La cererea persoanei interesate, instanţa poate dispune în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente suspendarea executării unui act administrativ; cazul justificat implică existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ; atât cazul justificat, cât şi paguba iminentă trebuie să fie încadrate şi probate în concret, nefiind suficientă afirmarea lor prin preluarea textelor de lege ce reglementează luarea măsurii.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 225 din 10 iunie 2008
Prin încheierea nr. 102/CA/2008, Tribunalul Satu Mare a admis excepția invocată de pârâta D.G.F.P.
A admis cererea formulată de reclamantul Cabinet Individual Av. G.O. împotriva pârâtei D.G.F.B. și-n consecință a dispus suspendarea Deciziei de Impunere nr. 45608/19.06.2007 și a Raportului de Inspecție Fiscal încheiat la data de 18.06.2007, precum și a Deciziei nr. 4932/21.08.2007, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.
A respins cererea reclamantei împotriva ANAF.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut incidența H.G. nr. 386/2007 și H.G. nr. 495/2007, constatând că ANAF nu este emitenta actului atacat.
Sub aspect procedural, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, reclamanta a consemnat cauțiunea stabilită de instanță la C.E.C., conform chitanței nr. 822718/12.03.2008 și a recipisei de consemnare nr. 257233/1/12.03.2008.
Asupra cererii reclamantei s-a reținut că argumentele invocate de reclamantă susțin existența celor două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă, întrucât din actele depuse la dosar, respectiv somația și titlul rezultă că a fost demarată executarea silită, iminența producerii pagubei fiind demonstrată, iar criticarea sub aspectul legalității întocmirii și aplicării dispozițiilor legale a actelor administrativ fiscale se circumscrie cazului bine justificat.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs D.G.F.P., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ.
în motivarea recursului, recurenta a arătat că, după cum rezultă din prevederile art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2003, suspendarea executării actului administrativ fiscal trebuie să fie bine justificată.
Aspectele invocate de reclamant nu sunt în măsură să justifice suspendarea executării măsurilor stabilite prin Raportul de Inspecție Fiscală întocmit în 18.06.2007 și Decizia de impunere nr. 45608/ 19.06.2007 întocmite de D.G.F.P. – Serviciul Inspecție Fiscală persoane fizice.
Afirmația generică, și anume a faptului că prin punerea în a Deciziei de impunere nr. 45608/ 19.06.2007 întocmite de D.G.F.P. – Serviciul Inspecție Fiscală persoane fizice s-ar produce un prejudiciu reclamantei, întrucât s-a declanșat procedura executării silite, fiind emis titlul executoriu și somația, astfel încât este iminentă producerea pagubei și ar fi și celelalte condiții cerute de prevederile legale ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, nu este susținută de probele cauzei, iar pe de altă parte este de principiu că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, fiind emise în baza și pentru executarea în concret a legii.
Exemplu, în acest sens, este Decizia ICCJ nr. 73/15.01.2004.
în prezenta cauză, nici din considerentele hotărârii și nici din probele administrate nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute imperativ de lege, și anume:
1. existența unui caz bine justificat și
2. iminența producerii unei pagube prin executare actului administrativ.
Motivația instanței de fond, că ar fi îndeplinite cele două condiții (cazul bine justificat și paguba iminentă), întrucât din actele depuse la dosar, respectiv somația și titlul executoriu rezultă că a fost demarată executarea silită, iminența producerii pagubei fiind demonstrată, iar criticarea sub aspectul legalității întocmirii și aplicării dispozițiilor legale a actelor administrative fiscale se circumscrie cazului bine justificat, este neîntemeiată.
Pe de-o parte, având în vedere sumele stabilite în sarcina reclamantei, în valoare totală de 4.270 lei (reprezentând diferență de impozit pe global aferentă perioadei 2002-2004 în valoare de 2.429 lei, precum și a majorărilor de întârziere aferente în valoare de 1.831 lei) a considerat că prin luarea măsurilor legale de executare silită nu s-ar paraliza activitatea reclamantei și astfel nu se justifică suspendarea executării actului administrativ fiscal.
Pe de altă parte, criticarea sub aspectul legalității întocmirii și aplicării dispozițiilor legale a actelor administrative fiscale, a considerat că nu se circumscrie cazului bine justificat, întrucât este de principiu că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, fiind emise în baza și pentru executarea în concret a legii.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele în baza prevederilor art. 3041 C.proc.civ., instanța a apreciat recursul declarat de recurenta D.G.F.P. ca fiind fondat.
Potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la articolul 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat”.
Conform art. 14 alin. (1) din aceeași lege „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile articolului 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare partea vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Cazul justificat implică existența unei îndoieli puternicie asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu. Atât cazul bine justificat, cât și paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ trebuie să fie încadrate în concret, nu doar afirmate prin preluarea textelor de lege în cuprinsul hotărârii judecătorești prin care se dispune măsura suspendării.
în speță, cele două condiții prevăzute de art. 14-15 din Legea contenciosului administrativ, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube prin executarea actului administrativ, nu sunt îndeplinite.
Afirmația generică cum că prin punerea în executare a Deciziei de impunere nr. 45608/19.06.2007 s-ar produce un prejudiciu reclamantei, întrucât s-a declanșat procedura executării silite, fiind emis titlul executoriu și somația astfel încât este iminentă producerea pagubei și ar fi și celelalte condiții cerute de prevederile legale ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu este susținută de probele cauzei, iar pe de altă parte, de principiu actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, fiind emise în baza și pentru executarea în concret a legii.
Nu putea fi reținută nici iminența producerii unei pagube reclamantei, având în vedere că nu s-a dovedit că sumele stabilite în sarcina acesteia în sumă totală de 4.270 lei determină paralizarea activității cabinetului avocațial.
în consecință, în baza prevederilor art. 312 C.proc.civ. raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, recursul declarat de recurenta D.G.F.P. a fost admis ca fondat, iar încheierea nr. 102/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare modificată în parte în sensul respingerii cererii reclamantei. Au fost menținute restul dispozițiilor încheierii atacate.
