Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 4281 din data de 18.11.2013
SECȚIA A II – A CIVILĂ, DE ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. OBLIGAREA MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE LA APROBAREA TIPĂRIRII FORMULARELOR TIPIZATE CONSTÂND ÎN DIPLOMA DE LICENȚĂ ȘI SUPLIMENTUL LA DIPLOMA DE LICENȚĂ PENTRU UN ABSOLVENT AL UNIVERSITĂȚII SPIRU HARET.
-art.7 din Ordinul M.E.C.T. nr.2284/2007;-art.20 alin.1 din Ordinul M.E.C.T.nr.2284/2007.
Intimata G. L. R. a urmat cursurile Facultății de Psihologie și Pedagogie din B. din cadrul Universității Spiru Haret, specializarea pedagogie în perioada 2006 – 2009, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iunie 2009. În urma promovării acestui examen, i s-a eliberat adeverința nr. 309/24.07.2009 (f. 8 din dosarul de fond).
Intimata G. L. R. a urmat cursurile Facultății de Psihologie și Pedagogie din B. din cadrul Universității Spiru Haret, specializarea pedagogie în perioada 2006 – 2009, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iunie 2009. În urma promovării acestui examen, i s-a eliberat adeverința nr. 309/24.07.2009 (f. 8 din dosarul de fond).
Întrucât adeverința menționată avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20, alin 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, la împlinirea termenului respectiv reclamanta a solicitat decanului eliberarea diplomei de licență, însă această diplomă nu i-a fost eliberată până în prezent.
Întrucât adeverința menționată avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20, alin 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, la împlinirea termenului respectiv reclamanta a solicitat decanului eliberarea diplomei de licență, însă această diplomă nu i-a fost eliberată până în prezent.
Curtea de apel a constatat că în mod legal și temeinic a admis în parte instanța de fond cererea de chemare în garanție obligând-o pe recurenta chemată în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamantă.
Curtea de apel a constatat că în mod legal și temeinic a admis în parte instanța de fond cererea de chemare în garanție obligând-o pe recurenta chemată în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamantă.
Astfel, instanța de control judiciar a constatat că este neîntemeiată susținerea recurentului privind inexistența vreunui raport juridic între el și intimata Universitatea Spiru Haret cu privire la pretențiile formulate de intimata reclamantă. Sub acest aspect, Curtea a reținut că din interpretarea art. 7 din Ordinul M.E.C.T. nr. 2284/2007 rezultă că recurentul este răspunzător de aprobarea comenzilor privind eliberarea formularelor de diplome de licență și supliment la diplomă.
Astfel, instanța de control judiciar a constatat că este neîntemeiată susținerea recurentului privind inexistența vreunui raport juridic între el și intimata Universitatea Spiru Haret cu privire la pretențiile formulate de intimata reclamantă. Sub acest aspect, Curtea a reținut că din interpretarea art. 7 din Ordinul M.E.C.T. nr. 2284/2007 rezultă că recurentul este răspunzător de aprobarea comenzilor privind eliberarea formularelor de diplome de licență și supliment la diplomă.
Instanța de recurs a reținut că din nicio probă de la dosar nu rezultă că recurentul și-a respectat această obligație în ceea ce privește eliberarea diplomei de licență pentru intimata reclamantă.
Instanța de recurs a reținut că din nicio probă de la dosar nu rezultă că recurentul și-a respectat această obligație în ceea ce privește eliberarea diplomei de licență pentru intimata reclamantă.
Prin urmare, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție este asigurată efectiv punerea în a obligației intimatei Universitatea Spiru Haret de a elibera reclamantei intimate diploma de licența obținută in urma susținerii examenului de licență – sesiunea iulie 2009, existând o interdependentă între cele două obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități.
Pe de altă parte, instanța de recurs a constatat că susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care intimata pârâtă a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, nu pot fi reținute deoarece acestea nu vizează si nu fac obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
Pe de altă parte, instanța de recurs a constatat că susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care intimata pârâtă a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, nu pot fi reținute deoarece acestea nu vizează si nu fac obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
Sub acest din urmă aspect, instanța de control judiciar a constatat că adeverința nr. 309/24.07.2009 eliberată de intimata pârâtă intimatei reclamante reprezintă un act administrativ care nu a fost nici revocat și nici anulat. Or, în lipsa contestării valabilității acestui act administrativ de către recurentă, contestare care se poate face pe calea unei acțiuni în contencios administrativ în cadrul căreia s-ar putea analiza inclusiv legalitatea emiterii actului administrativ din perspectiva modului în care au fost absolvite studiile, în prezentul cadrul procesual, în care instanța de fond a fost învestită numai cu analizarea existenței și îndeplinirii obligației intimatei pârâte de a-i elibera intimatei recurente diploma de licență și suplimentul la diplomă precum și a existenței și îndeplinirii obligației recurentei chemate în garanție de a aproba formularele tipizate pentru actele de studii solicitate de intimata reclamantă, nu pot fi avute în vedere criticile formulate de recurentă privind nelegalitatea formei de învățământ urmate de intimata reclamantă. De altfel, în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Sub acest din urmă aspect, instanța de control judiciar a constatat că adeverința nr. 309/24.07.2009 eliberată de intimata pârâtă intimatei reclamante reprezintă un act administrativ care nu a fost nici revocat și nici anulat. Or, în lipsa contestării valabilității acestui act administrativ de către recurentă, contestare care se poate face pe calea unei acțiuni în contencios administrativ în cadrul căreia s-ar putea analiza inclusiv legalitatea emiterii actului administrativ din perspectiva modului în care au fost absolvite studiile, în prezentul cadrul procesual, în care instanța de fond a fost învestită numai cu analizarea existenței și îndeplinirii obligației intimatei pârâte de a-i elibera intimatei recurente diploma de licență și suplimentul la diplomă precum și a existenței și îndeplinirii obligației recurentei chemate în garanție de a aproba formularele tipizate pentru actele de studii solicitate de intimata reclamantă, nu pot fi avute în vedere criticile formulate de recurentă privind nelegalitatea formei de învățământ urmate de intimata reclamantă. De altfel, în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Decizia nr.4281/CA/18.11.2013 a Curții de Apel Oradea – Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.4329/CA/6.06.2013 Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul MECTS.
A admis în parte cererea formulată de reclamanta G. L. R. în contradictoriu cu pârâta U. S. H. și în consecință:
A obligat pârâta la eliberarea diplomei de licență în favoarea reclamantei.
A admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chematul în garanție M. E. C. T. S.
A obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diploma de licență, pentru reclamantă.
A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de M. E. C. T. S. și în consecință a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele :
Reclamanta a urmat cursurile Facultății de Psihologie și Pedagogie din Brașov din cadrul Universității Spiru Haret, specializarea pedagogie în perioada 2006 – 2009, a sustinut și promovat examenul de licență în sesiunea iunie 2009. În urma promovării acestui examen i s-a eliberat adeverința nr. 309/24.07.2009.
Întrucât adeverinta mentionata avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20, alin 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de invatamant superior, la implinirea termenului respectiv reclamanta a solicitat decanului Facultatii eliberarea diplomei de licenta
Din momentul înscrierii la facultate și pana la absolvirea acesteia, reclamanta si-a indeplinit toate obligatiile ce ii reveneau potrivit contractelor de studiu incheiate cu parata și Regulamentul privind activitatea profesionala a studentilor, în sensul ca si-a platit taxele de studii, a sustinut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licenta. În aceste conditii, a reținut prima instanță, potrivit Metodologiei organizarii și desfasurarii examenelor de finalizare a studiilor emisa de parata sub nr.1405/21.05.2009, precum și art.20 alin 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, parata era obligata sa elibereze reclamantei actele de studii completate.
Potrivit Ordinului Ministerului Educației și Cercetarii nr. 3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfasurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licenta pentru anul 2006 – 2007, admiterea în invatamantul superior se organizeaza numai în institutiile care au în structura domeniilor de studiu specializari acreditate și specializari care au obtinut autorizatie de functionare provizorie.
Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de catre universitatile care organizeaza cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate, ba mai mult formele de invatamant la distanta și cu frecventa redusa au functionat și functioneaza legal potrivit prevederilor art. 60 (1) din Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata, care precizeaza faptul ca “activitatea didactica se poate organiza în urmatoarele forme: de zi, cu frecventa redusa și la distanta. Formele de invatamant seral, cu frecventa redusa și la distanta pot fi organizate de institutiile de invatamant superior care au cursuri la zi”;. Universitatea Spiru Haret, a constatat instanța de fond, avand invatamant de zi autorizat/acreditat, poate organiza invatamant la distanta și cu frecventa redusa.
Potrivit art. 60 (3) din Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata, “Diplomele și certificatele de studii eliberate de institutiile de invatamant superior, în conditiile legii, pentru aceeasi specializare sunt echivalente, indiferent de forma de invatamant absolvita”;.
Reclamanta a fost admisa sa sustina examenul de licenta în sesiunea iunie 2009, examen pe care l-a promovat. Ca atare Facultatea de Psihologie și Pedagogie din cadrul Universitatii Spiru Haret a recunoscut titlul de licentiat în Stiinte Economice, potrivit adeverintei de studiu eliberate.
Art 361, alin 2 din Legea Educatiei publicata în Monitorul Oficial partea I, în data de 10.01.2011 prevede: “La data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga legea invatamantului nr 84/1995, Ordonanta Guvernului nr. 10/2009 privind dreptul studentilor inmatriculati la formele de invatamant la distanta sau cu frecventa redusa de a continua studiile la programe de studii de licenta autorizate sau funcționeze provizoriu sau acreditate, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr 581 din 20 august 2009, precum și orice alte dispoziții contrare”;.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.18 Legea nr.554/2004 și a celor mai sus menționate, instanța de fond a admis cererea reclamantei și a obligat pârâta la eliberarea diplomei de licență în favoarea reclamantei.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța de fond a reținut că pentru tipărirea și difuzarea către pârâtă Universitatea “Spiru Haret” a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de M.E.C.T.S. conform art.7 din O.M.E.CT. nr.2284/ 2007 (în speță ROMDIDAC S.A.) este necesara aprobarea scrisă a chematului în garanție, iar aprobarea cererilor de către chematul în garanție nu a fost dovedită.
Instanța de fond nu a reținut apărările chematului în garanție, în sensul că prin adresele nr. nr.37450/21.06.2010, 37629, 12356F/25.10.2010, 49716/29.11.2010, 32048, 36711, 40456/13.10.2010 ar fi acordat avizul de achiziționare de către pârâtă a formularelor tipizate solicitate de acesta, întrucât aceste adrese nefiind depuse în probațiune la dosar, nu se poate stabili daca au fost emise ca răspuns la solicitările emise de pârâtă pentru aprobarea tipizării diplomelor de licență și a suplimentelor la diplome.
Instanța a reținut că cererea de chemare în garanție este întemeiată deoarece admiterea sa asigură efectiv punerea în executare a sentinței, în condițiile în care, eliberarea de către pârâtă a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. E. C. T. S. în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul chemat în garanție M. E. C. T. S. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat că admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Universitatea Spiru Haret este neîntemeiată întrucât între M. E. N. și Universitatea Spiru Haret, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizata să funcționeze provizoriu. Ori, arată recurenta, la momentul înscrierii la studii a reclamantei, Universitatea Spiru Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de către instanța de fond.
Conform susținerilor recurentului, prima instanță a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS. Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale.
Susține recurentul, în esență, că organizarea mecanismelor de a calității în învățământ sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației.
După apariția Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității Spiru Haret au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
Mai arată recurentul, în esență că, începând cu anul 2005, Universitatea Spiru Haret organizează formele de învățământ “ID” și “FR”. Organizarea formelor ID și FR la unele specializări, deși exista și forma ZI nu excludea (si nu exclude) obligația de conformare în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare și acreditare, implicit obligația asigurării resurselor umane și materiale pentru fiecare forma și locație de învățământ în mod distinct.
Hotărârea de Guvern nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea în Anexa 3 se refera la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. La poziția 6 Anexa 3 din HG 676/2007 este precizata structura legala pentru Universitatea Spiru Haret la nivelul anilor 2007. Conform Deciziei IC.CJ. nr.4726/29.10.2009, structurile ID și FR sunt nelegale, nerespectând condițiile de acreditare imperativ prevăzute de legislația în domeniu.
În perioada 2004-2009 funcția de conducere a Universității Spiru Haret era exercitată de președintele Universității care îndeplinea și atribuțiile funcției de rector, funcție care nu exista specificată în Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind funcție de conducere a instituțiilor de învățământ superior, iar conform Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic, art. 68, numai rectorul poate fi conducătorul unei instituții de învățământ superior.
Recurentul susține, în esență, că în perioada 2004-2009 evoluția efectivelor de studenți înscriși la studii de licență și/sau ciclul I de studii universitare a înregistrat o creștere spectaculoasă ajungând la nivelul anului universitar 2008-2009 la 290.407 studenți, reprezentând o creștere de 562,9% față de anul universitar 2004-2005.
Potrivit susținerilor recurentului, conform OG. nr. 10/2009 studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 – 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță aveau dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Așadar, conchide recurentul, nu există nici un temei legal pentru demersul reclamantei de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Arată recurentul, în esență, că conivența dintre studenți și Universitatea Spiru Haret – dovedita prin stăruința și a studenților și a universității de continuare a studiilor tot la Universitatea Spiru Haret în condițiile în care capacitatea de școlarizare evident era depășită iar Universitatea nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea în noile condiții și mărirea capacității de școlarizare – a dus la găsirea a tot felul de tertipuri care au dus la soluții provizorii și care nu au soluționat aspectul menționat.
Conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, Universitatea nu avea și nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Același Ordin 2284/2007, statuează ca răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusiv Universității Spiru Haret.
Susține recurentul că împrejurarea că Universitatea Spiru Haret a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei Universități. Eventuala amendare/cenzurare de către MEN a acestor adeverințe se manifestă în limitele legale, nerecunoscându-se efectele eliberării adeverințelor respective.
Arată recurentul că prin efectul dispozițiilor legii în temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii. Dupa expirarea termenului, adeverința era nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate, urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. Neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept în ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de învățământ superior de către reclamanți. Așadar, cei care ulterior împlinirii termenului de 12 luni au inteles sa dea eficienta unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv.
Susține recurentul, în esență, că prin obligarea Ministerului la aprobarea eliberării formularelor tipizate pentru actele de studii, nu s-a luat în considerare tocmai opoziția sau reacția M.E.N. fata de eventualitatea manifestării efectelor juridice ale unor adeverințe de studii nule de drept.
În drept, recurentul a invocat Codul de procedură civilă, Legea nr.84/1995, H.G. 536/2011, H.G. 1011/2001, Legea nr.288/2004, Ordinul 2284/2007, O.U.G. 75/2005.
Intimata Universitatea Spiru Haret, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimata arată că instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece admiterea acestei cereri asigura efectiv punerea în executare a obligației de a elibera reclamantului diploma de licență. În cauză, apreciază intimata, există o interdependență între cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.
Intimata afirmă, în esență, că refuzul MECTS nu este justificat întrucât a fost emisă reclamantei adeverința că este licențiată, sub egida chematului în garanție, prin urmare reclamanta este îndreptățită a pretinde eliberarea actelor de studii. Mai mult, intimata apreciază, în esență, că a funcționat în cadrul legal având în vedere prevederile H.G. 676/2007, ale H.G. 635/2008, ale H.G. 916/2005 și ale H.G. 1175/2006. De asemenea, intimata arată, în esență, că recurentul face confuzie între noțiunea de specializare și cea de formă de învățământ.
Intimatul reclamant prin reprezentant a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, aplicabil în speță în temeiul art. 3 din Legea 76/2012, instanța constată următoarele:
Prin urmare, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție este asigurată efectiv punerea în executare a obligației intimatei Universitatea Spiru Haret de a elibera reclamantei intimate diploma de licența obținută in urma susținerii examenului de licență – sesiunea iulie 2009, existând o interdependentă între cele două obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități.
Prin urmare, instanța a respins ca nefondat recursul.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă de la 1865, având în vedere că recurentul este cel căzut în pretenții iar intimata pârâtă a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în recurs, instanța a admis această cerere și a obligat pe recurent la plata în favoarea intimatei pârâte Universitatea Spiru Haret la plata sumei de 620 lei reprezentând onorariu avocațial dovedit cu contract și ordin de plată (f. 16-17).
