoltarea motivelor de recurs a învederat instantei ca s-a solicitat restituirea sumei achitate cu titlu de impozit pe veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra terenului fara constructie ca fiind nedatorata, însa s-a respins actiunea formulata. Considera ca hotarârea data s-a pronuntat cu interpretarea gresita a legii, prin adoptarea art.771 din Legea 571/2003 legiuitorul urmarind impozitarea veniturilor realizate de persoane fizice în urma tranzactiilor cu caracter speculativ. Din acest motiv s-a prevazut ca impozitul se datoreaza dupa vânzarea constructiilor dobândite într-un termen de 3 ani de la cumparare, iar la terenurile fara constructii s-a prevazut data de 1990 cu exceptia celor dobândite cu titlu de reconstituire a dreptului de proprietate. În speta din actele depuse rezulta ca imobilul a fost dobândit de reclamanta în anul 1965 în baza unui act de vânzare – cumparare sub semnatura privata, astfel ca aplicarea impozitului pe diferenta de pret este nejustificata si injusta, valoarea pretului achitat în 1965 fiind mult superioara valorii de 15.000 lei la data semnarii contractului autentic de înstrainare, respectiv 24.10.2005.
Instanta de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate cât si din oficiu, a retinut ca este nefondat si în baza prev.art.312 Cod procedura civila a dispus respingerea lui ca atare si mentinerea sentintei recurate.
Intimata reclamanta prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.1871/26.10.2005 de B.N.P. B.F.E. a vândut suprafata de 3.525 mp teren fara constructii în favoarea unor terte persoane fizice, la data vânzarii prin chitanta nr.6150011/24.10.2005 achitând la biroul notarial ce a autentificat tranzactia suma de 11.543 lei cu titlu de impozit asupra venitului realizat ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra terenului dobândit dupa 1.01.1990, impozit cuvenit bugetului de stat. Aceasta suma a solicitat reclamanta recurenta prin actiunea introductiva a-i fi restituita aratând ca este o plata nedatorata deoarece terenul a intrat în proprietatea sa în anul 1965.
Sustinerile reclamantei recurente sunt nefondate cum în mod corect a retinut si prima instanta ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra terenului fara constructii înstrainat, aceasta datorând bugetului de stat suma încasata la data vânzarii de catre biroul notarial, conform prev.art.771 al.1 din Legea 571/2003.
În anul 1965 invocat de recurenta ca moment al dobândirii terenului înstrainat ulterior, aceasta a încheiat cu tertele persoane S.I. si F.E.B. un antecontract de vânzare cumparare si nu un contract de vânzare – cumparare, constatarea dobândirii dreptului de proprietate al recurentei având loc pe calea prestatiei tabulare solutionate prin sentinta civila nr.614/30.01.1992 a Judecatoriei Oradea.
Ca urmare a încheierii în anul 1965 a antecontractului de vânzare – cumparare a terenului partile contractante s-au obligat de fapt ca în viitor sa încheie contractul de vânzare cumparare conform formalitatilor prevazute de lege caz în care desi partile s-au înteles asupra lucrului si pretului vânzarea – cumpararea nu poate fi considerata încheiata, aceasta având loc doar la momentul în care instanta a pronuntat hotarârea care sa tina loc de act autentic de vânzare – cumparare. Aceasta hotarâre, în speta sentinta civila nr.614/1992 a Judecatoriei Oradea are caracter constitutiv de drepturi iar transferul dreptului de proprietate opereaza de la data ramânerii definitive a sentintei.
În consecinta, deoarece reclamanta a devenit proprietara terenului din cauza în anul 1992 în baza hotarârii amintite aceasta pentru transferul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv ce a avut loc la data de 26.10.2005 datoreaza bugetului de stat impozitul stabilit în sarcina sa de biroul notarial, prevederile art.771 al.1 din Legea 571/2003 aratând ca se datoreaza impozit pentru transferul drepturilor de proprietate asupra terenurilor de orice fel fara constructii dobândite dupa 1.01.1990.
Prin urmare, s-a retinute ca motivele de recurs invocate de recurenta sunt nefondate, prima instanta aplicând si interpretând corect prevederile legale spetei deduse judecatii, astfel ca recursul declarat urmeaza a fost respins ca nefondat.
(Decizia nr.324/CA/15.11.2007 a Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).
