Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. OBLIGATIA IMPUSA PERSOANELOR JURIDICE DE A ANGAJA PERSOANE CU HANDICAP. DOVADA SOLICITARII TRIMESTRIALE A REPARTIZARII DE PERSOANE CU HANDICAP.
Din analiza dispozitiilor art.42 si 43 din Legea 519/2002 rezulta ca legiuitorul a avut în vedere protejarea persoanelor cu prin stimularea încadrarii în a acestei categorii.
Dispozitiile art.42 alin.1, care obliga persoanele juridice cu un numar de cel putin 100 de angajati de a încadra persoane cu handicap cu contract individual de munca într-un procent de cel putin 4% din numarul total de angajati,nu poate fi interpretata decât în sensul ca, aceasta obligatie exista, numai daca sunt persoane cu handicap si acestia se ofera pentru munca. În lipsa unor persoane cu asemenea dezabilitati sau chiar daca exista, dar nu se ofera la munca, persoana juridica este absolvita de aceasta obligatie.
Dovada trimestriala ce trebuie sa obtina persoana juridica în conditiile art.43 pct.2 din Legea 519/2002 este o modalitate prin care se dovedeste lipsa persoanelor cu handicap, care poate fi înlocuita si cu un act ulterior, prin care se dovedeste aceeasi stare de fapt.
Prin Sentinta nr.16/CA din 18.01.2007 Tribunalul Satu Mare a respins actiunea reclamantei SC E. SA în contradictoriu cu pârâtele MFP – DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE Satu Mare si ANAF Bucuresti împotriva deciziei nr.50850/11.X.2006 emisa de DGFP Satu Mare pentru anulare acte fiscale.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:
Inspectorii din cadrul DGFP Satu Mare au efectuat la unitatea reclamanta controlul modului de evidentiere, înregistrare, declarare si virare a taxelor, impozitelor si contributiilor la bugetul general consolidat al statului.
În urma acestui control s-a încheiat Raportul de inspectie fiscala nr.42570/31.05.2006 si Decizia de impunere nr.252/31.05.2006.
Cu ocazia controlului s-a verificat si modul de stabilire, calcul, înregistrare si varsare a fondului special de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap, constatându-se ca societatea controlata, în speta reclamanta, nu a beneficiat de facilitati fiscale în perioada supusa inspectiei fiscale.
Organul de control a statuat ca, pentru perioada 1.08.2002 – 31.12.2005 societatea reclamanta avea obligatia calcularii, înregistrarii si virarii fondului special de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap, retinând incidenta disp.art.42 alin.1, art.43 alin.1 din Legea nr.519/2002. Constatând ca nu s-a solicitat angajarea de persoane cu handicap, decât pentru trimestrul I 2006, organele de control au stabilit pentru perioada 1.08.2002 – 31.12.2005 un debit suplimentar, în suma de 156.060 lei RON reprezentând contributia la fondul special de sustinere a persoanelor cu handicap. În determinarea acestui debit, organele de control au tinut seama de numarul de persoane cu handicap angajat de SC E. SA, calculându-se contributia la fondul special de sustinere a persoanelor cu handicap numai aferenta persoanelor cu handicap care trebuiau angajate conform Legii nr.519/2002, respectiv Legii nr.343/2004. Organul de control a retinut ca reclamanta a avut un numar de salariati mai mare de 100 pe perioada 1.08.2002 – 17.07.2004.
Pentru debitul stabilit suplimentar în suma totala de 156.060 lei Ron, au fost calculate dobânzi în suma de 70935 lei Ron conform HG nr.874/2002, HG nr.1513/2002, HG nr.67/2004 si HG nr.784/2005.
Întemeiat pe prevederile OG nr.26/2001, OG nr.92/2003 si Legii nr.210/2005 au fost calculate penalitati de întârziere în suma totala de 13.650 lei Ron.
Împotriva actelor întocmite de pârâta, reclamanta a formulat contestatie, aceasta fiind respinsa prin Decizia nr.50850/11.X.2006 cu motivatia nerespectarii disp.art.42 si 43 din Legea nr.519/2002 pentru aprobarea OUG nr.102/1999 privind protectia speciala si încadrarea în munca a persoanelor cu handicap.
Potrivit art.42 alin.1 din Legea nr.519/2002 “persoanele juridice care au un numar de cel putin 100 de angajati au obligatia de a angaja persoane cu handicap cu control individual de munca într-un procent de cel putin 4% din numarul total de angajati.
Art.43 alin.1 stipuleaza “persoanele juridice care nu respecta prevederile art.42 alin.1 au obligatia de a plati lunar catre bugetul de stat o suma egala cu salariul minim brut pe tara înmultit cu numarul de locuri de munca în care nu au încadrat persoane cu handicap.
(2) Sunt exceptate de la plata obligatorie prevazuta la alin.1 persoanele juridice care fac dovada ca au solicitat trimestrial la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca repartizarea de persoane cu handicap”.
Din textul legal mentionat, instanta retine ca reclamanta avea obligatia legala sa ceara trimestrial ANOFM-ului repartizarea de persoane cu handicap, aceasta fiind conditia scutirii contributiei la acest fond.
Reclamanta nu a putut prezenta organului de control nici un fel de dovada a acestei solicitari trimestriale, în aceste conditii acesteia îi incumba obligatia la calcularea, înregistrarea si virarea fondului special pentru persoane cu handicap conform prevederilor legale mentionate.
Adresa de raspuns a AJOFM Satu Mare nr.5048/25.05.2006 (fila 12 de la dosar), data la solicitarea reclamantei, solicitare care s-a facut în timpul controlului si prin care se comunica faptul ca în perioada 1.08.2002 – 21.12.2005 nu au fost depuse cereri prin care se solicitau locuri de munca corespunzatoare de catre persoane cu handicap, nu echivaleaza cu solicitarea trimestriala prevazute de art.43 alin.2 din OG nr.102/1999 privind protectia speciala si încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, articol modificat de pct.42 din Legea nr.519/2002 pentru aprobarea OG nr.102/1999 si de art.1 pct.16 din Legea nr.343/2004, pentru perioada în care acest lucru nu s-a solicitat (1.08.2002 – 31.12.2005).
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta SC ERGOLEMN SA Satu mare, care solicita admiterea recursului si modificarea în tot a sentintei recurate în sensul admiterii cererii sale asa cum a fost formulata si precizata pentru urmatoarele motive:
Sentinta este nelegala si netemeinica deoarece nu s-a luat în considerare starea de fapt ci doar s-a reprodus textele legale în baza carora s-a aplicat sanctiunea, facându-se o aplicare gresita a legii, dispozitiile OUG 102/1999 fiind instituite în vederea protejarii persoanelor cu handicap si încadrarii acestora în munca, pe lânga alte masuri de protectie a persoanelor cu handicap, prevazându-se si norme speciale aplicabile cu ocazia încadrarii în munca a persoanelor cu handicap, agentii economici având si o serie de obligatii la încadrarea acestora în munca, o obligatie fiind cea prevazuta de art. 42 – la peste 100 de angajati, 4 % sa fie persoane cu handicap, prin contestatia nr.50850/10.07.2006 contestând sumele stabilite deoarece în perioada pentru care au fost stabilite nu existau persoane cu handicap înregistrate la ANOFM- AJOFM Satu Mare pentru posturile vacante la societate, adresa AJOFM Satu Mare nr.5048/25.05.2006 fiind dovada.
Arata ca masura instituita este o masura pentru protejarea persoanelor cu handicap si nu ca o sanctiune aplicata agentilor economici, legea trebuind interpretata nu textual ci în sensul producerii efectelor dorite, inclusiv a prevederilor art. 43 alin.2 din ordonanta asa cum a fost modificat prin Legea 519/2002 si respectiv Legea 343/2004 cu privire la acceptarea de la plata în cazul reangajarii persoanelor cu handicap din lipsa persoanelor cu handicap, neputându-se retine culpa angajatorului.
Intimata MEF- DGFP Satu Mare nu a depus întâmpinare.
Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs si din oficiu, se retin urmatoarele:
Potrivit art. 43 alin.1 din legea nr.519/2002, persoanele juridice care au un numar de cel putin 100 de angajati au obligatia de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de munca într-un procent de cel putin 4 % din numarul total de angajati, iar nerespectarea acesteia având obligatia de a plati lunar, conform art. 43 alin.1 din aceeasi lege, o suma egala cu salariul minim brut pe tara înmultit cu numarul de locuri de munca în care nu au încadrat persoane cu handicap, alin.2 al aceluiasi articol exceptând plata în cazul în care se face dovada ca s-a solicitat trimestrial la ANOFM repartizarea de persoane cu handicap.
Masurile prevazute în dispozitiile legale indicate mai sus au fost edictate în scopul protejarii persoanelor cu handicap.
Nici cu ocazia efectuarii controlului, a solutionarii contestatiei si a actiunii în contencios administrativ nu s-a avut în vedere apararea formulata de contestatoarea reclamanta recurenta în sensul ca în perioada contestata numarul personalului angajat s-a redus la jumatate, desigur situatiei economice a societatii, iar pe de alta parte, nu s-a tinut seama de faptul ca, potrivit adresei nr.5048/25.05.2006 emisa de AJOFM Satu Mare în perioada controlata – 01.08.2002- 31.12.2005 nu au existat persoane cu handicap aflate în cautarea unui loc de munca pentru meseriile specifice activitatii recurentei, limitarea solutionarii contestatiei si actiunii la citarea textului de lege fara a-l raporta la realitate este gresit.
Fata de cele retinute, Curtea a apreciat solutia instantei de fond ca fiind ne3legala, a admis recursul, a modificat sentinta atacata în sensul ca a admis actiunea reclamantei, a dispus anularea deciziei nr.50850/11.10.2006, anularea partiala a Raportului de inspectie fiscala nr.41/21.03.2006 si a deciziei de impunere nr.252/31.05.2006 privind obligatiile suplimentare stabilite în suma totala de 240.645 lei.
Sursa primara
Sentinta nr.16/CA/18.01.2007- a Tribunalului Satu Mare;
Dosar nr.5801/83/2006;
Decizia nr.95/CA/11.04.2007 a Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal;
Dosar nr. 5801/83/2006;
Temei de drept
– art.42 si 43 din Legea nr.519/2002.
