Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL. EXECUITARE SILITĂ ÎN CONDIŢIILE CODULUI DE PROCEDURĂ FISCALĂ. VALORIFICAREA BUNURILOR PRIN LICITAŢIE. PARTICIPARE LA LICITAŢIE ÎN CONDIŢII EGALE, FĂRĂ A SE DISTINGE ÎNTRE OFERTANŢI DUPĂ CALITATEA LOR.
-art.2, art.136, art.162 şi art.172 Cod procedură fiscală.
Decizia nr.4478/CA/10.12.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.3532/CA/2012 pronunţată de Tribunalul Bihor , a fost admisă cererea formulată de reclamanta B. I. – R. SPA – A. O., în contradictoriu cu pârâta A. F. P M. O. şi în consecinţă s-a dispus anularea actului administrativ nr. 180464/09.11.2011 emis de pârâtă precum şi a actului administrativ fără număr înregistrat de reclamantă sub nr. 7724/22.12.2011.
A fost obligată pârâta să permită participarea reclamantei la licitaţia organizată în calitate de creditor urmăritor al debitorilor R. C. şi R. A. L., necondiţionat de îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 162 al.7 din O.G.92/2003.
Fără cheltuieli de judecată.
Examinând cererea din perspectiva înscrisurilor existente la dosarul cauzei şi a motivelor invocate de reclamantă, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta, în calitate de creditor, în temeiul contractelor de împrumut cu garanţie imobiliară nr. 456/28.05.2008, 136/18.01.2008, nr.2624/09.11.2007, nr. 324/14.04.2008, nr.1694/27.07.2007, încheiate cu debitorii R. C. şi R. A. L. , a demarat procedura de silită împotriva acestora, pentru recuperarea creanţelor izvorâte din contractele de împrumut amintite.
Împotriva aceloraşi debitori, a început executarea silită şi pârâta A. F. P. M. O., conform anunţurilor privind vânzarea pentru bunuri imobile emise în dosarele de executare 9/662/2010, respectiv 9/703/2010.
În cuprinsul acestor anunţuri, se menţionează că cei interesaţi în cumpărarea bunurilor sunt obligaţi să facă dovada achitării taxei de participare reprezentând 10% din preţul de pornire al licitaţiei.
Reclamanta, uzând de calitatea sa de creditor garantat al celor doi debitori, a solicitat prin adresa nr. 6992/07.11.2011 înregistra la parata sub nr. 179280 si 179283 din 07.11.2011 AFP O. să constate faptul ca – raportat la calitatea sa – este exonerată de îndeplinirea formalităţilor prevăzute de art. 162 (7) din OG 92/2003 republicata si actualizata.
Prin adresa nr. 180464/09.11.2011 i se comunica – ca răspuns la cererea sa – faptul că pentru participarea la licitaţie trebuie sa se conformeze dispoziţiilor art. 162 (7) din OG 92/2003 republicata si actualizata.
Plângerea prealabilă formulată, adresată pârâtei, a fost respinsă, aceasta menţinându-şi poziţia iniţială conform adresei fără număr înregistrată la reclamantă cu nr. 7724/22.12.2011.
Plecând de la premisa legală cuprinsă în dispoziţiile art. 2 al.3 din OUG 92/2003 (codul de procedură fiscală) , potrivit cărora „unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă” , instanţa a reţinut că pentru creditorii urmăritori nu există reglementări exprese în cuprinsul OUG 92/2003, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 504 şi 506 Cod procedură civilă, din interpretarea cărora rezultă că creditorii urmăritori , care au creanţe în rang util nu au nici obligaţia de a depune ofertă de cumpărare (obligatorie doar pentru cei care vor să cumpere), nici obligaţia de a depune cauţiune.
Explicaţia rezidă în faptul că interesul creditorilor urmăritori este acela de se valorifica bunul urmărit pentru recuperarea creanţei. Totodată, are tot interesul de a participa la licitaţie pentru a se asigura că bunul nu este înstrăinat la un preţ derizoriu, care să acopere creanţa pe care o execută.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al pârâtei, ar însemna că, pentru a putea participa la licitaţiile efectuate pentru toate imobilele, reclamanta ar fi obligată să depună oferte de cumpărare pentru toate imobilele, însoţite de taxă de participare de 10% pentru fiecare imobil. Aceasta în condiţiile în care reclamanta nu este interesată de achiziţia bunurilor, ci doar de a fi prezentă, în calitate de creditor în rang util, la licitaţie, pentru a nu exista riscul ca imobilele să fie vândute la preţuri ce nu asigură recuperarea debitelor sale, pentru care au fost constituite garanţii asupra bunurilor valorificate.
In al doilea rând, odată depusă oferta de cumpărare, reclamanta este practic obligată să preia bunurile respective, indiferent dacă sunt şi alţi licitatori sau nu, cu toate că nu este interesată de acest lucru pentru că în conformitate cu dispoziţiile art. 162 al.11 din O.G.92/2003 „taxa de participare nu se restituie ofertanţilor care nu s-au prezentat la licitaţie, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum şi adjudecatarului care nu a plătit preţul”.
Din această perspectivă, paguba pe care reclamanta ar urma să o suporte în situaţia în care actele administrative emise de pârâtă şi-ar produce efectele, ar fi de netăgăduit.
Pentru cele ce preced, instanţa, în temeiul art.1, 8, 18 Legea nr.554/2004, apreciind că prin actele administrative contestate s-a pricinuit o vătămare intereselor legitime ale reclamantei, a admis cererea şi a dispus anularea actului administrativ nr. 180464/09.11.2011 emis de pârâtă, precum şi a actului administrativ fără număr înregistrat de reclamantă sub nr. 7724/22.12.2011, emis de pârâtă.
Totodată, a fost obligată pârâta să permită participarea reclamantei la licitaţia organizată în calitate de creditor urmăritor al debitorilor R. C. şi R. A. L., necondiţionat de îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 162 al.7 din O.G.92/2003.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs intimata A. F. P. M. O. , solicitând casarea acesteia sau după caz modificarea acesteia, în sensul respingerii contestaţiei formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece în speţă sunt incidente prevederile speciale ale OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală.
Astfel, s-a precizat de către recurentă că, a început executarea silită a debitorilor R. C. şi R. A. L. pentru recuperarea creanţelor fiscale datorate bugetului de stat, uzând de prevederile art.136 alin.9 Cod procedură fiscală.
Recurenta a apreciat că în speţă nu sunt incidente prevederile Codului de procedură civilă, deoarece Codul de procedură fiscală stabileşte în mod expres procedura de urmat în situaţiile speciale ale executării bunurilor imobile prin licitaţie publică pentru recuperarea creanţelor fiscale. Or, în procedura valorificării prin licitaţie stabilită de codul de procedură fiscală, art.162 distinge între participanţii la licitaţie.
De altfel, chiar şi în condiţiile art.506 Cod procedură civilă, creditorul urmăritor dacă participă la licitaţie este scutit doar de plata cauţiunii, nu şi de celelalte facilităţi cerute de lege.
Pentru creditorii urmăritori care deţin garanţii reale, a susţinut recurenta, legea fiscală prevede dreptul acestora de a participa la orice act de executare, inclusiv şedinţele de licitaţie în calitatea pe care o au, iar instrumentul legal pe care îl au la îndemână în cazul în care nu sunt de acord, este contestaţia la executare.
În drept au fost invocate disp.art.304 pct.6 şi 9 Cod procedură civilă.
Intimata, deşi legal citată nu a formulat întâmpinare solicitând în şedinţa publică din 3.12.2012, prin reprezentantul său, respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, conform art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:
Prin adresa nr.180464/9.11.2011 emisă de către recurentă aceasta îi comunica intimatei reclamante, faptul că licitaţia din 7.11.2011, privind vânzarea bunurilor imobile ale debitorilor R. C. şi R. A. a fost amânată, data reluării licitaţiei urmând a fi adusă la cunoştinţă în termenul legal prevăzut de codul de procedură fiscală, iar pentru participarea intimatei la licitaţie, aceasta trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale prevăzute de art.162 alin.7 din OG nr.92/2003, republicată şi actualizată.
Împotriva aceloraşi debitori, a pornit executarea silită şi reclamanta intimată, în calitatea sa de creditor ipotecar, în baza contractelor de împrumut cu garanţie imobiliară, depuse la dosar, încheiate cu R. C. şi R. A.
Prin anunţurile privind vânzarea pentru bunuri imobile, emise în dosarele de executare nr.9/662/2010 şi 9/703/2012, recurenta a invitat pe cei care sunt interesaţi în cumpărarea bunurilor, să depună până în ziua precedentă termenului de vânzare, printre altele, dovada achitării taxei de participare reprezentând 10% din preţul de pornire a licitaţiei, obligaţie pe care reclamanta intimată a contestat-o în persoana sa, aceasta susţinând că, raportat la calitatea ei de creditor garantat este exonerată de îndeplinirea formalităţilor prevăzute de art. 167 alin.7 din OG nr.92/2003.
Este necontestată împrejurarea că, executarea silită pornită de către recurenta A. F. P. M. O. vizează recuperarea creanţelor fiscale datorate bugetului de stat de către debitorii R. C. şi R. A.
Potrivit art.2 alin.2 din codul de procedură fiscală, „ Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat” iar potrivit aliniatului 3, „ Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile codului de procedură fiscală”.
Potrivit art.136 alin.1 Cod procedură fiscală, „ În cazul în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acţiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepţia cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal sau mai mare decât creanţa fiscală datorată de debitor ” , iar potrivit aliniatului 9 din text, „ În cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţe fiscale, cât şi pentru titluri ce se execută în condiţiile prevăzute de alte dispoziţii legale, executarea silită se va face, potrivit dispoziţiilor prezentului cod, de către organele de executare prevăzute de acesta ” .
Din interpretarea textelor legale evocate, reiese că, prevederile OG nr.92/2003, sunt cele incidente speţei de faţă, dispoziţiile art.162 care reglementează procedura valorificării prin licitaţie, nu distinge între participanţii la licitaţie.
Potrivit art.162 alin.7 Cod procedură fiscală, pentru participarea la licitaţie ofertanţii depun, cu cel puţin o zi înainte de data licitaţiei următoarele documente: a) oferta de cumpărare, b) dovada plăţii taxei de participare sau a constituirii garanţie sub forma scrisorii de garanţie bancară, potrivit alin.11 ori 12; c) împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant; d) pentru persoanele juridice de naţionalitate română, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului; e) pentru persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba română; f) pentru persoanele fizice române, copie după actul de identitate; g) pentru persoanele fizice străine, copie de pe paşaport; h) dovada emisă de organele fiscale, că nu are obligaţii fiscale restante faţă de acesta.
Faptul că legiuitorul nu a înţeles să-i scutească pe creditorii garantaţi de obligaţiile impuse participanţilor la licitaţie prevăzute la aliniatul 7 lit. a-h al articolului 162 Cod procedură fiscală, nu înseamnă că este o omisiune care trebuie completată cu prevederile dreptului comun în materie, respectiv cu normele codului de procedură civilă.
Potrivit art.172 alin.1 Cod procedură fiscală, „ Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii ” .
Aşadar, reclamanta intimată are posibilitatea să atace actele de executare nelegale, în calitatea sa de persoană interesată ( creditor garantat), aceasta în condiţiile în care ea se declară neinteresată de achiziţia bunurilor supuse vânzării silite, ci doar de a fi prezentă în calitatea sa de creditor în rang util.
Faţă de toate aceste considerente, apreciind că în mod eronat a apreciat instanţa de fond incidenţa în cauză a prevederilor art.504 şi 506 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea în baza art.312 alin.1 şi 2 coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a admis ca fondat recursul de faţă, a modificat în tot sentinţa nr.3532/14.06.2012 pronunţată de Tribunalul Bihor iar pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta B. I. R. SPA, împotriva pârâtei A. F. P. M. O. , constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
