Dosar nr. 876/327/2006TRIBUNALUL TULCEASECTIA CIVILA, COMERCIALA SI ADMINISTRATIVDECIZIA CIVILĂ NR.118Şedinţapublică din data de 11 februarie 2009
Sub nr. 8767327/2006 din 19 septembrie 2006, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea acţiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară, grăniţuire şi servitute formulată de reclamanta…, domiciliată în…, judeţ Tulcea, în contradictoriu cu pârâţii…, domiciliat în…, judeţ Tulcea şi…, domiciliat în…, judeţ Tulcea.
Prin Sentinţa civilă nr. 1065 din 15 aprilie 2008, Judecătoria Tulcea a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
In ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară, din ambele expertize topografice întocmite în cauză a rezultat că nici unul dintre pârâţi nu a ocupat vreo suprafaţă din terenul aparţinând reclamantei. Deşi în ambele expertize s-a făcut vorbire despre existenţa unor diferenţe între suprafaţa terenului, înscrisă în actele de proprietate ale reclamantei, şi suprafaţa pe care aceasta o deţinea în fapt, ambii experţi au concluzionat că aceste diferenţe nu se regăseau în suprafeţele pe care pârâţii le deţineau în fapt, ci reprezenta partea din soclul de beton al gardului ce despărţea proprietatea reclamantei de cele ale pârâţilor, ce se afla pe terenul reclamantei.
Prin urmare, apărea ca neîntemeiată nu doar cererea având ca obiect revendicare imobiliară, ci şi cea privind grăniţuirea cât timp linia de hotar dintre proprietăţile părţilor era corect trasată.
In ceea ce privea capătul de cerere privind stabilirea unui drept de servitute, instanţa a apreciat că nici acesta nu era întemeiat deoarece dacă s-ar fi acceptat posibilitatea ca reclamanta să aibă acces pe proprietatea pârâtului… ori de câte ori va fi necesar, s-ar fi creat premisele unui abuz de drept din partea reclamantei, aceasta având obligaţia de a-şi repara zidul fără a afecta dreptul de proprietate al pârâtului.
Impotriva acestei sentinţe a declarat apel ce a fost calificat recurs…, care a criticat hotărârea ca netemeinică, nelegală.
S-a susţinut că, în mod greşit s-a reţinut de către prima instanţă că ambele expertize au stabilit că linia de hotar este cea existentă iar pârâţii nu au acaparat vreo suprafaţă de teren din proprietatea reclamantei, greşit reţinându-se şi că ambele lucrări au apreciat că terenul lipsă ar reprezenta toleranţe admise la măsurători; instanţa de fond nu s-a preocupat de stabilirea corectă a situaţiei de fapt, astfel că, în mod incorect s-a respins proba cu martori solicitată de reclamantă, pentru a demonstra că noile garduri au fost ridicate de pârâţi cu soclurile în proprietatea reclamantei, fără ştirea acesteia din urmă; cât priveşte capătul de cerere privind servitutea, în mod incorect instanţa l-a respins pe motiv că s-ar crea premisele unui abuz de drept”, reţinând totodată disponibilitatea pârâtului… de a-i permite accesul pentru această reparaţie.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, tribunalul constată recursul nefundat.
Instanţa a reţinut corect că pârâţii nu au acaparat vreo suprafaţă de teren din proprietatea reclamantei şi această concluzie rezultă din probele administrate.
Astfel, aşa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare nr. 2822/1971,… a cumpărat suprafaţa de 191,36 m.p., iar potrivit expertizei… deţine cu 3,34 m.p. mai puţini, iar potrivit expertizei…, cu 1,41 mai puţin.
De asemenea, a rezultat că… deţine în realitate, conform măsurătorilor cu 10 m.p. mai puţin decât prevede actul de proprietate, iar… deţine mai puţin, potrivit celor două expertize, faţă de actele sale de proprietate.
Pentru că reclamanta a criticat expertiza…, instanţa de fond a încuviinţat şi contraexpertiză ce a fost efectuată de expert…, astfel că în mod corect instanţa de fond şi-a fundamentat hotărârea pe ansamblul probator administrat, inclusiv expertiză de specialitate, probă absolut necesară într-o astfel de acţiune, din care a rezultat în final că toate diferenţele în minus, constatate la suprafeţele de teren proprietatea părţilor, se încadrează în toleranţele admise la măsurători.
Susţinerile expertului… în concluziile raportului de expertiză tehnică cu privire la faptul că fiecare dintre părţi i-a acaparat reclamantei câte o mică suprafaţă de teren, se referă de fapt la suprafaţa folosită pentru amplasarea soclului de beton pentru gardul despărţitor.
De aceea, instanţa a hotărât gardul despărţitor pe aliniamentul existent întrucât şi suprafaţa deţinută în minus, ca şi a celorlalţi proprietari, se înscrie în toleranţele admise la măsurători, neregăsindu-se în suprafeţele pârâţilor.
Pentru că această situaţie de fapt privind efectuarea măsurătorilor, a constatărilor privind ocuparea sau neocuparea vreunei suprafeţe de teren din proprietatea celuilalt, trebuia stabilită pe baza unei probe ştiinţifice, cum ar fi expertiză tehnică de specialitate, în mod corect instanţa de fond a considerat că aceasta este proba concludentă, pertinentă şi că nu este cazul să se audieze martori în acest scop.
Că părţile au ridicat un soclu de beton, pentru amplasarea gardului despărţitor este un fapt dovedit, avut în vedere şi de către expertiză, considerându-se că aceasta este limita corectă dintre proprietăţi.
Cu privire la acţiunea în servitute, instanţa de fond a procedat corect, respingând cererea întrucât nu se poate institui un drept de acces permanent pe proprietatea pârâţilor, reclamanta având obligaţia să-şi întreţină şi să-şi repare zidul despărţitor, dacă va fi necesar, fără să afecteze în vreun fel dreptul de proprietate al pârâţilor.
Cum criticile formulate de către reclamantă nu sunt întemeiate, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată către intimaţi.
