Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 2281 din data de 04.09.2014
SECȚIA A II – A CIVILĂ, DE ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Litigiu privind funcționari publici cu statut special. Acordarea compensației lunare pentru chirie
– Art. 40 din Legea nr. 293/ 2004
Recurentul are calitatea de funcționar public – agent șef principal, în cadrul Penitenciarului O., calitate în care a formulat cererea înregistrată sub nr. xxxxxx din xx.xx.xxxx, prin care a solicitat acordarea compensației lunare pentru chirie. În susținerea cererii sale, recurentul a anexat contractul de închiriere nr. xxxx/xx.xx.xxxx, încheiat de reclamant, în calitate de chiriaș și proprietarul unei camere de locuit din imobilul situat în localitatea T., județul B.
Recurentul are calitatea de funcționar public – agent șef principal, în cadrul Penitenciarului O., calitate în care a formulat cererea înregistrată sub nr. xxxxxx din xx.xx.xxxx, prin care a solicitat acordarea compensației lunare pentru chirie. În susținerea cererii sale, recurentul a anexat contractul de închiriere nr. xxxx/xx.xx.xxxx, încheiat de reclamant, în calitate de chiriaș și proprietarul unei camere de locuit din imobilul situat în localitatea T., județul B.
La data de 15.03.2013, intimatul Penitenciarul O., a respins solicitarea acestuia, motivând că aceasta nu are viza de legalitate dată de consilierul juridic al unității.
La data de 15.03.2013, intimatul Penitenciarul O., a respins solicitarea acestuia, motivând că aceasta nu are viza de legalitate dată de consilierul juridic al unității.
Potrivit art. 40 din Legea 293/2004, “;funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au dreptul la atribuirea unei locuințe de serviciu dacă, în localitatea unde își desfășoară activitatea, ei sau soțul/soția nu beneficiază de locuință în proprietate ori nu li s-a atribuit locuință de către autoritățile administrației publice locale. (2) Funcționarii publici cu statut special cărora nu li s-a acordat locuință potrivit prevederilor alin. (1) și care nici ei și nici soțul/soția nu au în proprietate o locuință în localitatea unde își desfășoară activitatea au dreptul la compensarea lunară a chiriei în cuantum de până la 50% din venitul net realizat lunar, dar nu mai mult decât chiria prevăzută în contractul de închiriere încheiat în condițiile legii”;.
Potrivit art. 40 din Legea 293/2004, “;funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au dreptul la atribuirea unei locuințe de serviciu dacă, în localitatea unde își desfășoară activitatea, ei sau soțul/soția nu beneficiază de locuință în proprietate ori nu li s-a atribuit locuință de către autoritățile administrației publice locale. (2) Funcționarii publici cu statut special cărora nu li s-a acordat locuință potrivit prevederilor alin. (1) și care nici ei și nici soțul/soția nu au în proprietate o locuință în localitatea unde își desfășoară activitatea au dreptul la compensarea lunară a chiriei în cuantum de până la 50% din venitul net realizat lunar, dar nu mai mult decât chiria prevăzută în contractul de închiriere încheiat în condițiile legii”;.
Din interpretarea sistematică și teleologică a acestui text de lege rezultă că legiuitorul a conceput sistemul acordării compensării lunare a chiriei ca unul subsidiar și subsecvent acordării unei locuințe de serviciu în localitatea unde își desfășoară activitatea.
Din interpretarea sistematică și teleologică a acestui text de lege rezultă că legiuitorul a conceput sistemul acordării compensării lunare a chiriei ca unul subsidiar și subsecvent acordării unei locuințe de serviciu în localitatea unde își desfășoară activitatea.
Această concluzie rezultă fără putință de tăgadă atât din topografia textelor, aliniatul 1 al art. 40 prevăzând dreptul funcționarilor publici la acordarea unei locuințe de serviciu, iar aliniatul doi dreptul la acordarea compensării chiriei, cât și din modul de exprimare al legiuitorului care la art. 40 alin. 2 din Legea 293/2004 face referire la funcționarii publici cărora nu li s-a acordat locuință potrivit prevederilor primului aliniat din același text de lege.
Această concluzie rezultă fără putință de tăgadă atât din topografia textelor, aliniatul 1 al art. 40 prevăzând dreptul funcționarilor publici la acordarea unei locuințe de serviciu, iar aliniatul doi dreptul la acordarea compensării chiriei, cât și din modul de exprimare al legiuitorului care la art. 40 alin. 2 din Legea 293/2004 face referire la funcționarii publici cărora nu li s-a acordat locuință potrivit prevederilor primului aliniat din același text de lege.
Așa fiind, ținând seama de faptul că acordarea compensării chiriei este doar o modalitate de a suplini neacordarea unei locuințe de serviciu, locuință care poate fi acordată doar în localitatea unde își desfășoară activitatea conform art. 40 alin. 1 din Legea 293/2004, rezultă că și compensarea chiriei se poate face doar pentru închirierea unei locuințe în localitatea unde funcționarul își desfășoară activitatea, astfel cum în mod corect a apreciat instanța de fond.
Așa fiind, ținând seama de faptul că acordarea compensării chiriei este doar o modalitate de a suplini neacordarea unei locuințe de serviciu, locuință care poate fi acordată doar în localitatea unde își desfășoară activitatea conform art. 40 alin. 1 din Legea 293/2004, rezultă că și compensarea chiriei se poate face doar pentru închirierea unei locuințe în localitatea unde funcționarul își desfășoară activitatea, astfel cum în mod corect a apreciat instanța de fond.
O astfel de interpretare este conformă scopului urmărit de legiuitor când a reglementat dreptul funcționarilor publici la compensarea lunară a chiriei, legiuitorul dorind atât prin acordarea unei locuințe de serviciu cât și prin compensarea chiriei în cazul în care o locuință de serviciu nu poate fi asigurată, să le confere funcționarilor publici cu statut special, ținând seama de specificul activității lor, condiții optime de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, prin punerea la dispoziției a unei locuințe în localitatea în care își desfășoară activitatea.
O astfel de interpretare este conformă scopului urmărit de legiuitor când a reglementat dreptul funcționarilor publici la compensarea lunară a chiriei, legiuitorul dorind atât prin acordarea unei locuințe de serviciu cât și prin compensarea chiriei în cazul în care o locuință de serviciu nu poate fi asigurată, să le confere funcționarilor publici cu statut special, ținând seama de specificul activității lor, condiții optime de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, prin punerea la dispoziției a unei locuințe în localitatea în care își desfășoară activitatea.
Instanța de recurs a reținut că este fără relevanță buna sau reaua credință a recurentului în exercitarea dreptului la compensarea chiriei.
Instanța de recurs a reținut că este fără relevanță buna sau reaua credință a recurentului în exercitarea dreptului la compensarea chiriei.
De asemenea, este lipsit de relevanță în cauză punctul de vedere exprimat de intimat în cadrul unei adrese, instanțele judecătorești nefiind ținute de interpretarea legii propusă de organe administrative.
De asemenea, este lipsit de relevanță în cauză punctul de vedere exprimat de intimat în cadrul unei adrese, instanțele judecătorești nefiind ținute de interpretarea legii propusă de organe administrative.
Decizia nr. 2281/CA/04.09.2014 a Curții de Apel Oradea – Secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Dosar 4551/111/CA/2013
Prin Sentința nr. 419/CA din 16.01.2014, Tribunalul B. a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul M. R. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, și PENITENCIARUL O.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul M. R., solicitând schimbarea în totul a sentinței, în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive.
În motivare apelantul a arătat că sentința recurată este nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Conform susținerilor apelantului, art. 40 din Legea nr. 293/ 2004 nu reglementează o interdicție de închiriere a unei locuințe aflată în altă localitate, ci doar condiția ca funcționarul public cu statut special să nu beneficieze în respectiva localitate de o locuință, iar reclamantul a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții.
Susține apelantul că se încadrează și în limitările stabilite de legiuitor în teza finală a art. 40 din Legea nr. 293/ 2004 privind cuantumul compensării chiriei, iar în lege nu este prohibită cumularea decontării transportului cu decontarea chiriei.
Mai arată apelantul că Ministerul Justiției a apreciat într-un punct de vedere oficial că atât locuința de serviciu cât și cea închiriată se pot afla și într-o altă localitate decât cea în care-și desfășoară funcționarul activitatea.
În drept, apelantul a invocat art. 40 alin. 2 din Legea nr. 293/ 2004.
În probațiune, apelantul a depus la dosar înscrisuri.
Intimata Administrația Națională a Penitenciarelor, prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivare, intimata arată că art. 40 din Legea nr. 293/ 2004 reglementează dreptul la decontarea chiriei ca un drept subsecvent neacordării locuinței de serviciu, care în mod evident nu poate fi asigurată decât în localitatea unde își desfășoară activitatea funcționarul public.
Conform susținerilor intimatei art. 40 alin. 2 prevede că funcționarul public trebuie să dea o declarație pe proprie răspundere că el sau soția acestuia nu dețin locuință în localitatea în care își desfășoară activitatea.
Arată, intimata, în esență, că în cazul în care funcționarul public alege să locuiască în altă localitate decât cea în care își desfășoară activitatea, acesta poate beneficia de decontarea transportului.
În drept, art. 205-208 din Legea nr. 134/ 2010.
La dosar a depus întâmpinare intimatul Penitenciarul O. solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
În motivare, intimatul arată că art. 40 din Legea nr. 293/ 2004 reglementează dreptul la decontarea chiriei ca un drept subsecvent neacordării locuinței de serviciu, care în mod evident nu poate fi asigurată decât în localitatea unde își desfășoară activitatea funcționarul public.
Mai arată intimatul că Ordinul M.J. nr. 1443/C/2008 face referire la localitatea în care solicitantul își desfășoară activitatea, astfel încât locuința ce urmează a fi închiriată trebuie să fie situată în localitatea unde își desfășoară activitatea funcționarul public.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 40 din Legea 293/2004, Ordinul M.J. nr. 1443/C/2008 și art. 205 Cod de procedură civilă.
Intimatul Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului.
În motivare, intimatul a susținut că nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu este instituția cu care reclamantul are raporturi de serviciu. În plus, intimatul a susținut, în esență, că din interpretarea art. 40 din Legea nr. 293/2004 și a Ordinul M.J. nr. 1443/C/2008 rezultă că funcționarii publici cu statut special din cadrul administrației penitenciare au dreptul la compensarea lunară a chiriei în localitatea unde își desfășoară activitatea.
În drept, intimatul nu și-a motivat întâmpinarea.
La termenul de judecată din data de 12.06.2014 instanța a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs.
Analizând recursul, instanța a constatat următoarele:
Prin urmare, constatând că motivele de recurs sunt neîntemeiate, instanța a respins ca nefondat recursul.
