Omisiunea de a verifica legalitatea actului administrativ-fiscal a cărui anulare s-a solicitat, echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 117 din 28 ianuarie 2011
Prin Sentința nr. 588/28.05.2010 a Tribunalului Mureș, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.S.A., în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș – A.F.P., s-a anulat Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 51403/18.05.2009 emisă de pârâtă; s-a respins cererea reclamantului având ca obiect restituirea sumei de 3.211 lei, ca neîntemeiată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în cuantum de 43,30 lei.
în considerentele hotărârii atacate s-au reținut următoarele:
La data de 14.01.2009 pârâta A.F.P. Târgu Mureș a emis decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 3011, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată constând în majorări de întârziere în sumă totală de 3.211 lei.
Prin Decizia nr. 36/07.04.2009 a D.G.F.P. Mureș – Biroul Soluționare Contestații s-a decis desființarea acestei decizii, urmând ca organele de specialitate, alte persoane decât cele care au întocmit decizia atacată, să procedeze la o nouă verificare, ținând seama de prevederile legale aplicabile în speță și de cele precizate în această decizie și în baza acesteia, a fost emisă Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 51403/18.05.2009, prin care a fost stabilită în sarcina reclamantului obligația de plată a aceleiași sume, de 3.211 lei, cu titlu de majorări de întârziere.
Reclamantul a formulat contestație în termenul legal împotriva acestei decizii, care a fost respinsă ca neîntemeiată de către pârâta D.G.F.P. Mureș – Biroul Soluționare Contestații prin decizia nr. 208/06.08.2009.
Instanța a reținut că la emiterea Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 51403/18.05.2009 nu au fost respectate prevederile Deciziei nr. 36/2009, prin care s-a dispus desființarea primei decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii.
în primul rând, s-a constatat că a fost încălcată dispoziția care prevede că noua verificare trebuia să fie efectuată de alte persoane, obligație ce rezultă și din dispozițiile art. 102.5 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003, adoptate prin H.G. nr. 1050/2004. Astfel, Decizia nr. 3011/14.01.2009 a fost emisă de d-na P.M., în calitate de șef administrație adjunct, iar Decizia ulterioară, nr. 51403/18.05.2009 a fost întocmită de aceeași persoană, în aceeași calitate și de d-na D.M., șef birou. Prin aceasta, a fost încălcată prezumția de imparțialitate și de obiectivitate cu care trebuia efectuată reverificarea.
în al doilea rând, s-a constatat că nu au fost respectate dispozițiile deciziei de desființare referitoare la reanalizarea perioadelor de întârziere. Din Decizia nr. 51403/2009, ca și din cea anterioară, rezultă că debitele principale, față de care s-au calculat majorările de întârziere, au fost stabilite prin Deciziile de impunere nr. 2630104123188/17.11.2008, nr. 2630104123714/17.11.2008, nr. 2630101978227/06.03.2008 și nr. 2630103687486/24.09.2008 și au fost stinse prin plată la 02.12.2008 și la 03.12.2008.
Instanța a apreciat că în mod întemeiat a susținut reclamantul și s-a reținut în Decizia nr. 36/2009 că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau de la o dată ulterioară menționată în cuprinsul său, conform art. 45 din O.G. nr. 92/2003, ținând seama și de prevederile pct. 4.1 din Normele de aplicare și de cele ale pct. 5 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1561/2004. Ca urmare, în mod nelegal s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a majorărilor de întârziere începând cu o dată anterioară emiterii deciziei de impunere cu privire la debitul principal.
Referitor la cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.211 lei, achitată cu titlu de obligații de plată accesorii, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada achitării acestei sume, cu acest titlu și ca urmare a respins-o. La dosar au fost depuse chitanțele seria TS3A nr. 2953204 și 2953205 din 16.03.2009, prin care au fost achitate sumele de 3.070 lei și 3.200 lei, însă din cuprinsul chitanțelor rezultă că acestea au fost achitate cu titlul de impozit pe veniturile din activități și nu de obligații accesorii, nefăcându-se nici vreo referire la decizia de stabilire a obligațiilor de plată accesorii.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, atât reclamantul cât și pârâta.
în motivarea recursului promovat, reclamantul a invocat că accesoriile în valoare de 3.211 lei au fost achitate în numerar la casieria Trezoreriei Târgu Mureș, context în care organul fiscal a inserat pe documente ceea ce a considerat și pentru clarificarea situației s-a solicitat fișa de evidență pe plătitor întocmită de A.F.P. Mureș. Totodată, din fișă reiese că accesoriile stabilite prin decizia arătată sunt reflectate în evidențele organului fiscal ca și obligații, împreună cu impozitul pe venit, în partea stângă a situației, iar încasările sunt reflectate în partea dreaptă a situației, pentru anul 2009, nemaiexistând obligații de plată neachitate.
Se mai arată că cele două sume inserate în chitanțele precizate au fost achitate în data de 16.03.2009, fiind plătite la acea dată toate obligațiile scadente, inclusiv accesoriile stabilite prin decizia atacată.
Pârâta D.G.F.P. Mureș a susținut nelegalitatea hotărârii atacate, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., arătând că prin Decizia nr. 51403/18.05.2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii A.F.P. Târgu Mureș – Biroul Evidență pe Plătitor persoane Fizice, în temeiul art. 88 lit. c) și art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind C.proc.fisc., republicat, a stabilit în sarcina reclamantului majorări de întârziere, în sumă totală de 3.211 lei (3.026 lei+126 lei +3 lei+56 lei) aferente impozitului pe venit, individualizate prin Deciziile de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2008 nr. 26301041231883/17.11.2008 (3.026 lei), nr. 26301041237248/17.11.2008 (126 lei), nr. 26301019782273/06.03.2008 (3 lei) și nr. 26301036874860/24.09.2008 (56 lei).
Se mai arată că la data emiterii Deciziei nr. 51403/18.05.2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii, suma de 42.221 lei, reprezentând impozit pe venit, figura ca obligație neachitată și, prin urmare, organele fiscale au stabilit în sarcina reclamantului, majorări de întârziere în sumă totală de 3.211 lei aferente debitului în cuantum total de 42.221 lei reprezentând impozit pe venit, individualizat prin Deciziile de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2008: Decizia de impunere nr. 26301041231883/17.11.2008 emisă în baza Declarației nr. 1086/25.09.2008, Decizia de impunere nr. 26301041237248/17.11.2008 emisă în baza Declarației nr. 1094/30.09.2008, Decizia de impunere nr. 26301019782273/06.03.2008 emisă în baza Declarației nr. 125/28.02.2008 și Decizia de impunere nr. 26301036874860/24.09.2008 emisă în baza Declarației nr. 53963/19.09.2008.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 3041 C.proc.civ., Curtea a constat următoarele:
Prin Decizia nr. 3011/14.01.2009 a D.G.F.P. Mureș, s-au stabilit majorări de întârziere în cuantum de 3.211 lei, aferente impozitului pe venit, potrivit deciziilor de impunere pentru anul 2008.
Ca urmare a admiterii contestației reclamantului, formulată împotriva acestei decizii, prin Decizia nr. 36/07.04.2009 a D.G.F.P. Mureș – Biroul Soluționare Contestații, s-a dispus desființarea Deciziei nr. 3011/2009, urmând ca organele de specialitate, alte persoane decât cele ce au întocmit decizia, să procedeze la o nouă verificare.
în aceste condiții a fost emisă Decizia nr. 51403/18.05.2009, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale în cuantum de 3211 lei, decizie atacată la data de 10.06.2009 de către reclamant cu o nouă contestație.
Prin Decizia nr. 208/06.08.2009, D.G.F.P. Mureș – Biroul Soluționare Contestații, a respins ca neîntemeiată contestația pentru suma de 3.208 lei, apreciind că, petentul nu a adus motive de fapt și de drept referitoare la sumele cuprinse în decizie, aferente Deciziei de impunere nr. 26301019782278/06.03.2008; și a respins ca nemotivată contestația pentru suma de 3 lei. întrucât petentul nu a motivat nici acest petit în fapt și în drept.
în raport de această stare de fapt, Curtea a constat că în cuprinsul considerentelor hotărârii atacate singurele referiri ale instanței de fond vizează strict Decizia nr. 51.403/18.05.2009, apreciată ca nelegală, fiind incidente prevederile pct. 102.5 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003, adoptate prin H.G. nr. 1050/2004, precum și dispozițiile din Decizia nr. 36/2009, referitoare la perioadele de întârziere ce se impuneau a fi verificate.
De altfel, prima instanța a făcut scurte referiri la Decizia nr. 36/2009, act administrativ fiscal care nu a fost atacat în prezenta cauză, reclamantul solicitând anularea Deciziei nr. 208/06.08.2009.
în aceste condiții, Curtea a constat că recursurile promovate în prezenta cauză sunt întemeiate, întrucât prin omisiunea, de către instanța de fond, a verificării legalității actului administrativ fiscal a cărui anulare s-a cerut, Decizia nr. 208/2009 (față de care celălalt act cercetat de prima instanță Decizia nr. 51403/2009 are un caracter accesoriu, subsidiar), echivalează cu o necercetare a fondului pricinii, soluția care se impune fiind așadar casarea hotărârii atacate, potrivit art. 312 alin. (1) teza I, raportat la prevederile art. 312 alin. (3) teza a III-a C.proc.civ.
Analiza legalității Deciziei nr. 208/2009 se impunea prioritar, întrucât acesta este actul administrativ fiscal, emis în cadrul procedurii de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, prevăzută de Titlul IX din O.G. nr. 92/2003, instanța fiind ținută să se pronunțe cu privire la această decizie, care la rândul său a fost emisă ca urmare a verificării legalității Deciziei nr. 51403/2009, act administrativ analizat încă o dată de instanța de fond.
