Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL. INADMISBILITATEA MODIFICĂRII ŞI RECALCULĂRII ÎN SENSUL REDUCERII DREPTURILOR SALARIALE ALE UNUI FUNCŢIONAR PUBLIC, ÎN FUNCŢIE DE FLUCTUAŢIA NUMĂRULUI DE PERSONAL DINTR-O INSTITUŢIE PUBLICĂ, DREPTURILE SALARIALE PUTÂND FI MODIFICATE, DOAR ÎN CONDIŢIILE LEGII.
-art.16 din Legea nr.285/2010;
-art.1 alin.2 lit.b din Legea nr.284/2010;
-O.G. nr.92/2003.
Decizia nr.3567/CA/10.10.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 741/CA/2012 din 16.02.2012, Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea formulată de reclamanta Ţ. C. A. în contradictoriu cu pârâtul P. M. S. M. şi a anulat dispoziţia nr.1352/28.07.2011 emisă de pârât.
Pentru a pronunţa astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele :
Potrivit dispoziţiei nr.1352/28.07.2011 (fila nr. 5), începând cu data de 01.08.2011, reclamanta, numită în funcţia publică generală de execuţie de consilier, gradul profesional superior, gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă 4, clasa de salarizare 58, coeficient de ierarhizare 4.09 în cadrul Compartimentului Venituri din Aparatul de specialitate al P. M. S. M, beneficiază de un salariu lunar de bază brut în cuantum de 3631 lei.
Împotriva acestei dispoziţii reclamanta a formulat contestaţie, iar prin adresa nr. 27804/09.08.2011 (fila nr.7) contestaţia sa a fost apreciată ca fiind netemeinică şi nelegală. Argumentele reţinute de pârât în motivarea răspunsului la contestaţie sunt identice cu cele prezentate în întâmpinare, motiv pentru care instanţa nu le va reitera.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut că prin dispoziţia nr. 320/02.02.2011 (fila nr.14), începând cu data de 01.01.2011, reclamanta a fost reîncadrată în funcţia publică generală de execuţie, consilier, gradul profesional superior, gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă 4, clasa de salarizare 58, coeficient de ierarhizare 4.09, beneficiind de un salariu de bază lunar în valoare de 4791 lei.
Instanţa a constatat că, atât dispoziţia nr. 320/02.02.2011, cât şi dispoziţia nr.1352/28.07.2011 au fost emise în temeiul dispoziţiilor Legii nr.284/2010, Legii nr.285/2010 şi Legii nr.188/1999 republicată. În plus, la emiterea dispoziţiei nr. 1352/28.07.2011, s-a avut în vedere şi HCL nr. 136/2011 privind aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al P. M. S. M.
Din răspunsul la contestaţia formulată de reclamantă rezultă că motivul reducerii salariului primit de reclamantă prin dispoziţia nr.1352/28.07.2011 constă în adoptarea unui nou Regulament de Organizare şi Funcţionare al P. M. S. M prin care s-au atribuit şi altor compartimente atribuţii specifice celor îndreptăţite să primească stimulente din fondul constituit conform OG nr.92/2003 republicată.
Cu alte cuvinte, în urma adoptării acestui regulament s-a mărit numărul persoanelor îndreptăţite să primească stimulente ceea ce a determinat o recalculare a nivelului mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010 în funcţie de numărul persoanelor care beneficiază de aceste stimulente conform Regulamentului aprobat prin HCL nr.136/2011.
Potrivit art. 14 alin.1 din Legea nr.285/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de drepturi băneşti acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Ordonanţei Guvernului nr.29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.116/2004, cu modificările şi completările ulterioare, salariile de bază, prevăzute la art.1 alin.(1), se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi băneşti aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcţie publică, pe categorii, clase şi grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcţie contractuală, în funcţie de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.
Prin urmare, drepturile băneşti incluse în salariul de bază conform art. 14 din Legea nr. 285/2010 s-au determinat în funcţie de nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010.
Conform art. 14 alin. 2 din Legea nr. 285/2010, valoarea medie prevăzută la alin. (1) se calculează pentru funcţiile identice, echivalente sau asimilate din punctul de vedere al salarizării, distinct pe fiecare ordonator principal de credite, respectiv pe ordonator secundar de credite şi cumulat pentru ordonatorii terţiari de credite din subordinea fiecărui ordonator principal sau, după caz, secundar de credite.
Interpretând în ansamblu dispoziţiile art. 14 alin. 1 şi 2, instanţa a apreciat că nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010 inclus în salariul de bază se calculează în funcţie cuantumul acestor stimulente aferente lunii octombrie raportat la numărul persoanelor îndreptăţite să primească stimulente în luna octombrie 2010.
Astfel, în opinia instanţei, la stabilirea cuantumului salariului brut conform Legii nr. 285/2010 s-a avut în vedere un criteriu fix şi nu variabil din moment ce legiuitorul a stabilit ca şi criteriu de referinţă nivelul stimulentelor aferente lunii octombrie 2010.
În consecinţă, este nelegală modificarea nivelului mediu al drepturilor băneşti la care se referă art. 14 prin modificarea ulterioară a numărului de persoane îndreptăţite să primească stimulente.
Întrucât prin dispoziţia contestată reclamantei i-a fost redus salariul, aşa cum acesta a fost stabilit anterior prin dispoziţia nr. 320/02.02.2011, exclusiv ca urmare a adoptării HCL Satu Mare nr. 136/2011 prin care s-a mărit numărul peroanelor îndreptăţite să primească stimulente ceea ce a condus la o recalculare a nivelului mediu al acestora, instanţa a apreciat că dispoziţia contestată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 285/2010, respectiv cu nerespectarea criteriului stabilit prin acest text legal pentru determinarea nivelului mediu al stimulentelor care intră în calculul salariului de bază.
Pentru aceste motive, în temeiul art.8, 10 şi 18 din Legea nr.554/2004 raportat la art.14 din Legea nr.285/2010, instanţa a admis acţiunea şi a anulat dispoziţia nr.1352/28.07.2011 emisă de pârât ca nelegală.
Împotriva acestei sentinţe, în termen, scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs P. M. S. M solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea recursului său arată că sentinţa este netemeinică şi nelegală, deoarece prin această hotărâre s-a anulat Dispoziţia primarului nr. 1352/2011, decizie care a fost emisă cu respectarea legii 285/2010.
A arătat că în fapt pentru a nu se acorda un tratament discriminatoriu, diferit pentru salariaţii încadraţi în funcţii identice sau apropiate şi cu aceleaşi atribuţii de serviciu, fondul de stimulente aferent lunii octombrie 2010, care constituie un criteriu de referinţă în stabilirea mediei stimulentelor, respectiv plafonul maxim ce nu poate fi depăşit prin aplicarea legii salarizării, a fost redistribuit în vederea realizării unei medii pentru fiecare funcţie publică, pe categorii, clase şi grade profesionale. În stabilirea mediei stimulentului pe funcţii s-a avut în vedere Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al P. M. S. M, aprobat prin H.C.L. nr. 136/30.06.2011 şi Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al D. E. P. S. M., aprobat prin H.C.L. nr. 137/30.06.2011, fiind identificate toate persoanele îndreptăţite la stabilirea salariului de bază brut prin includerea în acesta a mediei stimulentului.
În consecinţă, începând cu luna august 2011, salariul de bază brut a fost stabilit astfel: salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 a fost majorat cu 15 % conform prevederilor articolului 1 din Legea nr.285/2010, cuantum la care a fost adăugată media stimulentului pentru funcţia, gradul profesional în care salariatul este numit.
Legiuitorul prin articolul 16 din Legea nr.285/2010 reglementează plafonul maxim până la care se poate majora salariul brut după ce enumeră la articolele anterioare majorările ce se pot aduce salariului brut, inclusiv prin includerea în acesta a stimulentelor acordate din fondurile constituite potrivit OGR 92/2003.
Prin această plafonare consideră că nu s-a realizat o a reclamantului faţă de celelalte persoane cu aceeaşi categorie, clasă şi grad de salarizare în condiţiile în care articolul 16 se aplică tuturor persoanelor cărora li se acordă drepturi băneşti din aceste fonduri constituite potrivit OGR nr.92/2003.
Din interpretarea acestui text legal, rezultă că majorarea totală a salariului brut nu poate fi mai mare de 15 % faţă de nivelul acordat personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, iar modul de stabilire al salariului reclamantului respectă această interpretare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 punct 6 şi 9 cod procedură civilă, art. 62 alin. 1 coroborat cu art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de fond în mod corect a apreciat probele administrate în cauză, şi a aplicat prevederile legale.
Instanţa de fond în mod corect a apreciat ca nelegal actul administrativ contestat – Dispoziţia nr. 1352/28.07.2011, constatând că aceasta este un act administrativ de stabilire a drepturilor salariale ale intimatului ca funcţionar public în cadrul aparatului de specialitate a P. M. S. M, în condiţiile în care aceste drepturi salariale au fost stabilite la începutul anului 2011 prin actul administrativ individual şi anume Dispoziţia nr. 320/02.02.2011, emisă de recurent în executarea dispoziţiilor Legii 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv a Legii 285/2010.
Instanţa de fond în mod corect a apreciat ca nelegală stabilirea unui nou salariu printr-un act administrativ emis în baza aceloraşi norme juridice cu putere de lege, cu referire incidentală la existenţa unui act administrativ emis de autoritatea publică locală prin care s-a modificat ROF al P. M. S. M.
Instanţa de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu a reţinut că este nefundat, astfel că în baza prevederilor articolul 312 cod procedură civilă a dispus respingerea lui şi menţinerea în tot a sentinţei atacate pentru următoarele considerente:
În temeiul Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a fost emisă Dispoziţia nr. 320/02.02.2011 prin care i s-a stabilit intimatei reclamante un salariu de bază lunar în cuantum de 4791 lei ca urmare a reîncadrării sale în funcţia publică generală de execuţie, consilier, grad profesional superior, gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă 4, clasa de salarizare 58, coeficient de ierarhizare 4.09.
Ulterior prin dispoziţia nr. 1.352/28.07.2011 emisă de recurentul pârât i se stabileşte intimatei, pentru aceeaşi funcţie publică şi fără a interveni vreo modificare a raportului de serviciu ori a carierei profesionale, un salariu de bază brut lunar în sumă 3631 lei începând cu data de 1.08.2011.
Emiterea celei de a doua dispoziţii de stabilire a salariului contestată în prezenta cauză a fost justificată de pârâtul recurent prin faptul că s-a modificat organigrama instituţiei, crescând numărul îndreptăţiţi să beneficieze de anumite drepturi băneşti cu caracter special, respectiv cele prevăzute de OG nr. 92/2003 şi de prevederile art. 16 din Legea nr.285/2010 – prin care se reglementează plafonul maxim până la care se poate majora salariul brut – fondul de stimulente acordat în luna octombrie 2010 fiind redistribuit la noul număr de funcţionari publici rezultat în urma modificării organigramei instanţei.
Această modificare a salariului de bază brut lunar al intimatei reclamante dispusă prin cea de a doua dispoziţie emisă de pârât este nelegală, astfel cum în mod just a reţinut şi prima instanţă.
Drepturile salariale ale funcţionarilor publici sunt cele prevăzute de actele normative emise de legiuitor pentru reglementarea salarizării, ele fiind stabilite prin normele legale stipulate în acest sens, neputând fi modificate decât prin norme juridice de forţa legii, astfel cum este reglementat în articolul 1 alin.2 lit. b din Legea nr.284/2010.
Câtă vreme normele legale privitoare la salarizarea funcţionarilor publici nu au fost modificate de legiuitor şi nu au intervenit schimbări în privinţa raportului de serviciu ori a carierei profesionale a funcţionarului public, autoritatea administrativă nu poate dispune modificarea drepturilor salariale stabilite anterior, prin acte administrative care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiei, acte care au rang inferior normelor legale de salarizare a funcţionarilor publici.
Faptul că în urma modificării organigramei instituţiei a crescut numărul de funcţionari publici cu vocaţie de a beneficia de unele drepturi băneşti cu caracter special, nu îndreptăţeşte recurenta să procedeze la reducerea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici beneficiari de drepturi băneşti cu caracter special existenţi anterior modificării organigramei, pentru a putea acorda şi noilor funcţionari cu aceeaşi vocaţie drepturile respective băneşti.
Într-adevăr, articolul 16 din Legea nr.285/2010 stipulează că majorarea salariului brut nu poate fi mai mare de 15% faţă de nivelul personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, însă această dispoziţie legală nu îndreptăţeşte instituţia publică care după ce a procedat la reîncadrarea funcţionarilor publici şi stabilirea drepturilor salariale în acord cu dispoziţiile Legii 284/2010 şi Legii 285/2010, să procedeze la modificarea drepturilor salariale stabilite ori de câte ori intervin modificări în privinţa numărului funcţionarilor publici şi fluctuaţii de personal.
În cazul în care intervin fluctuaţii de personal prin modificarea organigramei, îi revine autorităţii publice obligaţia de a proceda la stabilirea drepturilor salariale noilor funcţionari, însă în limitele prevăzute de lege şi prin respectarea drepturilor salariale stabilite cu privire la ceilalţi funcţionari publici neafectaţi de modificări organizatorice şi în privinţa cărora nu au intervenit nici un fel de schimbări.
Astfel, corect a reţinut prima instanţă că este inadmisibilă modificarea şi recalcularea drepturilor salariale ale unui funcţionar public în funcţie de fluctuaţia numărului de personal dintr-o instituţie publică, drepturile salariale stabilite putând fi modificate doar în condiţiile prevăzute de lege şi în temeiul unor acte normative.
Discriminarea invocată în temeiul prevăzut de articolul 16 din Legea nr.285/2010 în raport de noii funcţionari publici cu vocaţie de a beneficia de drepturi băneşti cu caracter special nu poate îndreptăţi autoritatea publică de a dispune reducerea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici existenţi, pentru a se putea obţine fonduri pentru plata drepturilor salariale ale noilor funcţionari publici.
În consecinţă, instanţa de recurs a reţinut că motivele de recurs invocate sunt nefondate, în mod legal reţinând prima instanţă că dispoziţia atacată emisă de recurentul pârât este nelegală.
Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză a fost respins, iar sentinţa a fost menţinută în totalitate.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
