C. proc. civ., art. 103, art. 301
Potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile şi se socoteşte de la comunicarea sentinţei. în cauza de faţă, sentinţa a fost comunicată la domiciliul indicat de petent, dovada fiind îndeplinită conform dispoziţiilor art. 92 alin. (3) C. proc. civ., prin afişare, petentul fiind lipsă de la domiciliu. Potrivit dispoziţiilor art. 103 din acelaşi cod, calea de atac se poate exercita peste termen dacă partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei de a exercita actul procedural
în termen. Petentul a sustinut că comunicarea s-a făcut mamei sale, care ar fi semnat de primire, precum şi faptul că aceasta nu a putut să îi aducă la cunoştinţă comunicarea, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale dificile. Această susţinere nu poate fi primită, deoarece, pe de o parte, împiedicarea la care face trimitere textul legal arătat trebuie să privească partea, şi nu o altă persoană, iar, pe de altă parte, în cauză comunicarea nu s-a făcut mamei petentului, ci s-a făcut prin afişare la uşa domiciliului acestuia, iar cu privire la aşa-zisa operaţie nu s-a făcut nicio dovadă.
Trib. Vrancea, s. com., cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 139 din 24 martie 2009, în Jurindex
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focşani, petentul D.B. a contestat procesul-verbal emis la data de 23 februarie 2008 de intimata Inspectoratul de Poliţie Vrancea, prin care i s-a aplicat o amendă în sumă de 750 lei, 15 puncte de penalizare şi i s-a reţinut permisul de
conducere pentru comiterea faptei prevăzute de art. 121 alin. (1) din
H.G. nr. 1391/2006, reţinându-se în sarcina sa faptul că, la data de 23 februarie 2008, a fost depistat conducând autoturismul în localitate
având o viteză de 116 km/oră. In motivarea plângerii sale, petentul a arătat că a fost oprit în trafic de poliţie şi i s-a adus la cunoştinţă că a fost depistat circulând cu o viteză peste cea legală în localitate, dar că agentul de poliţie a refuzat să îi prezinte dovada înregistrării. Cum organele de poliţie au reţinut o altă situaţie decât cea reală, a arătat petentul că nu aveau cum să îi aplice sancţiunea legală. A solicitat proba cu martori. A solicitat admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal. Plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
La data de 24 aprilie 2008, intimata l.P.J. Vrancea a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, motivat de faptul că în cauză fapta contravenţională a fost corect reţinută prin actul sancţionator şi legal sancţionată. A depus la dosar 3 planşe foto, dovada verificării metrologice a aparatului şi atestatul agentului de poliţie de a opera cu acesta.
Prin sentinţa civilă nr. 5075 din 3 noiembrie 2008, Judecătoria Focşani a respins plângerea ca neîntemeiată. A reţinut prima instanţă, în esenţă, faptul că procesul-verbal conţine elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar sub aspectul temeiniciei, a reţinut instanţa că petentul, pe raza localităţii, a fost înregistrat circulând cu viteză peste cea legală, reţinând în acest sens coroborarea procesului-verbal cu probele administrate în cauză, respectiv planşele foto. De asemenea, a reţinut instanţa că depoziţia martorului audiat la cererea petentului nu poate fi reţinută, cât timp este contrazisă de chiar planşele foto.
Sentinţa a fost comunicată petentului la data de 17 noiembrie
2008. La data de 22 decembrie 2008, petentul D.B. a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, solicitând şi repunerea în termenul de recurs. A arătat în susţinerea cererii de repunere în termen faptul că sentinţa a fost comunicată la domiciliul său din B., dovada fiind semnată de mama sa, iar aceasta nu a putut să îi aducă la cunoştinţă această comunicare, fiind operată.
Intimata l.P.J. Vrancea a formulat, la data de 9 februarie 2009, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termen şi respingerea recursului ca tardiv promovat.
Cererea de repunere în termen este neîntemeiată, iar recursul, pe calc de consecinţă, este tardiv. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile şi se socoteşte de la
comunicarca sentinţei. In cauza de faţă, sentinţa a fost comunicată la domiciliul indicat de petent, dovada fiind îndeplinită conform dispoziţiilor art. 92 alin. (3) C. proc. civ., prin afişare, petentul fiind lipsă de la domiciliu. Potrivit dispoziţiilor art. 103, calca de atac se poate exercita peste termen dacă partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei de a exercita actul procedural în termen. Petentul a susţinut că comunicarea s-a făcut mamei sale, care ar fi semnat de primire, precum şi faptul că aceasta nu a putut să îi aducă la cunoştinţă această comunicare, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale dificile. Pe de o parte, a reţinut instanţa că împiedicarea la care face trimitere textul legal mai sus citat trebuie să privească partea, şi nu o altă persoană, iar, pe de altă parte, în cauză comunicarea nu s-a făcut mamei petentului, ci s-a făcut prin afişare la uşa domiciliului acestuia, iar cu privire la aşa-zisa operaţie nu s-a făcut nicio dovadă.
Prin urmare, s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de recurs şi, cum recursul nu a fost promovat în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a fost respins ca tardiv promovat.
