Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. INCIDENTA LEGII 188/1999 ASUPRA CONTRACTELOR DE SUSPENDATE LA DATA INTRARII ÎN VIGOARE A LEGII.
Raportul de munca pe durata nedeterminata la institutiile si autoritatile publice s-au transformat în raporturi de serviciu de drept administrativ potrivit art.97 alin.2 din Legea 188/1999, asa cum a fost publicata în Monitorul Oficial din 8.12.1999. Aceasta transformare opereaza si pentru contractele de munca suspendate prin efectul legii.
Modificarile legislative cu privire la conditiile de numire în functie, respectiv ocuparea postului cu încalcarea disp.art.83 din Legea 188/1999 nu au ca efect încetarea raporturilor de serviciu ale functionarului suspendat din functie.
Prin actiunea înregistrata la Judecatoria Satu Mare la 16.02.2005 reclamantul a chemat în judecata Primaria Satu Mare pentru a se constata calitatea lui de angajat al Primariei Municipiului Satu Mare si obligarea pârâtului de a-l repune pe postul detinut înainte de a deveni primar al Municipiului Satu Mare si sa i se achite contravaloarea drepturilor salariale începând cu 4.11.2004, data la care a solicitat repunerea în drepturi, si efectuarea mentiunilor în carnetul de munca.
Prin sentinta nr.206/CA din 6.11.2006 a Tribunalului Satu Mare – Sectia comerciala si Contencios administrativ s-a respins exceptia necompetentei materiale a tribunalului pentru solutionarea cererii privind efectuarea mentiunilor în carnetul de munca, retinând incidenta dispozitiilor art.17 Cod procedura civila.
S-a respins actiunea introdusa de reclamant.
Pentru a pronunta astfel instanta de fond a retinut ca reclamantul s-a angajat la fostul Consiliu Popular a Municipiului Satu Mare prin transfer în interesul serviciului, în calitate de inginer constructor, potrivit contractului de munca 254/1.12.1983. În urma alegerilor locale din 1996 a fost ales primar si reales în anul 2000, contractul sau de munca fiind suspendat conform art.37 alin.3 din Legea 69/1991 si în continuare conform art.61 alin.3 din legea 215/2001.
La data de 9.04.2003 a fost arestat preventiv de catre Parchetul National Anticoruptie si prin Ordinul Prefectului 50/2003 s-a constatat suspendarea de drept a mandatului de primar, iar ulterior la 25.04.2003 reclamantul si-a dat demisia din functia de primar.
În baza deciziei penale 560/7.07.2004 reclamantul a fost pus în libertate la 7.07.2004, fiind cercetat în libertate.
La data de 04.11.2004 reclamantul a solicitat reactivarea contractului de munca suspendat initial.
Instanta de fon d reproduce dispozitiile art.2 din Legea 188/1999 si retine ca modificarea legislativa intervenita a impus adoptarea unei noi organigrame care a transformat posturile, inclusiv pe cel pe care reclamantul l-a detinut înainte de a fi ales primar, stabilindu-se functiile publice ti statutul de functii al aparatului propriu de specialitate al Consiliului Local Satu Mare, aspect materializat prin HCL 90/25.09.2003.
Functia de sef serviciu urbanism si amenajarea teritoriului a fost ocupata temporar prin delegare pe o perioada de 6 luni, dupa care în urma avizului ANFP Bucuresti postul a fost scos la concurs, aspect comunicat de altfel si reclamantului prin adresa 24315/3.12.2004.
Desi reclamantul face referire la nelegalitatea ocuparii postului si a organizarii concursului, nu face dovada ca a atacat modalitatea de desfasurare a concursului sau a actului administrativ de numire în functie a persoanei câstigatoare a concursului.
Reclamantul nu a avut niciodata calitatea de functionar public, neîndeplinind conditiile pentru a fi repus în functia de sef serviciu, ce implica o functie publica de conducere, solicitarile acestuia venind în contradictie cu dispozitiile legale.
Chiar si în ipoteza în care ar fi avut calitatea de functionar public ar fi fost incidente dispozitiile art. 81 lit.f din L 188/1999, potrivit caror5a raportul de serviciu se suspenda de drept când functionarul public a fost trimis în judecata pentru savârsirea unei infractiuni de natura celor prevazute la art. 50 lit. h, respectiv infractiuni de coruptie.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul solicitând casarea sentintei cu trimitere spre rejudecare sau în subsidiar modificarea sentintei în sensul sa se constate ca are calitatea de angajat al Primariei Satu Mare, urmând sa se dispuna în consecinta.
În motivarea recursului arata ca instanta de fond trebuia sa se pronunte asupra obiectului actiunii si anume sa constate daca are sau nu calitatea de angajat al primariei.
Din toata motivarea sentintei nu rezulta daca are sau nu calitatea de angajat al primariei si astfel instanta a respins actiunea fara sa intre în cercetarea în fond a cauzei.
Cu privire la acest motiv prin notele de sedinta recurentul a dezvoltat acest motiv în sensul ca nu are si nu a avut niciodata calitatea de functionar public si astfel nu îi sunt incidente prevederile Legii 188/1999, are calitatea de angajat cu contract de munca.
Verificând legalitatea si temeinicia sentintei atacate cu recurs sub aspectul motivelor invocate se constata ca recursul este fondat.
Desi instanta de fond retine ca pe toata perioada si pâna în prezent contractul de munca al recurentului reclamant nu s-a desfacut, totusi ajunge la concluzia ca datorita modificarilor intervenite prin transformarea posturilor în functii publice reclamantul nu mai poate fi reîncadrat si ca ar fi pierdut calitatea de angajat.
Se impune analizarea situatiei de fapt a reclamantului în raport de care sunt incidente si dispozitii legale în materie.
Reclamantul a fost angajat din 1 decembrie 1983 la fostul Consiliu Popular al Municipiului Satu Mare în functia de inginer constructor la sectorul arhitectura – sistematizare, iar din 01.04.1991 a îndeplinit functia de sef serviciu, asa cum rezulta din carnetul de munca.
În data de 18.06.1996 a fost ales primar si a îndeplinit aceasta functie pâna în data de 14.04.2003 când a fost arestat. În toata aceasta perioada contractul lui de munca era suspendat în baza art. 37 alin.3 din Legea 69/1991 si art.61 alin.3 din Legea 215/2001, dispozitie în vigoare în aceasta perioada.
Din 9.04.2003 reclamantul a fost arestat , iar functia lui de primar se suspenda de drept începând cu aceasta data potrivit art.77 alin.2 din Legea 215/2001, suspendare care a fost doar constatata prin Ordinul Prefectului 50/2003. în atare situatie pe perioada arestarii reclamantul nu a pierdut functia de primar, care a generat suspendarea contractului de munca, ci aceasta functie a fost doar suspendata si astfel si contractul de munca a ramas suspendat.
La 25.04.2003 reclamantul a depus demisia din functia de primar si acesta este momentul în care înceteaza suspendarea contractului de munca pe motivul îndeplinirii mandatului de primar.
În schimb, cum în aceasta perioada reclamantul era arestat contractul de munca s-a suspendat în conditiile art.50 lit.h din Codul muncii, respectiv raportul de serviciu conform art.81 alin.1 lit. f din Legea 188/1999, ambele articole prevazând ca raportul de munca, respectiv raportul de serviciu se suspenda pe perioada arestarii angajatului, respectiv a functionarului public.
În consecinta si la ora actuala reclamantul are un raport de munca în vigoare si urmeaza a se analiza daca în momentul de fata acest raport este de dreptul muncii sau este un raport de munca de drept administrativ.
Urmeaza a se retine ca la data publicarii Legii 188/1999 prin care pentru prima data s-a reglementat statutul functionarilor publici si functiile publice, contractele de munca cu durata nedeterminata existente la autoritatile si institutiile publice nu au încetat. În acest sens art.97 alin.2 din Legea publicata în 1999 a prevazut ca functionarii care la data intrarii în vigoare a prezentei legi sunt încadrati pe durata nedeterminata în cadrul autoritatilor sau institutiilor publice vor fi numiti în functii publice corespunzatoare posturilor pe care le ocupa, iar pentru functii publice de conducere s-a prevazut sustinerea unui examen de testare pe post.
Reclamantul nu putea fi atestat pe post deoarece la data aparitiei legii nu ocupa efectiv postul deoarece contractul lui era suspendat. Oricum contractul lui a ramas în vigoare, nefiind încetat si s-a transformat într-un raport de serviciu prin efectul legii, atestarea fiind necesara doar pentru nominalizarea persoanei si nu pentru transformarea contractului de munca în raport de serviciu.
Art.83 din Legea 188/1999 în vigoare de la adoptare si pâna în prezent, prevede în mod imperativ ca pe perioada suspendarii raporturilor de serviciu autoritatile si institutiile publice au obligatia sa rezerve postul aferent functiei publice. În consecinta, daca pâna la adoptarea legii functionarilor publici reclamantul a avut un contract de munca, de la aceasta data a avut un raport de serviciu deoarece legiuitorul a transformat fostele contracte de munca în raporturi de serviciu pentru toti cei care au avut contract de munca cu durata nedeterminata.
Raportul de munca al reclamantului avut pâna în 1999 si în continuare raportul de serviciu a fost suspendat pâna în 7.07.2004, asa cum s-a aratat mai sus si când era în vigoare Legea 188/1999, cu modificarile aduse prin legea 161/2003 ( de altfel în vigoare si azi) si care în art.XVII lit. a) a prevazut ca functionarii publici numiti în functii publice conform Legii 188/1999 vor fi numiti în functii publice prevazute în anexa la prezentul titlu, daca desfasoara una din activitatile prevazute la art. 2 alin.3 si îndeplinesc conditiile prevazute la art. 49 (incompatibilitati) din Legea 188/1999 cu modificarile si completarile ulterioare, în limita functiilor publice stabilite conform art. XVI.
Este incontestabil ca postul detinut anterior de catre reclamant si transformat în sef serviciu urbanism, amenajarea teritoriului, autorizare de constructii este un post stabilit si existent în cadrul autoritatii publice.
Se constata ca legiuitorul nu a reglementat în mod expres situatia juridica a contractului de munca suspendat la data aparitiei Legii 188/1999, data la care fostele locuri de munca au fost transformate în functii publice, iar contractele de munca în raporturi de serviciu de drept administrativ, pentru care modificarile ulterioare ale legii folosesc expresia de ” functionari publici numiti în functii publice, respectiv existent în functie”.
Pentru acest motiv situatia juridica a reclamantului trebuie interpretat în lumina dispozitiilor legale incidente în cauza.
Se constata ca încetarea raporturilor de serviciu si respectiv de munca este strict si limitativ reglementata atât în codul muncii, cât si în legislatia referitoare la raporturile de drept administrativ. Dreptul la munca fiind un drept fundamental, conditiile de încetare a raporturilor de munca trebuie interpretate în mod restrictiv si astfel nu pot fi retinute alte motive de încetare decât cele strict prevazute în lege.
Raporturile de munca nu înceteaza de drept în nici o situatie prin transformarea postului ocupat. Este semnificativ sub acest aspect dispozitiile Legii 188/1999, care a transformat toate contractele de munca în raporturi de serviciu de drept administrativ, fara sa dispuna încetarea contractelor de munca si încheierea unor noi raporturi de drept administrativ. Numai ocuparea postului s-a facut cu sau fara examen de atestare pe post, si raportul de serviciu a încetat numai daca functionarul public nu a îndeplinit conditiile si nu a fost atestat, situatie în care a încetat deja raportul de serviciu si nu cel de dreptul muncii.
Faptul ca reclamantul nu era în functie la data publicarii Legii 188/1999, contractul lui de munca fiind suspendat, nu poate sa duca la concluzia ca raportul lui de munca a încetat, dimpotriva si raportul lui de munca s-a transformat într-un raport de serviciu de drept administrativ.
Se retine ca atât postul detinut anterior de reclamant, cât si contractul lui de munca s-a transformat în functie publica si pentru care autoritatea publica avea obligatia în conditiile art.83 din Legea 188/1999 sa rezerve postul aferent functiei publice pe toata perioada suspendarii.
Este drept ca reclamantul înca nu a fost numit pe functie în sensul art.83 alin.1 din Legea 188/1999 datorita suspendarilor existente, dar cum contractul lui de munca s-a transformat în raport de serviciu si nu a încetat pâna în prezent devin incidente dispozitiile art. VII din Legea 161/2003, pentru care dupa încadrare trebuie numit în functie, daca îndeplineste conditiile art.49 din Legea 188/1999, în caz contrar eliberat din functie.
Pârâta nu a invocat nici un motiv prevazut de lege pentru încetarea contractului de munca si apoi a raporturilor de serviciu.
Apararea ei în sensul ca postul a fost ocupat prin concurs nu poate fi retinuta. Pârâta invoca propria culpa si încalcarea dispozitiile art.83 , care o obliga sa nu scoata postul la concurs. Pe de alta parte ocuparea unui post cu nerespectarea dispozitiilor legale din partea autoritatii publice nu este un motiv pentru încetarea raporturilor de serviciu, iar aceasta ocupare a postului nu poate fi impuse reclamantului.
Pârâta invoca faptul ca arestarea preventiva a încetat la 7.07.2004, data de la care reclamantul nu a cerut ” reactivarea contractului de munca” ramânând în pasivitate pâna la 4.11.2004.
Se constata ca Legea 188/1999 în formatul în care era în vigoare nu prevede nici o obligatie în sarcina angajatului de a solicita reluarea raporturilor de serviciu, singura dispozitie în acest sens este cea prevazuta în art.83 alin.1 si care impune o obligatie în sarcina conducatorului autoritatii publice de a dispune prin act administrativ reluarea activitatii.
Legiuitorul nu a prevazut nici un termen, nici o conditie din partea angajatului pentru a solicita reluarea raporturilor de serviciu, iar lipsa acesteia nu a fost sanctionata prin încetarea raporturilor de serviciu.
Prin modificarile aduse prin Legea 251/2006 s-a prevazut încetarea de drept a raportului de serviciu al functionarului public daca nu aduce la cunostinta persoanei competente încetarea motivului de suspendare de drept a raporturilor de serviciu în termen de 15 zile calendaristice. Desi aceste dispozitii nu se aplica în prezenta cauza, fiind ulterioare datei la care a încetat suspendarea raportului de serviciu al reclamantului, totusi trebuie mentionat ca aceasta conditie de anuntare si sanctiune nu se aplica în cazul în care suspendarea raporturilor de serviciu se bazeaza pe motivul arestarii preventive.
Pentru aceste considerente în baza art.304 pct. 9 si 312 pct.3 Cod procedura civila se impune modificarea sentintei în sensul obligarii pârâtei sa-l repuna pe reclamant în functia de sef serviciu urbanism si sa-i plateasca drepturile banesti aferente salariului cuvenit începând cu 4.11.2004 pâna la emiterea actului administrativ de numire în functie si sa efectueze operatiunile prevazute de lege în carnetul de munca.
Sursa primara
Sentinta nr.206/CA/6.11.2006 – a Tribunalului Satu Mare;
Dosar nr.614/83/2006;
Decizia nr.64/CA/21.03.2007 a Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal;
Dosar nr.3753/35/CA/2006;
Temei de drept
– art.37 alin.3 din Legea nr.69/1991;
– art.61, 77 alin.3 din Legea nr.215/2001;
– art.50 lit.h din Codul muncii;
– art.81 alin.1 lit.f, 83 si 97 alin.2 din Legea nr.188/1999;
– art.XVII lit.a si b din Legea nr.161/2003.
